mesaj de la noul ierusalim

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Dacă „Duhul” Pucios este Adevărul, aşa cum susţii dumneata sus şi tare, atunci poate ne esplici şi nouă cum de îi învaţă acest Adevăr pe pucioşi să minţească? Pentru că iată ce-i învăţa Duhul prin „proorociţele” Lui pe pucioşi”:

“Biruiţi lumea, chiar de va trebui să minţiţi pentru Dumnezeu şi pentru calea Lui cea dreaptă şi cea adevărată. [...]
Nicuşor Zidaru, [...] De ar fi să minţi pentru Dumnezeu, minte, mămică, şi fă voia Lui, de acum, şi învaţă ce este taină acoperită.” (Citat după Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 2 iunie 1991)


Iar pucioşii păstrează şi astăzi acest îndemn cu sfinţenie, iar când cred ei că este necesar ca să-I dea o mână de ajutor Domnului lor, mint cu satisfacţie, de îngheaţă apele (după principiul sănătos: „Unde-i ordin, cu plăcere!”). Căci minciuna la pucioşi este "taină acoperită".

Deci: Cine îşi bate joc, şi de cine? Dracul de ei, sau ei de dracul?
Cine păcăleşte, şi pe cine? Duhul rău sau Duhul Bun?

Văd că nici somn nu mai ai din pricina râvnei deşarte a defăimării viceversa ca să capăt eu superstiţul negreşelii formaliste vicentoarsa ca să râtă-râdă de noi tot viceglobul papământesc... al celor ce papă lapte şi bere şi apoi ca vulturii dau cu ciocul acolo unde văd stârvul. Şi dacă nu ţi-aş fi spus că nu există nici un glob pământesc, ci glob a fost doar în zilele creaţiei, în prima şi a doua zi, un glob de apă limbede şi cristalină, toată creaţia... văzută apoi când a fost să fie Lumină după porunca Domnului, căci în cele văzute era genunea şi întunericul ce stăpânea căci el era deasupra apelor; deci exista un deasupra sferei de apă, şi toate cele nevăzute erau în cubul ceva mai mare fără a fi tangent la sferă şi care cuprindea el tot globul de apă, cub nevăzut cu ochiul liber dar soarele şi luna create în ziua trei-a sau a patra, nu ştiu, două, se mişcă şi azi tot lovindu-se de laturile lui... deci nu se vede, dar este, şi a fost cuprins în interior şi se numeşte Cer.

Deci a birui gLumea, este o luptă pe care o poţi câştiga doar dacă faci voia Domnului.

Şi te întreb pe tine soare, dragostea murit-a oare? Deci ce crezi dumneata că s-ar fi întâmplat dacă cei trei patru magi de la răsărit nu ar fi păcălit şi minţit pe Irod sau pe Ivan cel groaznic?

Ce s-ar întâmpla cu tine înaintea conştiinţei tale dacă n-ai avea scuza ridicolă că minţi aicea pentru o cauză nobilă?... după dictonul ''scopul scuză mijloacele''.

Deci biruiţi gLumea! cu orice preţ şi cu orice mijloc, deoarece ea nu e nicidecum dreaptă ca să crezi că ai avea parte de un duel. Ci e vrăjeala gLumii... ...dar nu greşiţi! Ci înfricoşaţi-vă de Domnul ca să slujiţi Lui şi să nu păcătuiţi Lui cu niciunchip ci să vă smeriţi cu oricechip Lui... şi nu pentru slava deşartă a gLumii. Adică să nu-ţi creezi o gLume de copil, de pui, de pui de pui... de vipviperă şi de năpârpârcă, fiindcă puii de vipvipere o ucid pe mămica lor iar puii de năpârpârcă îl cam pârăsc pe tăticul lor la miliţie sau mămicii lor sau prin vecini... că cică o făcut pipi în chiulvetă sau ghiulvetă sau ghiveta... nu mai ştiu cum se zice corect, darmite.., darmite cum se scrie.

(Şi apropos, telecomandă e la plural căci singularul este telcomandă!!!)

