Razbunare vs dreptate

[Mihaela09]

Te numesc, astfel, scuze pt. adresarea mai apropiata!
Iti cer un sfat:n-am fost indiferenta si de-atunci mi-am facut necazuri.
In urma decesului tatalui meu, am sfatuit-o pe mama, sa-l primeasca pe un frate de-al meu sa locuiasca cu dansa, el-fratele, fiind mai fara rost, restul , noi ceilalti avand casele noastre.
Mama a inceput sa fie lovita, jignita, amenintata.
Eu, la rugamintea mamei, pe motiv k am timp liber mai mult, am facut o reclamatie, semnata de mama mea, si m-am dus la politie. Mama din cauza mortii , tatalui meu, a facut o demipareza, se chinuie asa de 8ani.
In loc de ajutor, fratele si concubina lui, ai mananca mancarea, ai vorbeste urat, o imbrancesc, fac glume pe seama handicapului dobandit.
In loc de liniste, mama are muzica -manele pana tarziu, vizite a tot felul de ciudati, prieteni cu fretele si concubina lui.
Ii las prin vecini sacose cu mancare, sau pazesc momentul cand e singura, sa o pot vedea. Politia l-a amendat, el face tot ce stie.
La ce mi-a folosit mie, k am incercat k mama,sa aiba liniste, respect.
M-A SUSTINUT O SORA, SI UN ALT FRATE,dar nimeni nu poate face mai mult.
Am pierdut bucuria de a petrece mai mult timp alaturi de mama, eu o tudeam, o vopseam, ai cumparam haine k sa-i dau pofta de viata, incercam s-o rasfat,( pe cat imi puteam permite)
MA ROG, FAC RUGACIUNI, MA DUC LA SLUJBE, DAU SLUJBE SI plang.
Oare era corect sa raman indiferenta? Acum fratele cu inculta lui, stau de chefuri, asculta telf.fix, al mamei, iar eu trebuie sa nu ma duc singura la mama.
Mi-a transmis prin mama sa am grija de fata mea cea mica, 17ani(copil bun, cuminte,rar) k sa nu o gasesc printr-o padure moarta, batjocorita.
Nu credeam k pot sa traiesc asemenea momente, parca, sunt turbati, iar eu, aveam de gand sa le cedez partea, intr-un final!
MI-A RAMAS DOAR D-ZEU, MA RAG !
Unde-i solutia, din luna iunie, viata mea e intoarsa pe dos, am ajutat k sa am de tras?!
Multumesc pentru rabdare.

[Grabriella]

Sfânta Evanghelie după Matei
Cap. 5

"3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.

4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea"

[Grabriella]

27. Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi;
28. Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri.
29. Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa;
30. Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi.
31. Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea;
32. Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei.
33. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac.
34. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.
35. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.
36. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.
37. Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi.
38. Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.

[Grabriella]

Razbunarea noastra este "pact cu diavolul"

[arriel]

