Sa ne impartasim saptamanal

[anna21]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Au dat bir cu fugitii. Nu-i condamn, deoarece este foarte usor sa gresesti prin cuvinte, dar nici nu-i laud, pentru ca multi dintre ei ar fi fost de un real folos.

Cred ca de un folos real celorlalti esti cand te mantuiesti..
Eu ma bucur pentru cei care au plecat si sper sa ne pomeneasca in rugaciunile lor.

Luca 7, 28
Zic vouă: Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.

Ce intelegi tu de aici? Putem dezvolta subiectul, ca sa mi-l clarific si eu cu ajutorul vostru.

Ma gandeam ca postul acesta sa nu mai fac pe desteapta si sa spun frumos ca "nu stiu".. care ar fi un raspuns adevarat.

Dar sunt prea mandra sa ma pot abtine.. eu ma gandesc ca "cei nascuti din femei" este elementul cheie.
Desi Sf. Ioan era cu viata de inger, el totusi era nascut sub Lege.. ca urmare, supus pacatului. Nu era nascut din duh, adica.
Ca urmare, aici se arata diferenta enorma dintre vietuirea in Lege si cea in Har.

Cam asta inteleg. .. Dar mai bine citeste a poate gresesc grosolan.

Dumnezeu respecta libertatea fiecaruia si lasa pe oricine sa faca ce vrea. Il va cerceta intotdeauna chemandu-l la El. Insa pana una-alta, sotul tau vede ortodoxia la tine; daca il vei sminti, il vei indeparta de mantuire. In cazul meu similar, eu prefer sa fac tot posibilul sa-i arat sotiei ca religia in care ma misc este o modalitate nobila de existenta, care nu exagereaza, care poate fi imbratisata usor si care o poate ajuta sa se curateasca de rau, in speranta invierii spre viata vesnica. Mai intai ma intereseaza mantuirea ei mai curand decat a mea, pentru ca in felul asta imi pun [risc] sufletul pentru ea. dar, ramane la alegerea ei daca va vrea vreodata sa incercam impreuna sa pasim catre Rai.

Ateismul nu inseamna ne-cunoastere. Ar fi prea simplu.
Ateismul inseamna revolta.

Eu am trecut printr-o etapa ateista care a inceput cu citirea Bibliei.
Nu eram inca la liceu cand am citit toata Biblia (din lipsa de activitate) si pe masura ce citeam NT intelegeam ca din moment ce Iisus Hristos ne-a ridicat din moarte, viata noastra nu ne mai apartine. Si eram din ce in ce mai nemultumita si gandeam in sinea mea ca eu vreau sa-mi traiesc viata cum imi place, nu sa o pun in slujba cuiva. Si revolta mea a tot crescut in mine (desi gandeste ca eram inca un copil, nu aveam inca pacate majore de care sa ma agat).. pana am decis ca Biblia este doar o carte, crestinismul e doar o religie, iar eu imi traiesc viata cum cred.. si asa a inceput ateismul meu.
Deci nu se pune problema ca un ateu nu stie ce este crestinismul.

Si am observat acelasi lucru si la alti atei, inclusiv sotul meu.. Sunt intr-o stare de revolta.
Crezi ca sotul meu nu intelege (macar partial) ca a fi crestin inseamna sa renunte la autodivinizarea sa? El gaseste placere in cine este: ca este inteligent, successful, tanar (oarecum ), frumos, are simtul umorului etc.. si invidiat (oo, ce placere ii da asta). Nu prea e mare lucru de facut. Decat sa ma rog, nu?

Ei, aici o sa cititi ceva interesant. M-am spovedit vineri noaptea la manastirea unde slujeste parintele meu, pe la 0:30. Nu am reusit sa ma impartasesc in aceeasi noapte, ca a fost priveghere cu Liturghie la sfarsit, deci duminica am mers la mine in parohie sa ma impartasesc. Nu puteam sa merg duminica tot la acea manastire, pentru ca am fost de serviciu si a trebuit sa stau aproape de casa. Cand a terminat preotul predica, m-am dus in fata si, in momentul chemarii, mai multe femei care erau acolo au ingenunchiat pentru rugaciunile dinaintea Sfintei Impartasanii. Cand preotul a terminat rugaciunile, i-a zis unui baietel care statea in fata sa ramana acolo si a venit la el sa-l impartaseasca. Am zis ca poate o sa vina pe rand si la noi ceilalti care asteptam in genunchi, dar... s-a intors si a plecat in altar. Eu m-am blocat acolo, nu m-am asteptat la asta. Parintele deja a inceput sa spuna rugaciunea de dupa Impartasanie, asa ca am pierdut momentul. In cateva secunde mi-am amintit ca jos, la subsolul bisericii, alt preot impartasea copiii. M-am dus fuga la el, i-am povestit patania si m-a impartasit. Mi-a zis ca trebuia sa vorbesc dinainte cu el, sa-i spun ca voi veni, insa eu nu m-am asteptat ca intr-o parohie de 8000 de suflete, intr-o biserica ahriplina duminica trecuta, sa nu vina nici un adult la impartasit in afara de mine.

chiar ca e ciudat. Trebuie sa fii iute de picior, vad.
Vezi si tu partea buna.. te-ai impartasit.