[mariamargareta]

În prealabil postat de vsovivi

Şi te întreb pe tine soare, dragostea murit-a oare? Deci ce crezi dumneata că s-ar fi întâmplat dacă cei trei patru magi de la răsărit nu ar fi păcălit şi minţit pe Irod sau pe Ivan cel groaznic?

[...]

(Şi apropos, telecomandă e la plural căci singularul este telcomandă!!!)

Cei trei (nu patru) magi de la răsărit nici nu l-au păcălit, nici nu l-au minţit pe Irod. În primul rând ei n-aveau nici o obligaţie faţă de Irod, ei nefiind supuşii lui. În al doilea rând, Scriptura spune că Irod doar i-a cercetat pe magi, ca să afle de la ei ce ştiu, apoi i-a rugat ca la întoarcere să treacă pe la el şi să-l informeze ce au aflat. Magii nu aveau însă nici o obligaţie să-l asculte, şi tocmai de aceea s-au întors pe alt drum fără pic de remuşcare. Irod s-a simţit însă “păcălit” de magi, pe motiv că nu se aştepta să fie desconsiderat, tocmai el, nici măcar de alţii de alt neam; şi asta consemnează şi Scriptura. Dar magii nu l-au păcălit cu nimic pe Irod, şi cu atât mai mult nu l-au minţit.

Dar chiar dacă ar fi făcut-o, gestul lor ar fi fost absolut nerelevant, îndată ce ei nu erau creştini, ci păgâni.

[mariamargareta]

276. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLVI)


Cuvântul care vine la liderii pucioşi vine din veşnicie, dar nici ei nu ştiu aceasta. El vine ca ei să-l primească cu învăţătură nouă, învăţătură de viaţă, şi el să le dea lor viaţa cea de veci, ca să fie deja îmbrăcaţi în viaţa cea veşnică atunci când va veni el a treia oară, cu trupul văzut de ochii tuturor:

“O, fiilor care-Mi primiţi venirea! De unde vin Eu când vin la voi cuvânt? Vin din veşnicie, căci scris este în Scripturi: "Obârşia Lui este din zilele veşniciei". Amin. Eu sunt cuvântul vieţii, şi vin cu veşnicia. Viaţa cea de veci voiesc să v-o dau.” […] Aduc mereu învăţătură de viaţă la voi, ca să se găsească la voi viaţă când voi veni la voi văzut de ochii tuturor. Eu sunt cuvântul vieţii, şi aşa vin la voi, iar voi trebuie să vă îmbrăcaţi cu viaţa, cu cămaşa vieţii, fiilor, precum Eu M-am îmbrăcat după înviere, căci am înviat din morţi ca să Mă arăt Fiul Tatălui Savaot, născut de la Tatăl, Cel dintâi născut din morţi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)

Liderii pucioşi sunt investiţi solemn să dea viaţă adepţilor sectei de la Pucioasa, ca să aibă aceştia viaţă până la venirea Domnului cea văzută (dar se pare că liderii pucioşi n-au prins bine lecţia, pentru că n-au reuşit să dea viaţă veşnică la nimeni; ba între timp au mai murit destui adepţi, dintre care unii chiar mai răsăriţi – cum ar fi “păstorul” Daniel, sau “sora” Ricuţa)

“– O, copii învăţători din partea Mea, mai mult şi mai mult şi tot mai mult de-acum, să daţi viaţă din viaţa Mea la cei ce vor cu tot dinadinsul să fie vii până la învierea cea mare şi văzută de vii şi de morţi, până la venirea Mea cu învierea tuturor pentru viaţă veşnică sau pentru tânguire, căci scris este: "Se vor plânge şi se vor tângui bătându-se în piept toate seminţiile pământului, şi vor vedea pe Fiul Omului viind pe norii cerului cu putere şi cu multă mărire, şi va răsuna glasul de trâmbiţă, şi îngerii vor strânge pe cei aleşi pentru Dumnezeu, pe cei ce s-au ales pentru Dumnezeu".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)

