Razbunare vs dreptate

[IonelS]

Hai sa luam un alt caz: omul care n-aude de Dumnezeu si nici de legile omenesti, care face rau de jur imprejur..Ce putem face noi ? Apelam la legile omenesti sau asteptam la justitia divina ? Putem sa ne gandim la cazul in care vedem cum un om sau mai multi fac rau altui om sub ochii nostrii ! Ce facem , intervenim sau nu ?

De asemeni, sa presupunem ca noi ca neam suntem atacati, nu ca n-am fi de cateva decenii, dar sa zicem ca am fi atacati mai conventional. Ce ar trebui sa facem noi crestinii ?

[ladyanda]

În prealabil postat de IonelS

Hai sa luam un alt caz: omul care n-aude de Dumnezeu si nici de legile omenesti, care face rau de jur imprejur..Ce putem face noi ? Apelam la legile omenesti sau asteptam la justitia divina ? Putem sa ne gandim la cazul in care vedem cum un om sau mai multi fac rau altui om sub ochii nostrii ! Ce facem , intervenim sau nu ?

De asemeni, sa presupunem ca noi ca neam suntem atacati, nu ca n-am fi de cateva decenii, dar sa zicem ca am fi atacati mai conventional. Ce ar trebui sa facem noi crestinii ?

Romanul din pacate are un defect..fie el crestin, gay, parlamentar, sarac, bogat.. INDIFERENTA...
Romanul vede pe strada un barbat ce isi bate nevasta. Reactiile romanului sunt
1) "bine ii face!"
2)"da-i la bot bineeeeeeee"
3) sa filmez sa postez pe youtube si apoi pe facebook o poza cu "Epic fail"

Nici un roman nu o sa sune la politie..nuuuu pana cand nu filmeaza el si pana cand nu chicoteste nu se lasa...

Acel roman poate sa faca dreptate sunand la politie sau la ambulanta daca este nevoie. Nu neaparat sa faca pe viteazul si sa se lupte cu omul rau. Dar nu ar fi mai bine ca roman sa dai apel gratuit la politie... Asta inseamna sa fi cristian adevarat, sau sa crezi in Dumnezeu, sa iei actiune cand vezi o nedreptate. Nu sa treci pe langa ea ca si cum nu ar fi...

cel mai bun exemplu este pilda samariteanului

Pilda Samarineanului milostiv

-să iubim pe toti oamenii-



Iisus ne-a spus că cea mai mare poruncă este să-L iubim pe Dumnezeu din toate puterile noastre si pe aproapele nostru la fel cum ne iubim pe noi: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima
ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti “(Mt.22:37-39).

Dar oare cine este aproapele nostru? Toti oamenii! Nu contează culoarea pielii, religia, nationalitatea; toti avem în noi chipul lui Dumnezeu, si de aceea trebuie să trăim în bună întelegere, ajutându-ne atunci când cineva se află în strâmtorare.

De altfel Domnul Iisus ne porunceste: “toate câte voiti să vă facă vouă oamenii, asemenea si voi faceti lor, că aceasta este Legea si proorocii”(Mt.7:12).

Pentru că oamenii din timpul Mântuitorului credeau că aproapele este rudenia, vecinul sau cel din acelasi neam,El spune următoarea pildă în care le arată cine este aproapele:

Luca cap.10

“30. Iar Iisus, raspunzand, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, si a cazut intre talhari, care, dupa ce l-au dezbracat si l-au ranit, au plecat, lasandu-l aproape mort.

31. Din intamplare un preot cobora pe calea aceea si, vazandu-l, a trecut pe alaturi.

32. De asemenea si un levit, ajungand in acel loc si vazand, a trecut pe alaturi.

33. Iar un samarinean, mergand pe cale, a venit la el si, vazandu-l, i s-a facut mila,

34. Si, apropiindu-se, i-a legat ranile, turnand pe ele untdelemn si vin, si, punandu-l pe dobitocul sau, l-a dus la o casa
de oaspeti si a purtat grija de el.

35. Iar a doua zi, scotand doi dinari i-a dat gazdei si i-a zis: Ai grija de el si, ce vei mai cheltui, eu, cand ma voi intoarce, iti voi da.

36. Care din acesti trei ti se pare
ca a fost aproapele celui cazut intre talhari?

37. Iar el a zis: Cel care a facut mila cu el. Si Iisus i-a zis: Mergi si fa si tu asemenea.”

În vremurile acelea, samarinenii erau considerati un neam de păcătosi, iar evreii se fereau de ei. Dar, după cum am văzut, în pildă tocmai un samarinean salvează viata
omului aceluia.

