mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

278. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLVII)

Liderii pucioşi sunt, de la o clipă la alta, ba neputincioşi (situaţie în care “Domnul” lor îi întăreşte cu putere de sus ca să poată aşterne “Cuvântul” pe hârtie), ba sunt atât de puternici încât dau ei putere venirii “Domnului” lor, căci Acesta este adesea sleit de puteri. Mai întâi liderii pucioşi sunt alintaţi cu denumirea “copii străjeri” şi sunt “întăriţi în puteri”:

“La cumpăna dintre două zile de sărbătoare Mă las deasupra voastră cu cuvântul Meu, că e sărbătoare de sfinţi, copii străjeri pentru venirea Mea. Întăresc puterea Mea din voi, ca să-Mi aşterneţi cuvântul în cartea sa. Amin. Dragostea Mea de voi Mă aduce mereu deasupra grădiniţei în care vă am, şi Eu vin să vă hrănesc ca pasărea pe puii ei.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2000)

Apoi se schimbă calimera: Liderii pucioşi nu mai sunt numiţi “copii” (termen care sugerează fragilitatea, neputinţa) ci “fii” (termen care sugerează vigoarea tinerească) şi sunt imediat (chiar în acelaşi mesaj, şi în mod repetat) chemaţi să fie “purtătorii Lui de Cuvânt”, adică să “dea putere venirii” celei neputincioase a “Domnului” lor:

“Creşteţi, fiilor, şi daţi putere venirii Mele, şi cereţi-o de la Tatăl ca să vină, că Mă aşteaptă cei din morminte ca să vin şi să-i strig să iasă, că e lungă aşteptarea lor, şi nu e cât aşteptarea cea de pe pământ. O, fiţi mari la minte şi daţi putere venirii Mele […]”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2000)

Nimeni din “lume” nu poate să vadă venirea “Domnului” Pucios, căci în lume este noapte pe pământ şi totul este cufundat în beznă. Numai la Pucioasa sunt adunaţi cei fericiţi care, sub conducerea luminată a liderilor pucioşi, luminează calea “Domnului” lor ca să vadă El pe unde să vină, şi fac ziuă în calea Lui, şi-I apropie venirea Lui (dar, paradoxal, venirea aceasta se tot îndepărtează , iar lumina pe care o fac pucioşii în calea venirii “Domnului” lor a fost cam palidă şi nu le-a ajutat cu nimic ca să-L vadă măcar ei, care sunt “luminători”, venind cu putere multă şi cu slavă):

“Îmi fac mereu cărare spre voi ca să-Mi apropii venirea, ca să pregătesc ziua învierii făpturii, şi ca să fie apoi veacul cerului pe pământ, cu veşnicia lui, căci sfinţii aşteaptă pentru toată făptura care nu mai ştie să aştepte. Aştept şi Eu, fiilor, aştept să vin, şi fericiţi sunt cei ce cred că Eu vin, că aceia se fac ziua venirii Mele şi îmi luminează calea ca să vin, că e numai noapte în calea venirii Mele. E totul în noapte pe pământ, e totul în beznă, şi nimeni nu mai vede venirea Mea, iar omul umblă pe întuneric şi ziua şi noaptea; umblă şi nu vede nimic, că umblă fără vedere şi fără aşteptare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2000)

Puterea din liderii pucioşi este condiţionată strict de starea lor sufletească. Când sunt trişti liderii pucioşi, şi puterile lor sunt slabe de tot şi nu sunt bune de nimic; când sunt înduioşaţi de cuvintele care vin din cer, ei se schimbă în puteri şi “apropie venirea Domnului” lor cu puterea lor cea lucrătoare. Vestea venirii “Domnului”Pucios este dusă şi la toţi “cei fără de scăpare” din locuinţa morţilor, ca să ştie şi ei că în curând, curând, va veni “Cel de la Pucioasa”, Cel care-i anunţă că n-au nici o scăpare, cu toate că se pregăteşte ziua învierii făpturii:

“N-am voit să vă întristez, ci am vrut să vă înduioşez şi să daţi putere venirii Mele, să-Mi apropii venirea, fiilor, ca să pot pregăti ziua învierii făpturii. Pomeniţi pe toţi cei fără de scăpare din locuinţa morţilor, şi Eu Mă duc să le dau nădejde în venirea Mea care vine curând, curând. E lungă aşteptarea lor, şi nu e ca pe pământ aşteptarea. Acolo nimeni nu poate să se ajute unul pe altul. Acolo e numai spaimă fără capăt pentru tot sufletul, şi iată, pe pământ nu mai e om viu care să vrea să ştie cum să facă rânduiala cea creştinească pentru cei ce nu mai sunt pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2000)

