Despre desfranarea intre sot si sotie

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de zaharia_2009

Exista pe forum si se manifesta cu putere la cei mai multi useri un duh fatarnic, o smerenie mindra , cum spun monahii, un duh asa de, miau-miau si pis-pis prin care userii se dau mai cumsecade decit sfintii parinti care au intocmit sfintele si de D.zeu inspiratele canoane si chiar de catre insusi Hristos cautind , vezi-doamne, sa ierte , sa iubeasca si sa ajute fara discernamint si fara rigori prezentindu-se asa cum am spus, mult mai cumsecade decit parintii bisericii .
Si folosesc din abundenta ton mieros, formule de gratulare si iertare lumesti , citate din indieni ori africani ori bahaisti ori D.zeu mai stie pe unde ii duce ...inspiratia lasindu-se atrasi de toate ,,vorbele de duh" nepatristice (pai nu suntem patrunsi de orotdoxie ?)si se fac numai lapte si miere ... si uite asa pina ce orbi fiind ajung sa dea de fapt in groapa judecarii aproapelui , a neiubirii sale precum si a celorlalte , adica exact acolo unde nu vor in ruptul capului sa ajunga .
Atita timp cit fandoseala lor este fara rigori precise, fara limite clare, fara a avea la baza o lege bine inteleasa si traita nu ramin decit niste miorlaiti , iubitori de poze frumoase si de dosar cumsecade de ,,f. buni crestini" !

Puterea exemplului face cele mai mari minuni. Cu cat incercam sa tragem de manecuta pe cel care isi da in stamba, cu atat se inversuneaza si crede ca este un misionar neinteles si nici nu vede cat rau isi face doar maniindu-se. Ne trebuie multa rabdare sa intelegem, dar si mai multa sa putem schimba indaradnicia din om. Daca putem iubi neconditionat, trebuie sa schimbam slabiciunea pacatosului prin rugaciunea noastra, si nu sa-i cerem lui sa se roage mai mult. Asta o sa-i arate Dumnezeu, daca iubirea noastra este nefatarnica, iar rugaciunea a ajuns unde trebuie.