În prealabil postat de Mihaela09

Te numesc, astfel, scuze pt. adresarea mai apropiata!
Iti cer un sfat:n-am fost indiferenta si de-atunci mi-am facut necazuri.
In urma decesului tatalui meu, am sfatuit-o pe mama, sa-l primeasca pe un frate de-al meu sa locuiasca cu dansa, el-fratele, fiind mai fara rost, restul , noi ceilalti avand casele noastre.
Mama a inceput sa fie lovita, jignita, amenintata.
Eu, la rugamintea mamei, pe motiv k am timp liber mai mult, am facut o reclamatie, semnata de mama mea, si m-am dus la politie. Mama din cauza mortii , tatalui meu, a facut o demipareza, se chinuie asa de 8ani.
In loc de ajutor, fratele si concubina lui, ai mananca mancarea, ai vorbeste urat, o imbrancesc, fac glume pe seama handicapului dobandit.
In loc de liniste, mama are muzica -manele pana tarziu, vizite a tot felul de ciudati, prieteni cu fretele si concubina lui.
Ii las prin vecini sacose cu mancare, sau pazesc momentul cand e singura, sa o pot vedea. Politia l-a amendat, el face tot ce stie.
La ce mi-a folosit mie, k am incercat k mama,sa aiba liniste, respect.
M-A SUSTINUT O SORA, SI UN ALT FRATE,dar nimeni nu poate face mai mult.
Am pierdut bucuria de a petrece mai mult timp alaturi de mama, eu o tudeam, o vopseam, ai cumparam haine k sa-i dau pofta de viata, incercam s-o rasfat,( pe cat imi puteam permite)
MA ROG, FAC RUGACIUNI, MA DUC LA SLUJBE, DAU SLUJBE SI plang.
Oare era corect sa raman indiferenta? Acum fratele cu inculta lui, stau de chefuri, asculta telf.fix, al mamei, iar eu trebuie sa nu ma duc singura la mama.
Mi-a transmis prin mama sa am grija de fata mea cea mica, 17ani(copil bun, cuminte,rar) k sa nu o gasesc printr-o padure moarta, batjocorita.
Nu credeam k pot sa traiesc asemenea momente, parca, sunt turbati, iar eu, aveam de gand sa le cedez partea, intr-un final!
MI-A RAMAS DOAR D-ZEU, MA RAG !
Unde-i solutia, din luna iunie, viata mea e intoarsa pe dos, am ajutat k sa am de tras?!
Multumesc pentru rabdare.

Sfatul tau a fost bun pentru ca tu ai vrut sa faci un bine.Eu as incepe prin a ma ruga pentru...frate.Apoi as scoate-o pe mama din acea casa."Nimeni nu poate face mai mult"Ba da,Dumnezeu poate prin tine de exemplu.Cand te rogi si mergi la slujbe pentru cine sau pentru ce te rogi?Cred ca acolo gasesti una dintre "bube".Foarte gresita conceptia "am ajutat ca sa am de tras".Nu uita ca nu mai conteaza ce-ai facut,conteaza ce vei face in continuare.

[Penticostalul]

În prealabil postat de Mihaela09

Te numesc, astfel, scuze pt. adresarea mai apropiata!
Iti cer un sfat:n-am fost indiferenta si de-atunci mi-am facut necazuri.
In urma decesului tatalui meu, am sfatuit-o pe mama, sa-l primeasca pe un frate de-al meu sa locuiasca cu dansa, el-fratele, fiind mai fara rost, restul , noi ceilalti avand casele noastre.
Mama a inceput sa fie lovita, jignita, amenintata.
Eu, la rugamintea mamei, pe motiv k am timp liber mai mult, am facut o reclamatie, semnata de mama mea, si m-am dus la politie. Mama din cauza mortii , tatalui meu, a facut o demipareza, se chinuie asa de 8ani.
In loc de ajutor, fratele si concubina lui, ai mananca mancarea, ai vorbeste urat, o imbrancesc, fac glume pe seama handicapului dobandit.
In loc de liniste, mama are muzica -manele pana tarziu, vizite a tot felul de ciudati, prieteni cu fretele si concubina lui.
Ii las prin vecini sacose cu mancare, sau pazesc momentul cand e singura, sa o pot vedea. Politia l-a amendat, el face tot ce stie.
La ce mi-a folosit mie, k am incercat k mama,sa aiba liniste, respect.
M-A SUSTINUT O SORA, SI UN ALT FRATE,dar nimeni nu poate face mai mult.
Am pierdut bucuria de a petrece mai mult timp alaturi de mama, eu o tudeam, o vopseam, ai cumparam haine k sa-i dau pofta de viata, incercam s-o rasfat,( pe cat imi puteam permite)
MA ROG, FAC RUGACIUNI, MA DUC LA SLUJBE, DAU SLUJBE SI plang.
Oare era corect sa raman indiferenta? Acum fratele cu inculta lui, stau de chefuri, asculta telf.fix, al mamei, iar eu trebuie sa nu ma duc singura la mama.
Mi-a transmis prin mama sa am grija de fata mea cea mica, 17ani(copil bun, cuminte,rar) k sa nu o gasesc printr-o padure moarta, batjocorita.
Nu credeam k pot sa traiesc asemenea momente, parca, sunt turbati, iar eu, aveam de gand sa le cedez partea, intr-un final!
MI-A RAMAS DOAR D-ZEU, MA RAG !
Unde-i solutia, din luna iunie, viata mea e intoarsa pe dos, am ajutat k sa am de tras?!
Multumesc pentru rabdare.

