mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XIV)

Liderii pucioşi răstălmăcesc încă o dată Scripturile, pretinzând că între prima venire a Domnului de acum 2000 de ani şi cea de-a doua despre care vorbeşte Scriptura, mai este încă o venire (!!!) , o venire de pregătire a celei de-a doua veniri (venire care devine , automat, a treia, dacă judecăm matematic). De asemenea, ei pretind că Scriptura localizează precis locul venirii Domnului în România, care ar fi “ţara strălucirii” proorocită de Daniel (ignorând cu seninătate faptul că Daniel se referea la ţara sfântă a Vechiului Testament), deoarece, după cum apreciază liderii pucioşi, România străluceşte pe pământ de şapte ori mai mult decât ziua (!!! O performanţă demnă de Guiness Book !!!). Pucioşii o mai asemuiesc pe România cu un pântece, în care “Domnul” pucios îşi introduce sămânţa Sa de bărbat, cuvântul, ca să zămislească ea apoi, şi să rămână grea, şi să rodească, şi să nască, şi să răsară din acest pântece un prunc nou care este … tot “Domnul” Pucios cu venirea Lui. Greu de pătruns această taină pucioşească, în care “Domnul” pucios este şi tată al pruncului care se va naşte, şi prunc al tatălui care a fecundat pântecele (adică pe România):

“ Iată, vin, şi sunt întru venirea Mea peste ea, şi Mi-am aşezat în ea scaunul de judecată, cuvântul Meu care Mă vesteşte venind pentru vii şi pentru morţi, căci împărăţia Mea va fi fără de sfârşit, şi vin să Mi-o pregătesc. Vin cu cei din cer, căci cei de pe pământ îşi pregătesc venirea lor, nu pe a Mea. Este scrisă în Scripturi venirea Mea, şi se tem oamenii de ea şi nu Mi-o pregătesc, şi nu vor să se pregătească pentru ea. Dar Eu sunt întru venirea Mea şi vin venind, căci cine poate opri fulgerul ca să nu se vadă când el taie cerul şi vine şi se vede tăind întunericul cu strălucirea lui cea de foc, de şapte ori mai strălucitor decât lumina zilei, precum scrie în Scripturi? Iată ţara venirii Mele! Ea străluceşte pe pământ de şapte ori mai mult decât ziua, căci lumina ei sunt Eu, Domnul; Eu şi cuvântul Meu. Ea este pântecele în care Eu îmi însămânţez cuvântul Meu, ca să răsar din ea cu venirea Mea. Ea este naşterea din nou a lumii, şi zic din ea popoarelor: veniţi la ieslea cuvântului Meu din România...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-2000)

Altă inconsecvenţă pucioşească urmează imediat: Mai întâi, ei proclamă că pe 7 ianuarie 2000 se anunţă că ceasul venirii Domnului, cu sfinţii Săi pe pământ, n-a venit încă:

“ Faceţi pâine, fiilor. Eu sunt pâinea care se coboară din cer spre viaţa omului. Daţi săracilor pâinea aceasta, căci cei bogaţi gustă şi o scuipă jos, şi nu dau pâinea lor pe pâinea aceasta. Voi însă hrăniţi-vă cu ea până la ceasul zilei venirii Mele cu sfinţii pe pământ şi staţi întru întâmpinarea Mea cu ieslea Mea de la voi. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-2000)

După doar o zi se anunţă că “Domnul” deja este venit cu sfinţii pe pământ, căci acestea sunt zilele venirii Domnului cu sfinţii:

“ Şi va veni apoi foamete mare peste ei şi Te vor dori şi nu Te vor afla, iar lumina grădiniţei ieslei Tale va cuprinde tot pământul, spre mărturia venirii Tale din zilele acestea, Fiule tainic, Fiule venit, că Tu vii venind cu sfinţii, şi duhurile drepţilor Tăi vin cu Tine. Amin, amin, amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8-1-2000)

În acelaşi mesaj se revine apoi tot la afirmaţia făcută cu o zi înainte: sfinţii n-au venit încă, dar vor coborî pe pământ şi vor veni cu “Domnul” curând, curând, ca să încununeze “adevărul venirii Domnului”:

“Curând, curând lumina Mea cu voi se va vedea bine; curând, curând, fiilor. Atunci morţii vor învia nestricăcioşi, şi sfinţii şi îngerii vor coborî pe pământ şi vor încununa adevărul venirii Mele, iar minciuna şi trupul ei va roşi şi se va topi spre pedeapsa făţărniciei şi a trupurilor ei.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8-1-2000)