Toti suntem datori să facem credinta noastră vie si lucrătoare prin fapte, ajutându-i pe cei care se află în nevoi, stiind că oricând si noi putem ajunge în situatia aceasta si, la rândul nostru vom astepta ajutorul semenilor nostri.

Deasemenea nu trebuie să uităm că, ajutând ne agonisim comori în ceruri, “unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura. Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta” (Mt.6:19-21).

[Mihaela09]

Te numesc, astfel, scuze pt. adresarea mai apropiata!
Iti cer un sfat:n-am fost indiferenta si de-atunci mi-am facut necazuri.
In urma decesului tatalui meu, am sfatuit-o pe mama, sa-l primeasca pe un frate de-al meu sa locuiasca cu dansa, el-fratele, fiind mai fara rost, restul , noi ceilalti avand casele noastre.
Mama a inceput sa fie lovita, jignita, amenintata.
Eu, la rugamintea mamei, pe motiv k am timp liber mai mult, am facut o reclamatie, semnata de mama mea, si m-am dus la politie. Mama din cauza mortii , tatalui meu, a facut o demipareza, se chinuie asa de 8ani.
In loc de ajutor, fratele si concubina lui, ai mananca mancarea, ai vorbeste urat, o imbrancesc, fac glume pe seama handicapului dobandit.
In loc de liniste, mama are muzica -manele pana tarziu, vizite a tot felul de ciudati, prieteni cu fretele si concubina lui.
Ii las prin vecini sacose cu mancare, sau pazesc momentul cand e singura, sa o pot vedea. Politia l-a amendat, el face tot ce stie.
La ce mi-a folosit mie, k am incercat k mama,sa aiba liniste, respect.
M-A SUSTINUT O SORA, SI UN ALT FRATE,dar nimeni nu poate face mai mult.
Am pierdut bucuria de a petrece mai mult timp alaturi de mama, eu o tudeam, o vopseam, ai cumparam haine k sa-i dau pofta de viata, incercam s-o rasfat,( pe cat imi puteam permite)
MA ROG, FAC RUGACIUNI, MA DUC LA SLUJBE, DAU SLUJBE SI plang.
Oare era corect sa raman indiferenta? Acum fratele cu inculta lui, stau de chefuri, asculta telf.fix, al mamei, iar eu trebuie sa nu ma duc singura la mama.
Mi-a transmis prin mama sa am grija de fata mea cea mica, 17ani(copil bun, cuminte,rar) k sa nu o gasesc printr-o padure moarta, batjocorita.
Nu credeam k pot sa traiesc asemenea momente, parca, sunt turbati, iar eu, aveam de gand sa le cedez partea, intr-un final!
MI-A RAMAS DOAR D-ZEU, MA RAG !
Unde-i solutia, din luna iunie, viata mea e intoarsa pe dos, am ajutat k sa am de tras?!
Multumesc pentru rabdare.

[Grabriella]

Sfânta Evanghelie după Matei
Cap. 5

"3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.

4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea"

[Grabriella]

27. Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi;
28. Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri.
29. Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa;
30. Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi.
31. Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea;
32. Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei.
33. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac.
34. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.
35. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.
36. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.
37. Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi.
38. Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.

[Grabriella]

Razbunarea noastra este "pact cu diavolul"

[arriel]