Venirea “Domnului” Pucios este condiţionată de ajutorul dat lucrului Lui de către liderii pucioşi, care pretind că “ajutorul lor este pentru Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul” ( o interpretare originală pe care o dau ei psalmului 120, versetul 2):

“Mi-e milă de toată făptura, şi de aceea v-am ridicat pe voi dintre oameni şi v-am pregătit pentru Mine, şi v-am pus apoi să Mă ajutaţi la lucrul Meu cel pentru venirea Mea, ca să vin să izbăvesc neamul omenesc.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2000)

[vsovivi]

Venirea ca venirea, darmite plecarea... darmite lacrima celor ce au numai frica fără capăt drept căpătâi... Şi nu se pot ajuta acolo unii pe alţii... căci acolo e tărâmul cel fără de nicio nădejde...

Şi totuşi există iubire... şi totuşi există blestem... da, da, există blestem-blestem... e o moarte ca un fel de comă, şi atunci nu te mai poate salva decât pianul... piano-pianisimo...

[Alin27]

Noi am facut tot raul din lume, si tot noi am mintit pentru el. Rasplata este acest razboi mondial pentru tot ce am facut...

Omul si-o face cu mana lui. "Si a privit omul toate cate le-a facut si a fost foarte multumit de toate cate le-a facut."

Ne meritam soarta prieteni, razboi , foamete , boli,..... omul a dorit de la inceput ...moartea si nu viata...

[mariamargareta]

278. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLVIII)

Uneori, liderii pucioşi pretind că venirea “Domnului” lor “în cuvânt, cu sfinţii”, are loc chiar acum, fiind într-o desfăşurare prelungită încă din anul 1955. Adesea ei subliniază acest lucru prin cuvântări personale, individuale, pe care unele duhuri care se prezintă a fi duhuri ale sfinţilor le rostesc alături şi împreună cu “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa. Alteori, ei spun că venirea Lui cu sfinţii va fi abia la sfârşitul veacurilor, atunci când se va întocmi ziua învierii făpturii şi se vor întâlni viii cu toţi morţii lor:
“Şi atunci va fi marea întâlnire a celor ce sunt şi a celor care au fost şi iarăşi vor fi, ca să se întocmească ziua învierii, despre care Eu am vestit prin Scripturi, ziua venirii Mele cu sfinţii care au căpătat cerul încă de pe pământ, încă din vremea trupului lor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2000)

Învierea făpturii nu va mai fi împlinită de către Hristos, aşa cum prooroceşte Biblia, ci de către liderii pucioşi. Aceştia sunt “tocmiţi să lucreze pentru învierea făpturii”, iar lucrarea lor este, se pare, jertfa liturgică a preoţilor necanonici pucioşi consacrată “pentru cei din locuinţa morţilor” şi pomenirea zilnică a numelor tuturor celor adormiţi, începând cu strămoşul Adam. Cei care vor fi strigaţi pe nume prin pomenirea liderilor pucioşi vor primi un “Cuvânt de mângâiere din cer” care le va aduce morţilor pacea şi odihna veşnică:

“Vin, fiilor, la voi cu sărbătoarea îngerilor, cu prăznuirea sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil. Atunci Eu voi lua din mânuţele voastre jertfa cea pentru cei din locuinţa morţilor şi Mă voi duce cu ea la ei şi le voi vesti că vin curând să-i iau şi să le dau ziua învierii. Îi voi mângâia, îi voi uşura, le voi da din învierea lor şi le voi da grai ca să vorbească unii cu alţii despre venirea Mea şi despre voi, cei ce lucraţi cu Mine pentru ziua venirii Mele. Fiţi mereu la zi cu pomenirea lor, aşa cum Eu v-am învăţat când v-am tocmit să lucraţi pentru învierea făpturii. Cuvântul Meu cel din grădina Mea cu voi îi va mângâia pe cei strigaţi pentru pomenire şi le va da din pacea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2000)

