Despre uitarea binelui

[windorin]

Da, prea adesea uitam binefacerile primite de la Dumnezeu.
In cartea "Omilii la Facere", Sfantul Ioan Gura de Aur aminteste neincetat de "trandavia lui Adam si a Evei".
Prin "trandavie" cei dintai oameni au trecut cu vederea binefacerile cele multe date lor de Dumnezeu.

In cartea "Viata, boala si moartea", Antonie de Suroj spunea ceva de genul:
"Cand suntem intariti de Dumnezeu sa facem o fapta buna, sa ajutam pe un om de langa noi, ar trebui ca, simultan,
noi sa ne rugam ca acela sa ne uite pe noi si sa isi aduca aminte doar de bunatatea si purtarea de grija a lui Dumnezeu."

[mela me]

In cartea "Viata, boala si moartea", Antonie de Suroj spunea ceva de genul:
"Cand suntem intariti de Dumnezeu sa facem o fapta buna, sa ajutam pe un om de langa noi, ar trebui ca, simultan,
noi sa ne rugam ca acela sa ne uite pe noi si sa isi aduca aminte doar de bunatatea si purtarea de grija a lui Dumnezeu."[/quote]

Ce frumos zice...nemasurabila bunatatea Lui Dumnzeu:)

În prealabil postat de windorin

"Cand suntem intariti de Dumnezeu sa facem o fapta buna, sa ajutam pe un om de langa noi, ar trebui ca, simultan,
noi sa ne rugam ca acela sa ne uite pe noi si sa isi aduca aminte doar de bunatatea si purtarea de grija a lui Dumnezeu."

Da, asa ar trebui sa facem.Dar ca sa facem asta,in primul rand trebuie ca noi cand facem fapte bune, sa fim pe deplin constienti ca nu noi le-am facut.Ci Dumnezeu le-a facut prin noi.Si trebuie sa-i multumim Domnului ca ne-a ales pe noi in acele momente.Si sa fim smeriti, nu mandri ca am dat un ajutor cuiva.