Ce simte omul cand face rau?

Acum mai mult timp am citit un studiu despre Adolf Hitler,din punct de vedere psihologic.Erau luate in considerare inclusiv diferite opinii exprimate in cadrul procesului de la Nuremberg.Se pare ca Hitler se simtea extrem de bine cand facea rau.Asta daca definim binele din punct de vedere malefic.

Avea sentimentul ca poate hotari cu o simpla semnatura/decizie viata a milioane de oameni,se simtea stapin pe viata si moartea lor.Acesta forta de care dispunea genera un intens sentiment al ,,betiei puterii", se simtea un mic dumnezeu.Vroia sa fie asemenea lui Dumnezeu dar in sens rau. Parca a mai fost unul care a vrut sa fie si el Dumnezeu si cred ca Hristos a spus ceva in acest sens (Luca 10:18).In esenta era ridicarea raului in stare pura,hipnoza bestialitatii absolute.Un avertisment la adresa acelor parti intunecate din fiecare dintre noi.

Cred ca esenta raului este tentatia de a te simti stapinul vietii si al mortii,al absolutului.Spun ,,tentatie"pentru ca este doar o fantasma,o iluzie, o obsesie maladiva,o deformare psihopata a realitatii.Cand nu putem controla raul atunci acesta erupe iar efectele sunt crancene.O lume de cosmar apare din neant.Cele mai negre temeri devin realitate.

Exista mereu o mare tentatie sa faci rau.Motivatia poate fi complexa dar tentatia exista.Poate ca acele cuvinte ,,Ci ne izbaveste de cel rau"au un inteles mai profund decat banuim,mai ales in situatia cand raul isi gaseste salas chiar in noi.