Venirea “Domnului” Pucios este materializată adesea prin zidiri concrete, făcute cu mâinile lor de către adepţii pucioşi, sub directa supraveghere a liderilor lor: case, fântâni, garduri, ziduri, porţi, pătule, ateliere, foişoare, WC-uri, grajduri, garaje de maşini, alei pietruite, etc. Toate reprezintă “zidirea veacului cel nou” şi “venirea văzută a Domnului” la ei:

“Fiţi credincioşi, copii ziditori, şi fiţi zidiţi deplin, că numai de zidit avem. Avem de zidit veacul cel nou şi pe cei înviaţi pentru el. Voi sunteţi zidarii Mei, iar cumpăna este în mâna Mea. Şi cu duhul şi cu trupul lucrăm zidire, că v-am tocmit să fiţi ai Mei şi să lucrez cu voi tot ce este de lucrat pentru venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2000)

Din când în când, “Domnul” Pucios vine cu idei noi şi cu proiecte noi, pe care “zidarii” pucioşi purced îndată să le edifice, ca să zidească prin ele veacul cel nou, sub înţeleapta conducere a liderilor lor, care mai întâi le proiectează după gustul lor şi apoi le spun adepţilor ziditori, pas cu pas, ce şi cum şi în ce ordine să le facă: mai întâi “Fântâna Samarinencii” ( e vorba de samarineanca de la puţul lui Iacob, căreia pucioşii i-au zidit special o fântână de unde să ia apă şi să nu mai înseteze niciodată), apoi “Fântâna Întâlnirii din Grădina Întâlnirii lui Dumnezeu cu Omul”, şi abia după aceea “Casa Întâlnirii lui Dumnezeu cu Omul” , toate acestea fiind situate pe pământurile pucioşilor de la Glodeni-Vale de lângă Pucioasa:

“Când am lucrat prin voi fântâna samarinencei, fântâna întâlnirii cu Dumnezeu, nu v-am spus şi despre casa de întâlnire, iar acum v-am spus, şi am întocmit-o când v-am spus, şi acum o aşez prin voi în grădinile Mele date vouă pentru slujirea Mea, pentru venirea Mea în ele pe pământ, ca să Mă întâlnesc cu omul care poate să creadă în venirea Mea la voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2000)

Liderii pucioşi sunt din când în când reconfirmaţi ca fiind rezervorul de putere al “Domnului” Pucios, care promite că va opera prin venirea Lui de la Pucioasa o iminentă înviere a morţilor (cu condiţia ca liderii pucioşi să-I dea puterea de care El are mare nevoie ca să vină cu venirea Lui care vine şi iar vine ca să aşeze pe pământ veşnicia Lui:

“Daţi-Mi putere să vin, fiilor, că e cerul plin de aşteptare, iar cei din locuinţa morţilor suspină în ei după înviere, după venirea Mea, ca să-i ridic şi să le dau casa cea din cer, trupul cel nou, zidit la cuvântul Meu cel pentru învierea din pământ a trupurilor celor adormiţi. Întâi îi ridic pe ei, şi apoi aşez pe pământ veşnicia pentru ei şi pentru cei vii care vor fi cu trupul pe pământ la venirea Mea, precum este scris în Scripturi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2000)

Pentru zidirile care zidesc veacul cel nou de la Pucioasa, adepţii pucioşi care le-au lucrat sunt răsplătiţi cu bogate binecuvântări şi cu îndemnul de a se lăsa pe mai departe călăuziţi de “Cuvântul de la Pucioasa” care îi călăuzeşte neabătut spre “ziua venirii Domnului” peste tot pământul:

“Fiţi binecuvântaţi la lucrul casei întâlnirii, şi fiţi Duhul Meu, şi fiţi un cuvânt cu toţii sub iubirea cuvântului Meu care vă călăuzeşte spre ziua venirii Mele peste tot pământul.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2000)

Uneori însă , din negrija pucioşilor, “Domnul” lor nu mai poate veni şi nevenirea Lui Îl doare cu durere adâncă. El îi îndeamnă să iasă din nesimţire şi să-I ajute grabnic venirea ca să poată veni cu ea la ei, şi să-I facă drum (cale) de venire şi să-I facă netezirea căii Lui de venire şi să aibă grijă de venirea Lui şi să-i deschidă venirii ca El să vină la toţi şi la toate care-I aşteaptă venirea Lui de la Pucioasa cu cuvântul Lui de înviere peste toată făptura:

“Aveţi grijă de venirea Mea la voi, că Mă doare adânc când nu pot să vin. Eu vă primesc pe voi mereu, şi în fiecare clipă vă am. Primiţi-Mă şi voi, şi deschideţi-Mi mai înainte să vin. Faceţi-Mi cale când vin şi ajutaţi-Mi venirea, că pentru hrana voastră vin, şi pentru viaţa voastră vin, pentru viaţa Mea din voi vin, fiilor, ca să vă umplu de ea şi să daţi din ea. Şi de unde daţi, Eu pun, dar să daţi, ca să am unde să pun şi ca să am cale să vin, copii ai venirii Mele. Aveţi grijă de venirea Mea la voi, fiilor, că tot şi toate aşteaptă venirea Mea la voi. Deschideţi venirii Mele mai înainte să vin la voi, că toţi şi toate aşteaptă venirea Mea la voi, cuvântul Meu cel de înviere.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2000)

[mariamargareta]

285. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLIX)

Liderii pucioşi sunt numiţi “Poarta cerului” prin care intră şi iese “Domnul” lor. Răstălmăcind Scriptura, care spune că prin această poartă a cerului vor intra drepţii lui Dumnezeu (Apoc.22:14-15), liderii pucioşi pretind că Scriptura prooroceşte că prin această poartă va intra Însuşi “Dumnezeu”, (deci nu drepţii Lui!). Dar a şi intrat, căci se vorbeşte deja la timpul trecut despre “venirea Domnului la ei”, ca fiind “cea mai mare minune din toate veacurile”:

“E sărbătoare mare de îngeri, e zi mare, fiilor. Cerul grăieşte peste pământ, iar voi sunteţi poarta cerului, şi Eu intru în ea cu dreptatea, căci scris este în Scripturi: "Intrând în porţile dreptăţii voi lăuda pe Domnul, că aceasta este poarta Domnului, şi drepţii vor intra în ea". Amin. Am plecat cerul până pe pământ şi am venit la voi ca să vă fac ai Mei. N-a fost de când e veacul minune mai mare ca aceasta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)

Liderii pucioşi, despre care se spunea până acum că sunt firavi şi slabi, plăpânzi şi lipsiţi de ajutor, sunt prezentaţi dintr-odată ca fiind puternicii care Îi întăresc venirea “Domnului” lor şi puterea venirii Lui, căci ei se fac hrană hrănitoare pentru“Dumnezeul”lor:

“O, Eu Mă întăresc în voi cu venirea Mea şi Mă hrănesc cu voi ca de un rod nou, fiilor. Îmi întăresc venirea şi puterea venirii Mele la voi, şi îmi sunteţi hrană de întărire Mie. Când vine primăvara şi apar cele dintâi roade ale pământului, se înviorează omul hrănindu-se cu ele şi prinde putere şi prospeţime în toate neputinţele lui. Aşa şi Eu, Mă hrănesc cu voi şi Mă bucur de voi ca de un rod nou şi îmi întăresc venirea hrănindu-Mă cu voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)

O mărturie importantă: “Cuvântul” de la Pucioasa, în loc să aducă pace, aduce tulburare adâncă nu numai pe pământ, ci şi în lumea îngerilor. Venirea “Domnului” Pucios nu mai este legată indisolubil de fiinţa Lui, ci Îi este exterioară, ca o lucrare la cazul instrumental, şi aşa este adusă această “lucrare a venirii Domnului” de către îngeri pe pământ, ca un instrument şi ca un stindard al unei noi ideologii şi credinţe care clonează Ortodoxia:

“O, copii deşteptători peste pământ, cuvântul Meu de peste voi răvăşeşte lumea îngerilor, şi vin îngerii cu venirea Mea la voi şi văd cu voi tronul cuvântului Meu, cartea judecăţii făpturii, şi din care iau cei vii şi cei morţi, fiecare după faptele lor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)

În noiembrie 2000 la Pucioasa se decreta fără ocolişuri că “judecata de apoi a venit” pe pământ, iar cerul şi pământul se clătina sub paşii greoi ai “Dumnezeului” de la “Noul Ierusalim”. Probabil că se mai clatină şi astăzi, căci venirea s-a tot prelungit peste ani şi ani, iar judecata promisă întârzie, deşi îngerul venirii “Domnului” suflă în trompetă de peste 10 ani neobosit, anunţând venirea care stă să vină. Liderii pucioşi văd (cu ochii duhurilor care se dau drept îngerii lor, sau cu ochii minţii lor, sau cu ochii minţirii adepţilor) tronul judecăţii Domnului aşezat taman în grădinile lor de la Pucioasa:

“O, fiilor, sună îngerul Domnului, sună din trâmbiţa venirii Mele peste cei vii şi peste cei morţi. Îngerul Meu, dimpreună cu toată oastea îngerească, vede la voi tronul cuvântului Meu, cartea judecăţii făpturii, calea venirii Mele pentru judecată. Se clatină cerul şi pământul sub paşii venirii Mele, că a venit judecata de apoi. [...] Daţi morţilor veacul cel nou, cuvântul Meu care este cu voi, că iată, sună îngerul Meu din trâmbiţa venirii Mele, sună îngerul Domnului peste vii şi peste morţi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)

La 21 noiembrie anul de graţie 2000, la Pucioasa se anunţa un eveniment istoric: porţile iadului erau date larg la o parte, iar morţii erau strigaţi afară cu glas mare, aidoma cu glasul lui Hristos de acum 2000 de ani care striga “Lazăre, vino afară!” (Ioan, 11,43)

“Eu, fiilor credincioşi venirii Mele după două mii de ani, Eu şi cu voi şi cu îngerul Meu deschidem porţile iadului şi ale morţii şi strigăm afară pe morţi, aşa cum l-am strigat pe Lazăr din mormânt pentru credinţa surorilor lui, cărora Eu le-am spus: "Dacă veţi crede, veţi vedea slava lui Dumnezeu, căci oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)

N-a ieşit nimeni. Ori n-au auzit morţii, fiind cam tari de ureche ( de bătrâneţe, nu de altceva), ori le-a fost frică să iasă, zicându-şi că tot mai bine e înăuntru.

Îndată (văzând probabil că nu iese nimeni), liderii pucioşi schimbă datele problemei: dacă morţii nu vor să iasă de bunăvoie, vor fi luaţi pe sus, cu forţa. De aceea, ziua învierii şi respectiv ieşirea din locuinţa morţilor se amână, pentru o dată care se vrea a fi precisă, dar este vag definită de expresia “vin curând să-i iau”:
“Am spus că vin la voi cu sărbătoarea îngerilor, şi voi lua din mânuţele voastre jertfa cea pentru cei din locuinţa morţilor şi Mă voi duce cu ea la ei, şi le voi vesti că vin curând să-i iau şi să le dau ziua învierii, şi îi voi mângâia şi îi voi uşura şi le voi da din învierea lor şi le voi da grai să vorbească unii cu alţii despre venirea Mea şi despre voi, cei ce lucraţi cu Mine pentru ziua venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)

[vsovivi]

În prealabil postat de Alin27

Noi am facut tot raul din lume, si tot noi am mintit pentru el. Rasplata este acest razboi mondial pentru tot ce am facut...

Omul si-o face cu mana lui. "Si a privit omul toate cate le-a facut si a fost foarte multumit de toate cate le-a facut."

Ne meritam soarta prieteni, razboi , foamete , boli,..... omul a dorit de la inceput ...moartea si nu viata...

Aşa e, şi omul s-a făcut că e om... şi a dat uitării pe Dumnezeu şi a dat apoi lumii de ştire, că... totuşi există... blestem... de la tinereţe până la moarte...

Și-apoi firește... ecoul papagalului:
„ Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată. (Versiuniune după Minulescu, modificartă.)

Și placa:

''...placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...”

[vsovi]

Așa că nu te mai juca cu idolul până când crezi tu că va scoate bellaurul ăla fum pe gurițe... ci adu-ți mai bine aminte de noi... de cât am așteptat... ca să dansăm... împreună... o, draga Mea Românikaa... și nu te mai juca... cu focool... ca să nu ajungi ca pasta.

[vsovivi]

În prealabil postat de vsovi

Așa că nu te mai juca cu idolul până când crezi tu că va scoate bellaurul ăla fum pe gurițe... ci adu-ți mai bine aminte de noi... de cât am așteptat... ca să dansăm... împreună... o, draga Mea Românikaa... și nu te mai juca... cu focool... ca să nu ajungi ca pasta.

Păi cine se joacoacoacă mereu cu idoleul și leul... din tenenerife? Cine?
Și cui îi place la nebunie picajul de la mare înălțime? Picajul cel de după zborul spre înalt...
Miiiieeeee? Eu cred că țieeeee!

