Cine nu si-a inselat sotul/sotia??

În prealabil postat de arriel

Da,numai ca mai greu este cand admiri cuiva mintea,nu fizicul...Cred ca atunci,cel mai bine e sa-ti iei "picioarele la spinare" si sa fugi mancand pamantul...Eu sunt femeie,deci vorbesc despre femei.Sunt 2 categorii de femei maritate.Prima,femeile care nu se machiaza,se imbraca modest [fuste lungi,naframa,culori inchise],merg mai mult cu capul plecat,etc.Acestea sunt cele placute in fata lui Dumnezeu,nu considera ca au nevoie de mai mult de atat,dar...daca barbatul lor nu le seamana...prognosticul casniciei e rezervat.A doua categorie sunt femeile care atrag privirile,se aranjeaza,pentru care conteaza look-ul ,acestea sunt periculoase [pentru propria persoana],ele trebuie sa se roage cel mai mult si sa se pazeasca,pentru ca de la o privire,sau un gand marunt ,se ajunge la fantezii [nu neaparat sexuale la inceput],apoi,incet, se strecoara in minte si dorinta ,iar daca ti-a intrat in cap...greu mai scapi.In cele mai multe cazuri cazi in pacat si casnicia nu va mai fi niciodata la fel ,chiar daca nu va afla nimeni niciodata.Din aceasta cauza cred ca rugaciunea este cea mai importanta arma de lupta impotriva acestui pacat .Si intre timp,fuga de persoana care crezi ca ar putea fi o ispita.Dumnezeu sa ne ajute sa nu aflam niciodata cum e sa te privesti in oglinda dupa ce ti-ai inselat sotul/sotia.

sa nu te superi pe mine reteta nu este a mea, este a unu-i parinte dintr-o manastire,la mine a functionat tot timpul,la inceput e drept a fost mai greu,dar slava lui Dumnezeu acum e bine.mai e nevoie de f.multa vointa de la ambi soti.

[iustin10]

Eu nu mi-am inselat niciodata sotia,dar tot ma consider ca un adulter,pentru ca m-am uitat cateva clipe pe strada, la altele.Pentru ca Dumnezeu a cunoscut acel gand al meu,si pentru El,(ca si pentru voi cred),a fost ca un adulter.
Am fost cel mai fidel sot,dar in fata lui Dumnezeu ma simt ca ultimul desfranat.Pentru ca faptele mele sunt corecte,dar inima mea e tulbure.
De aceea,nu e suficient sa ne aratam fidelitatea prin absenta oricarei aventuri amoroase,ci mai ales,prin razboiul purtat in inima,pentru curatirea si despatimirea ei.
Caci,chiar daca faptele nu ne vor acuza,inima este adevaratul nostru ochi ,care stie adevarata noastra stare.
Numai cine isi curateste si inima ,poate zice cu adevarat ca a scapat de patima,si nu cel care,ca fatarnicii,are anumite fapte coretce,dar inima lui e plina de necuratie

[anika12]

În prealabil postat de iustin10

Eu nu mi-am inselat niciodata sotia,dar tot ma consider ca un adulter,pentru ca m-am uitat cateva clipe pe strada, la altele.Pentru ca Dumnezeu a cunoscut acel gand al meu,si pentru El,(ca si pentru voi cred),a fost ca un adulter.
Am fost cel mai fidel sot,dar in fata lui Dumnezeu ma simt ca ultimul desfranat.Pentru ca faptele mele sunt corecte,dar inima mea e tulbure.
De aceea,nu e suficient sa ne aratam fidelitatea prin absenta oricarei aventuri amoroase,ci mai ales,prin razboiul purtat in inima,pentru curatirea si despatimirea ei.
Caci,chiar daca faptele nu ne vor acuza,inima este adevaratul nostru ochi ,care stie adevarata noastra stare.
Numai cine isi curateste si inima ,poate zice cu adevarat ca a scapat de patima,si nu cel care,ca fatarnicii,are anumite fapte coretce,dar inima lui e plina de necuratie

Adevar graiesti tu.

[arriel]

În prealabil postat de iustin10

Eu nu mi-am inselat niciodata sotia,dar tot ma consider ca un adulter,pentru ca m-am uitat cateva clipe pe strada, la altele.Pentru ca Dumnezeu a cunoscut acel gand al meu,si pentru El,(ca si pentru voi cred),a fost ca un adulter.
Am fost cel mai fidel sot,dar in fata lui Dumnezeu ma simt ca ultimul desfranat.Pentru ca faptele mele sunt corecte,dar inima mea e tulbure.
De aceea,nu e suficient sa ne aratam fidelitatea prin absenta oricarei aventuri amoroase,ci mai ales,prin razboiul purtat in inima,pentru curatirea si despatimirea ei.
Caci,chiar daca faptele nu ne vor acuza,inima este adevaratul nostru ochi ,care stie adevarata noastra stare.
Numai cine isi curateste si inima ,poate zice cu adevarat ca a scapat de patima,si nu cel care,ca fatarnicii,are anumite fapte coretce,dar inima lui e plina de necuratie

Foarte adevarat Iustin,asa este.Cum sa ma supar,nici vorba...aici consider ca suntem intre frati si orice povata e binevenita.

[George.m]

În prealabil postat de iustin10

Eu nu mi-am inselat niciodata sotia,dar tot ma consider ca un adulter,pentru ca m-am uitat cateva clipe pe strada, la altele.Pentru ca Dumnezeu a cunoscut acel gand al meu,si pentru El,(ca si pentru voi cred),a fost ca un adulter.
Am fost cel mai fidel sot,dar in fata lui Dumnezeu ma simt ca ultimul desfranat.Pentru ca faptele mele sunt corecte,dar inima mea e tulbure.
De aceea,nu e suficient sa ne aratam fidelitatea prin absenta oricarei aventuri amoroase,ci mai ales,prin razboiul purtat in inima,pentru curatirea si despatimirea ei.
Caci,chiar daca faptele nu ne vor acuza,inima este adevaratul nostru ochi ,care stie adevarata noastra stare.
Numai cine isi curateste si inima ,poate zice cu adevarat ca a scapat de patima,si nu cel care,ca fatarnicii,are anumite fapte coretce,dar inima lui e plina de necuratie

Intr-adevar, desfranarea se petrece mai intai in inima. Hristos Insusi ne-a spus ca oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.