După încă o zi, misterul se dezleagă: sfinţii au venit, totuşi cu Domnul pe pământ, acum, după două mii de ani, şi sunt angajaţi cu toţii într-un război nevăzut în care trebuie păzită însăşi lucrarea venirii Domnului cu judecata pentru fapte:

“Eu, Domnul Dumnezeul vostru sunt mereu, mereu cu mare grijă şi cu mare dor pentru voi, copii ai venirii Mele. Mă frământ cu tot cerul de sfinţi şi de îngeri în toată vremea, căci războiul cel nevăzut al celor fără Dumnezeu care-şi văd biruinţa pierdută pune cerul în alarmă pentru paza lucrării Mele cu voi, lucrarea venirii Mele cu judecata pentru fapte. [...] Acum, după două mii de ani, am venit iar pe pământ la voi şi v-am născut din Mine, din cuvântul Meu v-am născut,[...] “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-01-2000)

Liderii pucioşi sunt numiţi “fiii venirii Domnului” şi sunt tocmiţi să ţină caldă ieslea “venirii Domnului” să o ţină vie prin noi predici meşteşugite aduse “poporului” pucios ca de la Domnul, şi să se bucure de această venire:

“Ţineţi-Mi caldă ieslea, ţineţi-Mi vie venirea, căci împărăţia cerurilor este cu cei înţelepţi, cu cei ce veghează întru lumină. [...] Vine Mirele! Curând, curând se va auzi această strigare peste cei ce dorm fără veghere, fără lumină. Dar voi, fii ai venirii Mele, bucuraţi-vă de venirea Mea, că străin am umblat între cer şi pământ, şi voi v-aţi dat Mie casă şi v-aţi făcut împărăţie a Mea şi odihnă a Mea după şapte mii de ani de aşteptare, iar Eu M-am făcut la voi nuntă şi masă de nuntă şi pom al vieţii. Vă binecuvintez cu mare iubire; iubire pentru iubire, şi zic, ca să se audă plata voastră cea de la Mine: celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum Eu am biruit şi am şezut pe scaunul Tatălui Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-01-2000)

“Cuvântul de la Pucioasa” este un fel de piatră filosofală a pucioşilor. El este când “ fluid botezător” (materie sacră), când “râul vieţii” (mântuitor), când “venirea Domnului” (acţiune), când “Însuşi Domnul” (fiinţă), când “Iordanul care curge de sus în jos” (fenomen al naturii – spre deosebire de “Iordanul care curge de jos în sus”, care este fenomen supranatural); când “carte de învăţătură” (obiect):

“Vine Domnul pe pământ. Amin, amin, amin. Mă vestesc întru venirea Mea. Mă aşez duh de pace peste grădina cuvântului Meu. întăresc stâlpii porţilor Mele ca să stea după voia Mea, şi trimit cuvântul Meu pământului şi îmi lucrez lucrarea venirii Mele. Vin şi botez pământul în cuvântul Meu. Vin să cufund pământul în cuvântul Meu ca în apă, ca să-l botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi să fie nou apoi, să fie din cer apoi, ca şi omul cel nou prin botezul credinţei şi al Duhului Sfânt prin pocăinţă. Mă fac botezător. Cuvântul Meu este râul vieţii, apa în care cufund pământul, căci tot şi toate aşteaptă cer nou şi pământ nou. Cuvântul Meu este Iordanul care curge de sus în jos şi se împarte în patru braţe şi botează pământul. Apa vieţii este el, iar cine se apleacă să bea din el nu mai însetează după nimic şi stă întru venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-01-2000)

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XV)

“Venirea Domnului” de la Pucioasa se repetă la nesfârşit, ca într-un perpetuu carusel al neputinţei de a face ceva temeinic, dintr-o singură trăsătură majestuoasă, dintr-un singur gest magistral. Nici pleiada de “sfinţi” pucioşi (care se zice că însoţesc “venirea Domnului”) nu sporesc în vreun fel eficienţa “Cuvântului” care vorbeşte de 55 de ani încoace ca în pustie. Chiar şi “sfinţii” pucioşilor îşi proiectează “împlinirea cuvântului” într-un viitor neprecizat, şi numai după ce îşi sporesc numărul şi puterea cu ajutorul “duhurilor îngerilor”:

“Vin iar la ieslea cuvântului Meu. Vin şi iar vin, căci sunt fără început şi fără de sfârşit, şi sunt începutul şi sfârşitul a toate câte sunt de lucrat. Amin. Vin cu hrană din destul, că fără hrana de la Mine nu e om să poată cu Mine. Vin mereu cuvânt pe pământ şi am sfinţii întru venirea Mea. Ei sunt cei vii până la venirea Mea […] Sfinţii Mei vor împlini împreună cu duhurile îngerilor Mei tot cuvântul care iese de la Mine…“ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-01-2000)

Vremea “venirii Domnului” Pucios cu sfinţii este şi vremea venirii sfinţilor pucioşi cu “Domnul” lor. Calitatea de “sfinţi” pucioşi o dobândesc automat toţi cei vii de pe pământ care îmbrăţişează învăţătura de la “Noul Ierusalim” şi care sunt devotaţi “Domnului” până la “venirea Lui” cu sfinţii din cer. (De aici rezultă că după “venirea Domnului” acest lucru nu pare a mai fi posibil):

“Eu însă vin mereu din cer pe pământ, că e vremea venirii Mele, şi vin şi grăiesc adevărul cel din Scripturi împotriva minciunii omului, şi vin cu sfinţii, că e vremea venirii lor cu Mine, Domnul sfinţilor […] Sfinţii Mei sunt cei vii care sunt până la venirea Mea şi lucrează între Mine şi cei ce nădăjduiesc în Mine de pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-01-2000)

O altă aserţiune din acelaşi text stabileşte că “Domnul” vine din cer la Pucioasa pentru a împlini proorocia venirii Lui cu sfinţii, iar sfinţii din cer şi cei de pe pământ care întâmpină în trup venirea “Domnului” Pucios cu sfinţii au pe cap cununi strălucitoare. Faptul că nimeni n-a văzut vreun sfânt din cer venind la Pucioasa cu cunună strălucitoare pe cap, ar mai fi de înţeles; dar de ce n-a fost văzut vreodată vreun sfânt pucios de pe pământ cu cunună strălucitoare pe cap, asta nu mai are nici o motivaţie. Singurele explicaţii ar fi următoarele: ori că în realitate nimeni dintre pucioşi nu merită aceste cununi (şi de aceea nici nu le-au mai primit), ori că ei l-au primit, dar nu le poartă niciodată (din prea multă modestie, probabil):

“Taină de nepătruns este viaţa cea veşnică a sfinţilor îmbrăcaţi în casa lor cea din cer, pe care şi-o lucrează în vremea trupului lor prin faptele sfinţeniei lor. Ei sunt cei vii cu care Eu vin ca să împlinesc proorocia venirii Mele cu ei, cu sfinţii Mei, care au viaţă veşnică. Cununile lor vor străluci ca şi ale celor ce vor întâmpina în trup venirea Mea cu sfinţii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-01-2000)

Deşi pucioşii au anunţat în repetate rânduri că “venirea Domnului” curge aproape necontenit din 1955 încoace, totuşi ei precizează uneori că este vorba de fapt de o venire punctuală, stabilind chiar un “astăzi”, o “zi a zilelor venirii Lui cea de azi”:

“Mă apropii de ieslea cuvântului Meu şi Mă las în ea cuvânt ca să meargă din ea cuvântul Meu peste pământ, vestindu-Mă el întru venirea Mea de azi, căci azi sunt zilele venirii Mele, precum am spus Eu prin Scripturi acum două mii de ani.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-01-2000)

Şi cu toate acestea, deşi “azi sunt zilele venirii Domnului cea de azi” liderii pucioşi (denumiţi conspirativ “cei de la iesle”) şi ciracii lor aşteaptă o altă “zi cea de azi”, plasată undeva într-un orizont de timp neprecizat, stând în aşteptarea acelei zile şi îndemnându-se unii pe alţii la mare veghere (ca să nu treacă pe lângă ei acea zi). Duhurile morţilor vor fi chemate ca să mărturisească ele cum că acest “Cuvânt” de la Pucioasa este cel care le-a binevestit lor, morţilor, după ce i-a înviat din morţi pe cei care zac în morminte (deşi nici un mort al pucioşilor, nici măcar Verginica, n-a înviat de-a binelea până acum, ca să mărturisească cu gura lui autenticitatea “Cuvântului” pucios şi să zădărnicească astfel minciuna celor care zic că n-a fost învierea morţilor):