Am fost prins in ultimile zile, scuze.
Problema nr.1 este ingrijirea mamei. Este de datoria voastra sa o ingrijiti acum, cand ea este bolnava si in varsta. Dupa cum stiti, asa ne porunceste Dumnezeu: „Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.” 1 Timotei 5:8

Eu vad trei modalitati de rezolvare:

1. Inteleg ca mama are casa ei. Mama poate alege pe unul dintre voi cu care sa stea si sa ii lase casa prin testament.
2. Poate ar fi posibil ca fiecare copil sa fie, la rand, responsabil de ingrijirea mamei pentru o perioada de timp (un an, doi…)
3. Mama ar putea sa vanda casa si cu economiile, plus eventuala pensie, sa plateasca unui asezamant care sa se ocupe de ingrijirea ei.

Va inteleg in parte prin ce treceti. Si eu am pierdut acum cativa ani mama mea si, noi fratii trebuie sa ingrijim de tatal nostru. M-am rugat si continui sa ma rog pentru dumneavoastra, in nici un caz nu trebuie sa stati indiferenta.

Nu consider ca am solutii pentru problema dumneavoastra.
Am expus cateva ganduri pe care le am in inima.
As ruga si pe ceilalti useri mai vechi sa prezinte cateva pareri.
O discutie cu un duhovnic ar fi desigur de mare folos.
De asemenea, o consultatie a unui avocat ar fi binevenita.

Dupa mine, insa, ar trebui luata o initiativa grabnica: un consiliu de familie in care sa luati o hotarare inteleapta.

[Mihaela09]

[quote=Penticostalul;308236]Am fost prins in ultimile zile, scuze.
Problema nr.1 este ingrijirea mamei. Este de datoria voastra sa o ingrijiti acum, cand ea este bolnava si in varsta. Dupa cum stiti, asa ne porunceste Dumnezeu: „Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.” 1 Timotei 5:8

Eu vad trei modalitati de rezolvare:

1. Inteleg ca mama are casa ei. Mama poate alege pe unul dintre voi cu care sa stea si sa ii lase casa prin testament.
2. Poate ar fi posibil ca fiecare copil sa fie, la rand, responsabil de ingrijirea mamei pentru o perioada de timp (un an, doi…)
3. Mama ar putea sa vanda casa si cu economiile, plus eventuala pensie, sa plateasca unui asezamant care sa se ocupe de ingrijirea ei.

Va inteleg in parte prin ce treceti. Si eu am pierdut acum cativa ani mama mea si, noi fratii trebuie sa ingrijim de tatal nostru. M-am rugat si continui sa ma rog pentru dumneavoastra, in nici un caz nu trebuie sa stati indiferenta.

Nu consider ca am solutii pentru problema dumneavoastra.
Am expus cateva ganduri pe care le am in inima.
As ruga si pe ceilalti useri mai vechi sa prezinte cateva pareri.
O discutie cu un duhovnic ar fi desigur de mare folos.
De asemenea, o consultatie a unui avocat ar fi binevenita.