Iar dacă nici ție nu-ți pasă... atunci cui?

Căci cui pe cui și cucui pe cucui... nu se poate scoate! Cu niciun chip... o, draga mea România.

[mariamargareta]

280. Cei 14 magnifici de la Pucioasa (I)

Legenda celor “14 magnifici” pucioşi despre care ani de-a rândul s-a pretins că “aud în primă instanţă Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” (adică, îl aud la unison cu urechile lor pe “Creator”, vorbindu-le din înaltul Cerului, în şuier de suflare de crivăţ care se coboară deasupra “templului” pucios de la Glodeni-Vale) s-a dovedit a fi o minciună răsuflată. Parafrazând zicătoarea maliţioasă “Cei patru evanghelişti erau trei: Luca şi Matei”, putem spune că la “Noul Ierusalim” de la Pucioasa “cei 14 magnifici erau doar trei: Mihaela şi Nicuşor”. Mai precis, Mihaela pretindea că-L aude pe Dumnezeu vorbindu-i, iar Nicuşor pretindea că Mihaela are dreptate în ceea ce pretinde.

Această minciună colosală a stat permanent la baza înşelătoriei de la “Noul Ierusalim”, chiar şi atunci când vieţuitorii “mânăstirii” care alcătuiau lista iniţială a celor “care auzeau Cuvântul” (a se citi corect: “…despre care se pretindea că aud acel Cuvânt …”) s-au risipit care încotro, iar în “incinta sacră de la Glodeni” n-au mai rămas decât doi: Spiridon Şerban şi fiul său Marian, adică exact alţii decât pretendenţii actuali ai “darului auzirii Cuvântului”, Mihaela şi Nicuşor).

Dar cine erau cei 14 locuitori ai “chibuţului” pucios de la Glodeni, despre care se pretinde din 1990 şi până astăzi că “aud cu urechile lor Cuvântul lui Dumnezeu”?

Iată lista lor:

1. Ilie Bunea (pe atunci, în 1990, el era proprietarul de drept al pământului şi a casei cu etaj în care şi-au găsit găzduire şi adăpost ceilalţi “13 magnifici”, venetici sosiţi de departe ca să se căpătuiască aici, la Pucioasa. Însă Ilie a mai fost proprietar doar câţiva ani; când Mihaela Tărcuţă a preluat “frâiele teleguţei”, ea l-a forţat pe Ilie Bunea să renunţe la casă şi la teren în favoarea “comunităţii” de pucioşi, căreia ea îi dăduse între timp numele de camuflaj “Fundaţia Sfânta Virginia”. Ulterior, Ilie Bunea a fost nevoit să abandoneze complet casa şi grădina în braţele rapacilor lideri pucioşi Mihaela şi Nicuşor, el retrăgându-se la părinţii săi din comuna Maluri, ca să-şi lingă rănile sufletului;

2.-3. Mihaela Tărcuţă şi soţul ei, Milică (Emilian Tărcuţă);

4.-6. Marian Zidaru şi soţia sa Victoria Zidaru, împreună cu fiul lor Simion;

7.-10. Spiridon Şerban cu soţia sa Ioana şi cu copiii minori Marian şi Nuţica;

11.-13.Nicolae Nedelcu cu soţia sa Tanţa (Constanţa Nedelcu) şi fiica minoră Andreea;

14. Sandu Dan, zis “Tataia”, ucenic şi prieten al soţilor Marian şi Victoria Zidaru.

Dar cum să audă ei acum ceva în grădina cu minuni de la Pucioasa dacă, în majoritate, ei nu mai locuiesc în această gădină, iar unul (Simion) a şi murit?