În prealabil postat de Mihaela09

Te numesc, astfel, scuze pt. adresarea mai apropiata!
Iti cer un sfat:n-am fost indiferenta si de-atunci mi-am facut necazuri.
In urma decesului tatalui meu, am sfatuit-o pe mama, sa-l primeasca pe un frate de-al meu sa locuiasca cu dansa, el-fratele, fiind mai fara rost, restul , noi ceilalti avand casele noastre.
Mama a inceput sa fie lovita, jignita, amenintata.
Eu, la rugamintea mamei, pe motiv k am timp liber mai mult, am facut o reclamatie, semnata de mama mea, si m-am dus la politie. Mama din cauza mortii , tatalui meu, a facut o demipareza, se chinuie asa de 8ani.
In loc de ajutor, fratele si concubina lui, ai mananca mancarea, ai vorbeste urat, o imbrancesc, fac glume pe seama handicapului dobandit.
In loc de liniste, mama are muzica -manele pana tarziu, vizite a tot felul de ciudati, prieteni cu fretele si concubina lui.
Ii las prin vecini sacose cu mancare, sau pazesc momentul cand e singura, sa o pot vedea. Politia l-a amendat, el face tot ce stie.
La ce mi-a folosit mie, k am incercat k mama,sa aiba liniste, respect.
M-A SUSTINUT O SORA, SI UN ALT FRATE,dar nimeni nu poate face mai mult.
Am pierdut bucuria de a petrece mai mult timp alaturi de mama, eu o tudeam, o vopseam, ai cumparam haine k sa-i dau pofta de viata, incercam s-o rasfat,( pe cat imi puteam permite)
MA ROG, FAC RUGACIUNI, MA DUC LA SLUJBE, DAU SLUJBE SI plang.
Oare era corect sa raman indiferenta? Acum fratele cu inculta lui, stau de chefuri, asculta telf.fix, al mamei, iar eu trebuie sa nu ma duc singura la mama.
Mi-a transmis prin mama sa am grija de fata mea cea mica, 17ani(copil bun, cuminte,rar) k sa nu o gasesc printr-o padure moarta, batjocorita.
Nu credeam k pot sa traiesc asemenea momente, parca, sunt turbati, iar eu, aveam de gand sa le cedez partea, intr-un final!
MI-A RAMAS DOAR D-ZEU, MA RAG !
Unde-i solutia, din luna iunie, viata mea e intoarsa pe dos, am ajutat k sa am de tras?!
Multumesc pentru rabdare.

Sfatul tau a fost bun pentru ca tu ai vrut sa faci un bine.Eu as incepe prin a ma ruga pentru...frate.Apoi as scoate-o pe mama din acea casa."Nimeni nu poate face mai mult"Ba da,Dumnezeu poate prin tine de exemplu.Cand te rogi si mergi la slujbe pentru cine sau pentru ce te rogi?Cred ca acolo gasesti una dintre "bube".Foarte gresita conceptia "am ajutat ca sa am de tras".Nu uita ca nu mai conteaza ce-ai facut,conteaza ce vei face in continuare.

[Penticostalul]

În prealabil postat de Mihaela09

Te numesc, astfel, scuze pt. adresarea mai apropiata!
Iti cer un sfat:n-am fost indiferenta si de-atunci mi-am facut necazuri.
In urma decesului tatalui meu, am sfatuit-o pe mama, sa-l primeasca pe un frate de-al meu sa locuiasca cu dansa, el-fratele, fiind mai fara rost, restul , noi ceilalti avand casele noastre.
Mama a inceput sa fie lovita, jignita, amenintata.
Eu, la rugamintea mamei, pe motiv k am timp liber mai mult, am facut o reclamatie, semnata de mama mea, si m-am dus la politie. Mama din cauza mortii , tatalui meu, a facut o demipareza, se chinuie asa de 8ani.
In loc de ajutor, fratele si concubina lui, ai mananca mancarea, ai vorbeste urat, o imbrancesc, fac glume pe seama handicapului dobandit.
In loc de liniste, mama are muzica -manele pana tarziu, vizite a tot felul de ciudati, prieteni cu fretele si concubina lui.
Ii las prin vecini sacose cu mancare, sau pazesc momentul cand e singura, sa o pot vedea. Politia l-a amendat, el face tot ce stie.
La ce mi-a folosit mie, k am incercat k mama,sa aiba liniste, respect.
M-A SUSTINUT O SORA, SI UN ALT FRATE,dar nimeni nu poate face mai mult.
Am pierdut bucuria de a petrece mai mult timp alaturi de mama, eu o tudeam, o vopseam, ai cumparam haine k sa-i dau pofta de viata, incercam s-o rasfat,( pe cat imi puteam permite)
MA ROG, FAC RUGACIUNI, MA DUC LA SLUJBE, DAU SLUJBE SI plang.
Oare era corect sa raman indiferenta? Acum fratele cu inculta lui, stau de chefuri, asculta telf.fix, al mamei, iar eu trebuie sa nu ma duc singura la mama.
Mi-a transmis prin mama sa am grija de fata mea cea mica, 17ani(copil bun, cuminte,rar) k sa nu o gasesc printr-o padure moarta, batjocorita.
Nu credeam k pot sa traiesc asemenea momente, parca, sunt turbati, iar eu, aveam de gand sa le cedez partea, intr-un final!
MI-A RAMAS DOAR D-ZEU, MA RAG !
Unde-i solutia, din luna iunie, viata mea e intoarsa pe dos, am ajutat k sa am de tras?!
Multumesc pentru rabdare.