Dupa mine, insa, ar trebui luata o initiativa grabnica: un consiliu de familie in care sa luati o hotarare inteleapta.
Sunt idei bune, nu mi-e frik dekt sa nu fiu machiata de vre-un pumn, al fratelui pe care l-am crescut. In plus, eu sunt singura, sotul si baiatul sunt plecati, altfel,nu cred k avea curaj.In legatura cu avocatul...eu,m-am gandit dar, unde-i atunci iertarea?Am sa ma duc la preotul lui, cel din parohie, (el n-a calcat in biserica de la moartea tatalui) si am sa vad...
Eu locuiesc la distanta , mama nu vrea sa lase casa unde a trait.
MULTUMESC, mama e o fire blanda, miloarsa si plina de iertare. Am o mama minunata. D-ZEU SA VA AJUTE K VA IMPLICATI SI INCERCATI SA AJUTATI !

[eodor nastasa]

La o bataie, te bagi dom'le negresit(ca de, ii stiuta vorba lu' romanu' :o bataie si o masa'n plus nu strica niciodata), si, inainte ca cei doi sa se dezmeticeasca, le carpesti "crestineste" cateva palme/pumni/picoare, asa, spre luare aminte si revenire in simtirea lu' ei.

La viol te bagi, da'i musai sa stii cum...

La rasboi, ca la rasboi, daca'i ordin, ii...daca'i spre apararea lu' patria, ii bine, bagi plumbi in "talibani(mamii lor)" , pana se'nroseste tava, daca nu'i, asta ii, faci o cruce mare si te lasi "sinucis" de inamic...prosteste.

La furt, ca la furt, tre' sa dovedesti bre, ca de, hotu'i negustor cinstit...pana'l face scapat domn' jude...

[heaven]

În prealabil postat de Mihaela09

In legatura cu avocatul...eu,m-am gandit dar, unde-i atunci iertarea?Am sa ma duc la preotul lui, cel din parohie, (el n-a calcat in biserica de la moartea tatalui) si am sa vad...
Eu locuiesc la distanta , mama nu vrea sa lase casa unde a trait.
MULTUMESC, mama e o fire blanda, miloarsa si plina de iertare. Am o mama minunata. D-ZEU SA VA AJUTE K VA IMPLICATI SI INCERCATI SA AJUTATI !

Ma ierti,Mihaela,insa ceea ce scrii tu mai sus cu iertarea fratelui pe de o parte,insa acceptarea tacita pe de alta ca mama sa fie supusa acelor chinuri care risca sa o bage in pamant,cu toata blandetea si iertarea pe care le are,eu le vad mai mult ca pe niste scuze pentru faptul ca iti e teama sa te implici.
Da,este firesc sa te temi si nici nu este indicat sa te arunci de una singura cu capul inainte,insa pe cale legala se pot face multe.
Genul asta te oameni care merg pe intimidare si teroare imediat dau inapoi cand vad la modul cel mai serios ca se iau masuri impotriva lor,pentru ca in fond sunt niste lasi si niste oameni slabi care nu stiu sa interactioneze cu ceilalti decat manifestandu-si intr-o maniera agresiva controlul,iar cand aceasta modalitate nu are efect,adica cei din jur nu percuteaza la teroarea lor si iau masuri categorice,dau inapoi.
Aici nu e vorba sa te razbuni,ci sa iti salvezi mama!
Ca si concluzie,simplul fapt ca te rogi la Dumnezeu pentru fratele abuzator,insa nu ai face nimic sa iti salvezi mama din teroarea care este supusa la batranete de catre frate si concubina/sotia acestui,nu rezolva mare lucru.
Iti scriu asta pentru ca pe de o parte ma gandesc la teroarea si tristetea acelei biete femei,iar pe de alta,activand ca voluntar intr-o anumit domeniu am ocazia sa intalnesc tot felul de astfel de personaje si in curand o sa ne trezim ca ne dau in cap la colt de strada ziua in amiaza mare,desi sunt cativa comparativ cu noi,pentru motivul ca lumea se teme,de cele mai multe ori nefondat sa ia atitudine si mi se pare inadmisibil sa ne lasam terorizati de niste indivizi cu comportament antisocial,care pun in pericol copii,animale,femei,batrani,in general fiinte pe care le considera mai slabe decat ei,in timp ce noi stam pasivi creand monstri prin faptul ca ii lasam sa isi desfasoare nelegiurile dupa bunul plac.
Te rog iarta-ma daca ti-am parut mai dura la anumite lucruri,dar povestea aceasta chiar m-a impresionat,cred ca si pe tine te doare teribil sa stii ca mama ta se chinuie astfel,in caz contrar nu ai fi scris aici,altfel nu te-ai macina,dar este important sa faci ceva concret pentru ea si sa nu o lasi in voia sortii,iar un avocat bun te-ar putea sfatui cel mai bine si indruma cu toti pasii pe care ii ai de facut.
In paralel poti depune si o plangere la politie ca acest frate ti-a amenintat fiica si astfel sa fii cu un pas inaintea lui,dar cel mai bine te sfatuiesti cu avocatul.
Dumnezeu sa iti ajute si sa te lumineze sa faci ce este mai bine pentru tine si familia ta!

