Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

În prealabil postat de cristiboss56

Te rog , să renunţi la ideea asta obsedantă ( am vrut să scriu idioată ) a răzbunării , a duşmanilor , sau mai ştiu eu ce . E o mare tâmpenie , căci aşa ceva există doar în mintea unui om dus cu pluta, dezechilibrat . Da, antipatii pot exista , dar nu sunt pentru o minte normală ! Gândurile de nu le stăpânim, la balamuc ajungem , şi pe deasupra devenim nişte izolaţi cu comportament schizofrenic . Ce-i tâmpenia asta cu "ai mulţi duşmani" , răzbunare , ură . . . , mai ales aici într un spaţiu virtual. Apăi , omule am prieteni devotaţi : pe Dumnezeu, soţia mea, băiatul meu , Tony , al meu caniche , plus florile , natura, muzica, cărţile .Vorba lui Zaharia, nu de pupişti botişti am nevoie, dar de simţi nevoia eşti liber să strângi semnături. Mă aşteptam mult mai mult de la tine , un om de afaceri , un om cu stare, un om umblat prin pelerinaje , în excursii de lux ( pentru mulţi dintre noi ) , un om care are tot confortul la picioare . . . De laude ai nevoie ? De linguşeli ? De măriri ? De susţinere forumistă ? Hai, fi te rog serios şi nu mai judeca prin prisma proprilor tale temeri, neputinţe şi greşeli. Să te ajute Dumnezeu să ai o familie unită precum a mea , să te ajute Dumnezeu să scapi de obsesia gândurilor trufaşe, de obsesia duşmanilor , să scapi de idei preconcepute . . . Milioane de palme, insulte, şi alte cele nu mă schimbă, Culai frate. În cei 4 ani de forum am fost iubit, detestat, încurajat, hulit, dar eu am rămas acelaşi "cristiboss56" ! N-am nevoie de pupişti botişti, Culai ! ! ! Mulţi besmetici, rătăciţi , şi alte categorii, au căutat să mă oprească în a scrie, dar pentru astfel de nebuni am o surpriză pe măsură ( mă voi opri în anul 2019 pentru o lună de vacanţă ) .

Cristi, iarta-ma, frate. Promit sa nu-ti mai spun niciodata nimic fiindca mi se pare ca vorbele mele sunt scrise in japoneza. Poate intr-o zi ma vei percepe altfel! Poate! Nu stiu daca ma pot numi prieten, desi am fost acuzat ca-ti iau apararea. Am vrut doar sa stii ca lucrurile stau putin mai altfel decat credem noi.
Simpatii, antipatii… Si cu Dumnezeu cum ramane? Mai incape El in sufletul nostru viciat de ganduri negre fata de antipatii? Sta El comod alaturi de partinirea fata de persoane vizibil compromise in credinta lor?? Te revolti cand cineva drag (poate) iti arata ca gresesti, in loc sa-ti stapanesti pornirea si sa te autoanalizezi, asa, pentru mai multa siguranta… Eu nu vorbesc de acel fel de „dusmani” cu care nu pot avea un dialog, ci de cei care bat drumurile manastirilor regulat si care poate nu scriu un mesaj decat foarte rar, dar vad vulcanul care clocoteste in sufletul tau si pe care uneori il reversi asupra omului nu asupra subiectului.
Stiu, e greu sa ne stapanim, dar TREBUIE sa o facem mai ales cand e vorba de noi. Poate nu-i corect sa ma dau drept exemplu, dar de la o vreme am acceptat orice ma lovea pe mine personal, fiindca nu ma mai raneste. Dar imi e infinit mai greu sa vad ca cineva loveste in persoane care… nu se (mai) pot apara, chiar daca le-am cunoscut sau nu vreodata. Asa am fost dintotdeauna: tata sa fi fost, daca intr-o disputa, as fi considerat ca este incorect, nu l-as fi menajat.
Ma intreb cum am reusit sa creionez o imagine atat de eronata la adresa mea? Eu, om de afaceri? Da… cred ca am o afacere de rezolvat cu Dumnezeu, dar asta nu se pune!... Afacerea implica multe riscuri cand cineva trebuie sa piarda… E foarte greu sa fii si alaturi de Dumnezeu si cu o afacere infloritoare. Nu zic ca e imposibil, dar se intampla foarte rar!... Tot ce am… m-am pomenit cu ele pur si simplu si ma straduiesc sa fac fata in felul meu! Nu e bogatie, nu e lux, ci niste case si niste pamanturi pe care altii le-au avut, si nu stiu cum, au ajuns la mine, nu fiindca aveam bani multi sa le cumpar ci m-am nimerit in niste locuri in anumite momente!
Imi spui de excursii de lux?? Viata m-a dus prin locuri pentru care altii ar fi platit bani grei. N-am fost si nu voi fi niciodata adeptul acestor extravagante si am suferit cand am vazut la cei apropiati ca viziteaza Grecia (sa zicem) dar nu trec pe lista lor pe Sf. Nectarie sau Sf Ioan Rusul…
Despre ce laude, ce linguseli, ce sustinere forumistica vorbesti, tu, Cristi? Asta ai inteles tu? Nu stiu daca se simte cineva mai jenat decat mine cand intamplator mai apare cate o apreciere. N-am cum sa te conving ca nu pentru laude si linguseli scriu eu pe acest forum. Dar sunt incredintat ca daca tu n-ai inteles asta, macar au inteles altii, inclusiv cei pe care se intampla sa-i combat.
Apreciez urarea de a avea o familie ca a ta, dar eu multumesc cu lacrimi in ochi lui Dumnezeu fiindca am o familie ca a mea. Cat despre „surpriza” de care vorbesti, este cu totul neinspirata, fiindca nu stim ce ne aduce ziua de maine.

Inca o data iarta-ma, si promit sa nu-ti mai adresez nici o vorbulita care sa te deranjeze de-acum inainte. In plus, pentru mine ar cam fi cazul sa ma retrag pentru o vreme, fiindca urmeaza o perioada in care (noi doi) ar trebui sa avem mai mare grija de ce facem si ce spunem.

Post cu folos si binecuvantat de Dumnezeu, iti urez!