Sarabanda duhurilor de la Pucioasa face ca aşa zisul “Cuvânt al lui Dumnezeu” să fie în realitate un ghiveci de alucuţiuni vocale în care duhurile interpreteză la scenă deschisă roluri mari şi roluri mici, într-o melodramă de prost gust, dar cu cuvinte şi fraze alese. Rând pe rând vin şi vorbesc ca la microfon purtători de cuvânt neautorizaţi ai lui Dumnezeu care-şi iau nume sonore, sperând că vor fi mai abitir ascultaţi şi temuţi: “Tatăl”, “Fiul”, “Fecioara Maria”, “Fecioara Verginica”, “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, “Sf. Ioan Botezătorul”, “Sf. Pr. Ilie”, “Sf. Pr. Daniel”, “Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, “Sf. Ap. Andrei”, “Sf. Ap. Toma”, “Sf. Ap. Luca”, “Sf. Ap. Ştefan”, “Sf. 40 mucenici din Sevasta”, “Sf. Gheorghe”, “Sf. Ierarh Nicolae”, “Sf. Ierarh Spiridon”, “Sf. Haralambie”, “Sf. Grigorie Palama”, “Sf. Ioan Scărarul”, “Sf. Dimitrie izvorâtorul de mir”, “Sf. Pantelimon”, “Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”, “Sfinţii trei Ierarhi Vasile Grigorie şi Ioan” (care vorbesc toţi în cor, la unison), “Sf. Vasile cel Mare” (vorbind separat), “Sf. Ecaterina şi Sf. Mercurie” (vorbind împreună), “Sf. Ecaterina” (vorbind separat), “Sf. Parascheva”, “Sf. Filoteea”, “Cuv. Maria Egipteanca”, “femeile Mironosiţe” (vorbind toate odată), “Sf. Mironosiţă Maria din Magdala” (vorbind separat), “Adam” (vorbind singur, fără Eva), “samarineanca de la fântâna lui Iacob”, “episcopul Vasile Târgovişteanul”, “patriarhul Teoctist”, “tânărul inginer Mihail” ("fiul" lui Dan, ucis de lovitură de cuţit în vara anului 1974), “Simion Zidaru” ("fiul" artiştilor Zidaru, decedat în luna august, anul 1997), "Dănciucă Gheorghe" (zis "păstorul Daniel", zis "nea'Mişu", decedat în urmă cu un an), etc, etc, etc. O pleiadă de duhuri care se pretind a fi duhuri de oameni obişnuiţi, şi de sfinţi, şi de îngeri, şi care vorbesc toţi în numele şi în dreptul lui Dumnezeu, iar rostirile lor sunt adaugate de liderii pucioşi cu migală, una câte una, la “canonul” cărţii intitulată “Noul Testament de la Pucioasa”.

Iată, spre exemplu, cât de frumos este invitat duhul care poartă numele Maicii Domnului să vină cu mult dor din cer pe pământ şi să aducă poveţe duioase de mamă “poporului” pucios, şi cât de înălţător le vorbeşte lor apoi acest duh, pentru lucrul venirii “Domnului” cea de astăzi, cu “venirea Lui care vine şi iar vine” şi pregăteşte judecata făpturii ( e vorba de ziua de 14 octombrie 2000):

“Acum, fiilor copii, e mama Mea cu dor de voi, şi se îndulceşte din vorbirea Mea cu voi şi voieşte şi ea să vă îndulcească cu darurile ei cu care vă acoperă mereu pentru că sunteţi fiii grădiniţei venirii Mele. Grădiniţa aceasta este locul Meu ceresc de pe pământ, peste care îmi aştern cuvântul pentru toată făptura. Grădiniţa aceasta este masa pe care Eu scriu cartea judecăţii făpturii. Voi, fiilor copii, fiţi cu veghe mare şi cu cutremur sfânt, că aici Eu lucrez cu voi lucrarea Mea cea de pe urmă, şi cutremur cerul şi pământul cu cuvântul. Amin. Spuneţi la toţi cei ce iubesc venirea Mea la voi să nu-şi risipească nici o clipă mintea şi inima şi simţurile lor spre paguba lor şi a celor din jurul lor, ci să-şi adune fiinţa şi vorbirea ei spre folos pentru cer, că venirea Mea vine şi iar vine ca râul care vine din munte spălând albia din calea lui. Vă aduce mama Mea mângâierea ei, îndemnul ei pentru lucrul venirii Mele, şi povaţă de mamă, că ea este mama Mea şi a celor ce Mă poartă pe Mine.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)