Ar fi fost de aşteptat ca această “sfântă familie”, care număra cândva 14 suflete “primitoare ale Cuvântului” pucios, să dăinuiască până în zilele noastre şi să fie şi să rămână un model inegalabil de frăţietate creştină, de altruism şi de dragoste. Deşi conceptul de “mănăstire” – pe care Mihaela voia cu orice preţ să-l asocieze cu “gospodăria agricolă colectivă” a pucioşilor de la Glodeni – este total impropriu (căci nu s-a mai văzut vreodată vreo mânăstire mixtă, în care să locuiască de-a valma bărbaţi şi femei sub acelaşi acoperiş), totuşi, faptul că ei L-ar fi auzit acolo cu urechile lor pe Dumnezeu vorbindu-le ar trebui să fie un argument serios ca să credem că această existenţă mixtă a “celor 14 aleşi” le-a marcat profund întreaga fiinţă, făcându-i exemple vii de iubire, de toleranţă, de echilibru, de înţelepciune şi de pace. Când colo… lucrurile au stat exact pe dos. Între aceşti 14 “prooroci” a intrat rapid o aşa mâncătorie şi o dihonie şi o intoleranţă şi o ură neîmpăcată, încât s-au risipit toţi ca pleava-n vânt, fugind unii de alţii unde au văzut cu ochii. Aşa cum am mai spus, din formaţia iniţială a celor “14 magnifici” se mai regăsesc la ora actuală între zidurile “mânăstirii”, ca rezidenţi permanenţi, doar doi: Spiridon Şerban şi cu fiul său Marian, care, deşi între timp s-a făcut flăcău în toată puterea, este în continuare poreclit în batjocură “Mormăilă” de către Mihaela. Cu toate acestea, legenda cu “cei 14 aleşi care aud Cuvântul” este pe mai departe vehiculată cu mult tupeu de farseurii de la Pucioasa, în frunte secretarul lor general, tovarăşa Mihaela Tărcuţă, care nu ezită să-i mintă fără să clipească pe vizitatorii curioşi să afle cine aude “Cuvântul lui Dumnezeu” la Pucioasa (unul dintre ultimii “grei” care au fost păcăliţi cu “taina celor 14 aleşi” a fost Cristi Tabără, în celebrul său “interviu” intitulat “Te vezi la Ştirile ProTv: Taina Noului Ierusalim” şi difuzat pe postul Tv pe care îl slujea acum un an).

[vsovivi]

Hai să vă mărturisesc ceva,

Și eu aud Cuvântul, dar nu cu urechile, și nu ca și propoziții sau fraze sau voce sau adiere răcoroasă de vânt, ci doar mă „trezesc”, îmi dau seama, că în sufletul meu a apărut Adevărul, s-a manifestat ceva, a ajuns unda și iată că Îl știu pe Adevărul, ca și cum ar fi trecut prin pământ, prin văzduh, prin ziduri și a ajuns în mintea și în inima mea crescând ca o plantă ce a răsărit din sămânța cea bună, și ca atare am devenit și sunt conștient că Tainic a ajuns și în mine și mereu ajunge și la mine astfel, exact cum o apă curată ajunge la rădăcina plantelor... și treptat, comparînd ceea ce susțineam eu, credeam eu, în diferite momente ale vieții mele cu ceea ce am citit de pe Site-ul lor, am ajuns ca să pricep că erau echivalente și similare, deci parcă chiar știam ce se grăia acolo de către Dumnezeu dar nu eram suficient de conștient și de clar, deci iată cum la sute de Km, Cuvântul ajunge Tainic la oameni, mai devreme sau mai târziu, căci și morții aud Cuvântul Lui Dumnezeu...

Deci e vorba de undă, și cum atunci să nu audă cei ce-L trăiesc în primă instanță? Care trăiesc la Izvorul Dorului... Și cum atunci vă mirați și pentru ce vă tot îndoiți crezând că nu L-ar auzi cei 14 magnifici dacă până și cei din morminte Îl aud? Se aude, vine, și oriceochi Îl va vedea, chiar și cei ce L-au străpuns. E ca un curent electric, „elctroni” și „pozitroni”, „fulgere și trăznete și tunete”, mai mici sau mai mari, ce vin prin apa Vieții și prin Pământul Făgăduinței, prin biserică sau prin afara ei...

Nu vă mint, e ca și când ai pune urechea la pământ, sau pe șină, dar e mult mai tainic... e ca un al 7-lea simț căci al șaselea e o vrăjecmăneală. Cu al 7-lea simț nu-L auzi, nu-L vezi, dar parcă știi ce s-a grăit de sus, căci parcă ai fiii și tu semănat în pământul Adevărului și devi treptat conștient că ceva crește, dreptate și dragoste și cunoașterea Domnului în tine, în inima și viața și în vorbele tale. Și eu sunt la sute de Km de Pucioasa, darmite atunci cei deasupra cărora adie Desăvârșirea cea răcoroasă care stinge focul pătimășiilor jignidoliceștii, care din necredință și răzbunare nu mai vor să recunoască pe Sfântul Iertării și Milostivirii și Păcii.