“Voi, cei de la iesle, şi toţi cei care trăiesc ca şi voi pentru aşteptarea venirii Mele cu sfinţii şi pentru sfinţi, îndeletniciţi-vă din destul cu viaţa voastră întru Mine, cu învăţătura cea sfântă şi cu îndemnul spre mare veghere[...] Şi vor mărturisi şi cei înviaţi despre viaţa lor cea din trup şi despre venirea Mea în cuvântul acesta cu care Eu vestesc şi morţilor[…] şi iată, unii vor fi morţii înviaţi, iar alţii vor fi cei vii care vor minţi din loc în loc ca să zădărnicească, zic ei, taina învierii morţilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-02-2000)

Deşi în textele oficiale pucioşeşti sunt numeroase precizările care spun că “Dumnezeul de la Pucioasa vine în chip nevăzut pe pământ”, totuşi oamenii sunt mustraţi că nu-L văd venind întru venirea Lui cea cuvântătoare:

“Şi Eu vin şi găsesc omul în voile lui şi dau să-l ajut cu cuvântul Meu, dar el s-a deprins nepăsător şi necredincios, şi Eu vin, şi omul nu Mă aude şi nu Mă vede venind şi cuvântând întru venirea Mea […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-02-2000)

“Venirea cea de azi” a “Dumnezeului de la Pucioasa” se desfăşoară de fapt pe mai multe zile, numite “zilele venirii Lui”. Există de asemenea un “plan al zilelor venirii Lui” şi o “cruce a venirii Lui”, cruce care nu apare pe cer aşa cum scrie în Biblie la Matei 24:30, ci este “dusă în spate” de către liderii pucioşi, “cei mici”, cei de sub cruce” (vorba vine, pentru că cei doi lideri pucioşi pot fi văzuţi mereu mari şi tari, drepţi şi ţanţoşi, căci nimeni nu i-a văzut vreodată să ducă în spate vreo “cruce” cât de mică, şi nici măcar de munca necesară asigurării traiului propriu nu prea se cocoşează dumnealor):

“Şi iată, adevăratele sărbători pentru sfinţi şi pentru Domnul sunt cei ce sărbătoresc pe cei din cer trăindu-le viaţa şi învăţăturile lor cele sfinte, iar cei ce se sfinţesc pentru venirea Mea cu sfinţii, pentru venirea Mea de azi, sunt cei în care Eu încap cu planul zilelor venirii Mele [...]. Dar Eu sunt cu cei mici, cu cei de sub cruce sunt, cu cei ce Mă ajută pe Mine ducând cu ei crucea venirii Mele, semnul care se arată înainte de arătarea Mea şi a zilei Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-02-2000)

În anul 2000 se făceau 45 de ani de “venire a Domnului în cuvânt” la sectanţii pucioşi, venire sterilă şi fără nici un orizont limpede. Tipicul sec pucioşesc consta în “aşezarea cuvântului în carte” prin mâna şi pixul “proorocilor” pucioşi şi apoi “trâmbiţarea Cuvântului pe tot pământul”. În realitate, până la a apela la serviciile internetului, trâmbiţarea se limita la rude, prieteni şi cunoscuţi. Din motive practice, ziarele şi cartea care reproduceau “Cuvântul” se distribuiau selectiv, numai pe sub mână. Bilanţul făcut chiar de către liderii pucioşi era dezamăgitor: “venirea” de la Pucioasa nu interesa pe nimeni, iar pucioşii erau cu toţii corigenţi şi repetenţi la capitolul propovăduirea “Cuvântului” în faţa oamenilor:

“De patruzeci şi cinci de ani grăiesc şi iar grăiesc peste om ca să-l trag de pe calea morţii şi să-i dau calea Mea. [...] Străbat văzduhul cu cete de sfinţi şi de îngeri şi Mă las cu ei în jos până deasupra ieslei cuvântului Meu, şi îmi găsesc străjerii de veghe şi Mă aşez cuvânt în carte prin ei, şi străbat apoi pământul cu el şi îmi fac cu el lucrarea venirii Mele cu sfinţii, căci lucrez prin cuvânt. Dar cine îşi face vreme pe pământ pentru sărbătoarea venirii Mele? Cine să le spună oamenilor de venirea Mea?” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-02-2000)