Duhul invitat să ia cuvântul le vorbeşte în primul rând liderilor pucioşi, numindu-i “fiii grădiniţei Lui” , “copiii tocmiţi de cer” şi “purtătorii Domnului”. El le aminteşte de “greul lui Dumnezeu” şi de “bunătatea Lui” şi de “grija Lui pentru ei” şi de “venirea Lui” cea nevăzută cu norii, şi de “rana venirii Lui” şi de “greul venirii Lui” şi le cere lor să fie cuprinşi de durerea venirii Lui şi să fie ei “puterea venirii Lui”, căci “Dumnezeul” Pucios este, se pare, sleit de puteri în venirea Lui şi de aceea le cere lor tot ajutorul:

“ – Te bucur şi eu, Fiule Doamne, mângâindu-i pe cei ce Te poartă azi întru venirea Ta. Te mângâi şi eu, căci Tu eşti purtat de ei, o, Fiule Care vii la fii. Să nu aştepte cerul după voi, copii tocmiţi de cer. E aşa de bun Domnul cu voi, şi atâta grijă pune pentru voi, dar voi să nu vă folosiţi de binele de la El, ci să vă faceţi voinicuţi pentru greul lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Care lucrează la judecata şi la învierea făpturii şi la lumina învierii, fiilor vii. Toţi cei care se hrănesc din Fiul meu Cuvântul, să ia de la voi spre împlinire toată venirea aceasta, ca unii care împlinesc Scriptura venirii Fiului meu după două mii de ani. Cuprindeţi-vă de iubire şi de durere pentru rana venirii Fiului meu, căci cu rană vine, şi din greu vine când vine la voi. Fiţi voi puterea venirii Lui, că vă cere aceasta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)

Duhul “Fiului” şi cel al “Mamei” se completează apoi în vorbirea lor, întrebându-se ce să le mai ceară şi ce să le mai dea pucioşilor “să rumege” până la următoarea “venire din cer” cu focul iubirii lor. Şi le dă aceleaşi îndemnuri: să-I uşureze “greul venirii Domnului” la ei, “să-i doară şi pe ei rana venirii Lui” şi “să se hrănească unul pe altul cu învăţătura Cuvântului Pucios”:

“Mama Mea v-a încălzit la focul iubirii ei, copii ai venirii Mele. O, ce să vă mai dau? [...] Uşuraţi-Mi greul venirii Mele la voi. Să vă doară şi pe voi rana venirii Mele, că printre dureri vin când vin, şi abia vin de dureri, fiilor-copii. Cea mai mare lucrare pe care v-o cer este să vă hrăniţi cu cele din cer şi să vă daţi hrana aceasta unii altora, căci prin ea vă sfinţiţi duhul şi sufletul şi trupul întru venirea Mea […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Cei trei (nu patru) magi de la răsărit nici nu l-au păcălit, nici nu l-au minţit pe Irod. În primul rând ei n-aveau nici o obligaţie faţă de Irod, ei nefiind supuşii lui. În al doilea rând, Scriptura spune că Irod doar i-a cercetat pe magi, ca să afle de la ei ce ştiu, apoi i-a rugat ca la întoarcere să treacă pe la el şi să-l informeze ce au aflat. Magii nu aveau însă nici o obligaţie să-l asculte, şi tocmai de aceea s-au întors pe alt drum fără pic de remuşcare. Irod s-a simţit însă “păcălit” de magi, pe motiv că nu se aştepta să fie desconsiderat, tocmai el, nici măcar de alţii de alt neam; şi asta consemnează şi Scriptura. Dar magii nu l-au păcălit cu nimic pe Irod, şi cu atât mai mult nu l-au minţit.

Dar chiar dacă ar fi făcut-o, gestul lor ar fi fost absolut nerelevant, îndată ce ei nu erau creştini, ci păgâni.