[Penticostalul]

Subscriu la mesajul de sus. As vrea doar sa iti mai impartasesc cateva ganduri legate de iertare.

În prealabil postat de Mihaela09

...eu,m-am gandit dar, unde-i atunci iertarea?

Iertarea neconditionata
Exista cazuri In Biblie in care iertarea sa fie data fara ca raufacatorul sa isi dea seama ca a gresit si fara sa se pocaiasca: „Tata iarta-i ca nu stiu ce fac!” rostit de Iisus Hristos pe cruce si „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” rostit de martirul Stefan inainte de moarte.
Noi putem sa-i iertam pe cei ce ne gresesc noua chiar fara ca acestia sa-si ceara iertare. Dar aceasta este doar o față a monedei

Iertarea conditionata
Conform invataturii Mantuitorului, iertarea este acordata unui raufacator care isi da seama ca a gresit si isi regreta faptele.
In Matei 18 incepand de la versetul 15 ni se spune cum sa procedam cand cineva ne greseste. (citeste, te rog, pasajul)
1. Mustra-l in particular. Daca isi regreta fapta, conflictul se stinge.
2. Ia initiativă impreuna cu altii. Daca isi regreta fapta procesul se incheie aici.

Apostolul Petru intreaba: de cate ori sa iert? Iisus îi spune si îi da apoi o pilda. Daca o vei citi, acolo vei vedea ca cel care a gresit, inainte de a fi iertat, isi recunoaste greseala.

Cum ne iarta Dumnezeu?
Dumnezeu prin jertfa lui Hristos a iertat intreaga omenire.
Cine intra insa in posesia iertarii. Cei care se spovedesc, nu?
Acorda Dumnezeu iertatea Lui unor ticalosi care, in mod intentionat, staruiesc in a comite blestemății?
Nu, Dumnezeu îi iarta pe păcătoșii care se pocăiesc.



Hai să trecem acum la fratele tău.
Lui nu i se poate permite sa continue sa o ameninte, sa o loveasca si sa o jigneasca pe mama voastra pe motivul: „ - haideti sa-l iertam ca noi suntem crestini!”.
Dimpotriva, asa cum am mai citat, Dumnezeu ne porunceste sa avem grija de cei din familia noastra. Adica sa-i protejam, sa le acordam suport...etc.
Daca nu o facem, versetul spune ca, de fapt, ne-am lepadat de credinta.

In concluzie:
- iertarea este daruita in mod conditionat, NU neconditionat. Iertarea este daruita celui care se pocaieste. Aceasta este regula generala.
- daca cineva iti greseste tie, in mod personal, desigur ca il poti ierta neconditionat. Fie ca-si cere iertare fie ca nu.

P.S. Problema iertarii este una complexa, nu poate fi tratata intr-o postare. Am incercat doar sa va spun ca nu vad nicio problema in a-mi apara părintele folosind orice metoda legala. Inclusiv apelarea la biserica, politie sau avocat.