Am fost prins in ultimile zile, scuze.
Problema nr.1 este ingrijirea mamei. Este de datoria voastra sa o ingrijiti acum, cand ea este bolnava si in varsta. Dupa cum stiti, asa ne porunceste Dumnezeu: „Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.” 1 Timotei 5:8

Eu vad trei modalitati de rezolvare:

1. Inteleg ca mama are casa ei. Mama poate alege pe unul dintre voi cu care sa stea si sa ii lase casa prin testament.
2. Poate ar fi posibil ca fiecare copil sa fie, la rand, responsabil de ingrijirea mamei pentru o perioada de timp (un an, doi…)
3. Mama ar putea sa vanda casa si cu economiile, plus eventuala pensie, sa plateasca unui asezamant care sa se ocupe de ingrijirea ei.

Va inteleg in parte prin ce treceti. Si eu am pierdut acum cativa ani mama mea si, noi fratii trebuie sa ingrijim de tatal nostru. M-am rugat si continui sa ma rog pentru dumneavoastra, in nici un caz nu trebuie sa stati indiferenta.

Nu consider ca am solutii pentru problema dumneavoastra.
Am expus cateva ganduri pe care le am in inima.
As ruga si pe ceilalti useri mai vechi sa prezinte cateva pareri.
O discutie cu un duhovnic ar fi desigur de mare folos.
De asemenea, o consultatie a unui avocat ar fi binevenita.

Dupa mine, insa, ar trebui luata o initiativa grabnica: un consiliu de familie in care sa luati o hotarare inteleapta.

[Mihaela09]

[quote=Penticostalul;308236]Am fost prins in ultimile zile, scuze.
Problema nr.1 este ingrijirea mamei. Este de datoria voastra sa o ingrijiti acum, cand ea este bolnava si in varsta. Dupa cum stiti, asa ne porunceste Dumnezeu: „Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.” 1 Timotei 5:8

Eu vad trei modalitati de rezolvare:

1. Inteleg ca mama are casa ei. Mama poate alege pe unul dintre voi cu care sa stea si sa ii lase casa prin testament.
2. Poate ar fi posibil ca fiecare copil sa fie, la rand, responsabil de ingrijirea mamei pentru o perioada de timp (un an, doi…)
3. Mama ar putea sa vanda casa si cu economiile, plus eventuala pensie, sa plateasca unui asezamant care sa se ocupe de ingrijirea ei.

Va inteleg in parte prin ce treceti. Si eu am pierdut acum cativa ani mama mea si, noi fratii trebuie sa ingrijim de tatal nostru. M-am rugat si continui sa ma rog pentru dumneavoastra, in nici un caz nu trebuie sa stati indiferenta.

Nu consider ca am solutii pentru problema dumneavoastra.
Am expus cateva ganduri pe care le am in inima.
As ruga si pe ceilalti useri mai vechi sa prezinte cateva pareri.
O discutie cu un duhovnic ar fi desigur de mare folos.
De asemenea, o consultatie a unui avocat ar fi binevenita.

Dupa mine, insa, ar trebui luata o initiativa grabnica: un consiliu de familie in care sa luati o hotarare inteleapta.
Sunt idei bune, nu mi-e frik dekt sa nu fiu machiata de vre-un pumn, al fratelui pe care l-am crescut. In plus, eu sunt singura, sotul si baiatul sunt plecati, altfel,nu cred k avea curaj.In legatura cu avocatul...eu,m-am gandit dar, unde-i atunci iertarea?Am sa ma duc la preotul lui, cel din parohie, (el n-a calcat in biserica de la moartea tatalui) si am sa vad...
Eu locuiesc la distanta , mama nu vrea sa lase casa unde a trait.
MULTUMESC, mama e o fire blanda, miloarsa si plina de iertare. Am o mama minunata. D-ZEU SA VA AJUTE K VA IMPLICATI SI INCERCATI SA AJUTATI !

[eodor nastasa]

La o bataie, te bagi dom'le negresit(ca de, ii stiuta vorba lu' romanu' :o bataie si o masa'n plus nu strica niciodata), si, inainte ca cei doi sa se dezmeticeasca, le carpesti "crestineste" cateva palme/pumni/picoare, asa, spre luare aminte si revenire in simtirea lu' ei.

La viol te bagi, da'i musai sa stii cum...

La rasboi, ca la rasboi, daca'i ordin, ii...daca'i spre apararea lu' patria, ii bine, bagi plumbi in "talibani(mamii lor)" , pana se'nroseste tava, daca nu'i, asta ii, faci o cruce mare si te lasi "sinucis" de inamic...prosteste.

La furt, ca la furt, tre' sa dovedesti bre, ca de, hotu'i negustor cinstit...pana'l face scapat domn' jude...