Îndată ce le-ar fi tăiat gâtul Irod să vezi dumneata ce ''nici o obligaţie nu aveau faţă de el'' ar mai fi afirmat ei, din moment ce au spus că o să-i dea de veste dacă vor găsi pe Regele lui Israel... şi erau în ţara lui Irod ca nişte străini... cu atât mai mult cu cît nu erau iudei sau israeliţi... şi Irod ştia că se născuse Mesia şi-i aştepta pe magi ca să stea de vorbă cu ei, să-i tragă de limbă şi să-i ospăteze... cu delicatesuri.

Deci gestul a fost nerelevant pentru unii, nu dăm nume, dar pentru Dumnezeu Tatăl a fost relevant cu siguranţă!!!

Ba erau patru magi, doar că stăpânul albinelor, nu a mai ajuns la peşteră din pricina că pe drum s-a milostivit de cineva şi l-a ajutat ca să iasă din necaz, şi s-a pierdut de stea şi de ceilalţi trei magi şi albinele lui s-au întors acasă, dar când a ajuns a văzut că soţia lui e sănătoasă căci l-a întâminat în poartă, căci pentru ea a plecat, ca să ceară de la Domnul ajutor şi vindecare pentru soţia Lui şi iată minunea s-a produs.

El era mag al albinelor şi albinele lui ascultau de el ca de un tată.

[vsovivi]

Și-apoi firește... ecoul:
„ Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată. (Versiuniune după Minulescu, modificartă.)

Și placa:

''...placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...”


Deci erau trei,..., sau patru magi,..., ori... nu ştiu... dacă pleci.

Iar pluralul de la Telecomandă este Teurilecomandă!

[vsovivi]

"Daca in lume este mai intai viata si apoi moartea,
in Biserica este intai moartea si apoi viata". Fericitul Augustin

Iar la Domnul este mai întâi Viaţa şi apoi Viaţa! Căci moartea a fost Biruită!

Deci este scris ca să biruim gLoomia!
Adică să nu fim şi noi mereu numai ca pasta... şi poate aşa o să avem parte de Wiaţă fără de moarte şi de tinereţe fără bătrâneţe... interioară, fireştie... adică să fim pururea în Buna Duhovnicie... fireştie.

[Alin27]

Heeeeeo. A inceput al treilea razboi mondial!!!!!!!!! Cum a spus vanga!!!!!!!

Heeeeeo!!!!!!!!!!!

Pregatitiva de judacata!!!!!!!
Imparatia Cerurilor este aproape!!!!!!!!!

[Alin27]

Bucurativa!!!!!!!!!

Ura!!!!!!!!!!!!

Lumea o sa treaca 4 ani prin chinuri groaznice!!!!!!!!

Dumnezeu o sa pedepseasca lumea!!!!!!

A sosit timpul!

[doctor_faustus]

În prealabil postat de Alin27

Bucurativa!!!!!!!!!

Ura!!!!!!!!!!!!

Lumea o sa treaca 4 ani prin chinuri groaznice!!!!!!!!

Dumnezeu o sa pedepseasca lumea!!!!!!

A sosit timpul!

vei fi şi tu vreo trompetă apocaliptică. gândeşte-te vere dacă eşti cu adevărat pregătit de judecată, sau să nu vii la judecată, şi după aceea exprimă-ţi trompetele.

[mariamargareta]

278. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLVII)

Liderii pucioşi sunt, de la o clipă la alta, ba neputincioşi (situaţie în care “Domnul” lor îi întăreşte cu putere de sus ca să poată aşterne “Cuvântul” pe hârtie), ba sunt atât de puternici încât dau ei putere venirii “Domnului” lor, căci Acesta este adesea sleit de puteri. Mai întâi liderii pucioşi sunt alintaţi cu denumirea “copii străjeri” şi sunt “întăriţi în puteri”:

“La cumpăna dintre două zile de sărbătoare Mă las deasupra voastră cu cuvântul Meu, că e sărbătoare de sfinţi, copii străjeri pentru venirea Mea. Întăresc puterea Mea din voi, ca să-Mi aşterneţi cuvântul în cartea sa. Amin. Dragostea Mea de voi Mă aduce mereu deasupra grădiniţei în care vă am, şi Eu vin să vă hrănesc ca pasărea pe puii ei.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2000)

Apoi se schimbă calimera: Liderii pucioşi nu mai sunt numiţi “copii” (termen care sugerează fragilitatea, neputinţa) ci “fii” (termen care sugerează vigoarea tinerească) şi sunt imediat (chiar în acelaşi mesaj, şi în mod repetat) chemaţi să fie “purtătorii Lui de Cuvânt”, adică să “dea putere venirii” celei neputincioase a “Domnului” lor:

“Creşteţi, fiilor, şi daţi putere venirii Mele, şi cereţi-o de la Tatăl ca să vină, că Mă aşteaptă cei din morminte ca să vin şi să-i strig să iasă, că e lungă aşteptarea lor, şi nu e cât aşteptarea cea de pe pământ. O, fiţi mari la minte şi daţi putere venirii Mele […]”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2000)

Nimeni din “lume” nu poate să vadă venirea “Domnului” Pucios, căci în lume este noapte pe pământ şi totul este cufundat în beznă. Numai la Pucioasa sunt adunaţi cei fericiţi care, sub conducerea luminată a liderilor pucioşi, luminează calea “Domnului” lor ca să vadă El pe unde să vină, şi fac ziuă în calea Lui, şi-I apropie venirea Lui (dar, paradoxal, venirea aceasta se tot îndepărtează , iar lumina pe care o fac pucioşii în calea venirii “Domnului” lor a fost cam palidă şi nu le-a ajutat cu nimic ca să-L vadă măcar ei, care sunt “luminători”, venind cu putere multă şi cu slavă):

“Îmi fac mereu cărare spre voi ca să-Mi apropii venirea, ca să pregătesc ziua învierii făpturii, şi ca să fie apoi veacul cerului pe pământ, cu veşnicia lui, căci sfinţii aşteaptă pentru toată făptura care nu mai ştie să aştepte. Aştept şi Eu, fiilor, aştept să vin, şi fericiţi sunt cei ce cred că Eu vin, că aceia se fac ziua venirii Mele şi îmi luminează calea ca să vin, că e numai noapte în calea venirii Mele. E totul în noapte pe pământ, e totul în beznă, şi nimeni nu mai vede venirea Mea, iar omul umblă pe întuneric şi ziua şi noaptea; umblă şi nu vede nimic, că umblă fără vedere şi fără aşteptare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2000)

Puterea din liderii pucioşi este condiţionată strict de starea lor sufletească. Când sunt trişti liderii pucioşi, şi puterile lor sunt slabe de tot şi nu sunt bune de nimic; când sunt înduioşaţi de cuvintele care vin din cer, ei se schimbă în puteri şi “apropie venirea Domnului” lor cu puterea lor cea lucrătoare. Vestea venirii “Domnului”Pucios este dusă şi la toţi “cei fără de scăpare” din locuinţa morţilor, ca să ştie şi ei că în curând, curând, va veni “Cel de la Pucioasa”, Cel care-i anunţă că n-au nici o scăpare, cu toate că se pregăteşte ziua învierii făpturii:

“N-am voit să vă întristez, ci am vrut să vă înduioşez şi să daţi putere venirii Mele, să-Mi apropii venirea, fiilor, ca să pot pregăti ziua învierii făpturii. Pomeniţi pe toţi cei fără de scăpare din locuinţa morţilor, şi Eu Mă duc să le dau nădejde în venirea Mea care vine curând, curând. E lungă aşteptarea lor, şi nu e ca pe pământ aşteptarea. Acolo nimeni nu poate să se ajute unul pe altul. Acolo e numai spaimă fără capăt pentru tot sufletul, şi iată, pe pământ nu mai e om viu care să vrea să ştie cum să facă rânduiala cea creştinească pentru cei ce nu mai sunt pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2000)

Venirea “Domnului” Pucios este condiţionată de ajutorul dat lucrului Lui de către liderii pucioşi, care pretind că “ajutorul lor este pentru Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul” ( o interpretare originală pe care o dau ei psalmului 120, versetul 2):

“Mi-e milă de toată făptura, şi de aceea v-am ridicat pe voi dintre oameni şi v-am pregătit pentru Mine, şi v-am pus apoi să Mă ajutaţi la lucrul Meu cel pentru venirea Mea, ca să vin să izbăvesc neamul omenesc.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2000)