Despre invidie

Ionut 12, ma bucur pentru tine ca ti-ai descoperit acest pacat. Este un inceput, pentru a putea lupta impotriva invidiei si a altor pacate.
Probabil ca si noi ceilalti suntem invidiosi, dar nu ne dam seama, caci nu credem sa suferim chiar noi de invidie. Cat timp omul nu s-a indepartat de toate pacatele sale, mai are din toate: si invidie, si mandrie, si altele.
Iti multumim ca ne-ai atras atentia in modul acesta si noua.

glykys: Dar ce se intampla, daca cineva nu are acoperis deasupra capului, cum o scoate la capat cu invidia? Fara sa vrei te uiti cu jind la cel care are un acoperis, un pat al sau, o perna pe care sa-si odihneasca gandurile...
Ni se pare normal sa avem acoperis; dar daca nu am avea cum am fi?

[glykys]

În prealabil postat de Miha-anca

glykys: Dar ce se intampla, daca cineva nu are acoperis deasupra capului, cum o scoate la capat cu invidia? Fara sa vrei te uiti cu jind la cel care are un acoperis, un pat al sau, o perna pe care sa-si odihneasca gandurile...
Ni se pare normal sa avem acoperis; dar daca nu am avea cum am fi?

Miha-Anca, una e sa fii invidios, ca si eu am momente (deloc rare) cand mandria mea nu imi da pace si ma cred superioara altora, ceea ce imi provoaca invidie fata de alte persoane, dar cu totul alta e sa il faci raspunzator pe Dumnezeu ca unii au mai mult si altii au mai putin. In viata nu suntem egali, nu ne nastem egali, avem doar o sansa egala la mantuire. Atata tot, ceea ce e ultra-suficient. Lui trebuie sa ii dam slava pentru toate, indiferent daca nu ne place ce (nu) primim. Si in general, am observat ca oamenii invidiosi nu sunt cei saraci, care nu au nimic al lor, ci cei mai instariti, care vor sa aiba si mai mult, si mai mult... Iar sarac e cel care nu se multumeste cu nimic.

Ionut, imi cer iertare daca mesajul meu te-a tulburat. Iti voi raspunde la mesajele de pe privat.
Incep doar prin a-ti spune, in public, ce sacrificii au facut bunicii mei, pe vremea lui Ceausescu, pentru a-si lua un apartament al lor, in jurul varstei de 40-45 de ani: au platit rate 15 ani (plus alti 7 ani mobila) aproape tot salariul lor, in ziua de Pasti si de Craciun mancau mancare de cartofi, ca nu aveau bani de carne, bunica in 15 ani nu si-a putut permite sa isi ia nici macar o rochie, la serviciu manca numai un covrig, cateodata nu avea bani nici de ciorapi si trebuia sa ii ceara surorii ei, in timp ce neamurile traiau bine mersi, nedorind sa ii ajute cu nimic si reprosandu-le ca nu le fac cadouri si mese festive la aniversari. Acolo locuiesc si eu. Tu stii ca bunicii mele i-a murit un copil mic, de doua luni, pentru ca nu a avut cine sa aiba grija de el, in spital, pentru ca rudele ei nu au vrut sa o ajute? Si bunica mea niciodata nu a fost nemultumitoare, desi a trecut printr-o gramada de greutati, dar i-a ajutat Dumnezeu de fiecare data sa treaca peste ele, pentru ca e femeie credincioasa si evlavioasa, mereu a facut bine, daca i-a stat in putinta, si cand a vazut ca altii o duc mai bine de cat ea, nu l-a facut raspunzator pe Dumnezeu, ci L-a rugat sa ii vina in ajutor.

Imi spune cateodata ca asa a invatat-o mama ei: daca vede pe una care are bluza mai nu stiu cum, sau bijuterii sau mananca ceva bun si ea nu are, sa nu tanjeasca sa aiba ce are persoana respectiva, ca nu se stie cum le-a dobandit: ori a furat, ori a curvit, ori i-a dat Dumnezeu pentru ca a fost buna si harnica... si sa limiteze mereu la ceea ce are ea. Si asa m-a invatat si pe mine sa fiu bunica. Voi continua pe privat.

În prealabil postat de glykys

Miha-Anca, una e sa fii invidios, ca si eu am momente (deloc rare) cand mandria mea nu imi da pace si ma cred superioara altora, ceea ce imi provoaca invidie fata de alte persoane, dar cu totul alta e sa il faci raspunzator pe Dumnezeu ca unii au mai mult si altii au mai putin. In viata nu suntem egali, nu ne nastem egali, avem doar o sansa egala la mantuire. Atata tot, ceea ce e ultra-suficient. Lui trebuie sa ii dam slava pentru toate, indiferent daca nu ne place ce (nu) primim. Si in general, am observat ca oamenii invidiosi nu sunt cei saraci, care nu au nimic al lor, ci cei mai instariti, care vor sa aiba si mai mult, si mai mult... Iar sarac e cel care nu se multumeste cu nimic.

De fapt, draga glykys, cuvintele mele erau o invitatie sa fim mai prevazatori in a aprecia pe cineva, care nu are de nici unele. Caci daca nu are de nici unele, nu a avut nici parinti, care sa-l invete despre Dumnezeu si tot ce tine de viata crestineasca. Si atunci ce sa-i ceri?!?
Un copil crescut la orfelinat va privi cu jind ma degraba, decat cu invidie, chiar daca autorul topicului vorbeste despre invidie.

Si copil fiind, poate chiar nu intelege de ce unii au, si altii nu. De unde sa stie el, ca suportand aceste lipsuri, va fi poate incununat cu o coroana, ca le-a dus si nu a cranit.
Noi care avem de toate, ne plangem incontinuu ca nu avem, ceea ce a devenit "sportul preferat" al romanului. Acesta se uita cu precadere cate NU are, dar uita sa vada cate are. Privirea acestuia din urma catre realizarile altuia poate fi cotata drept invidie; dar cand cineva lipsit de toate cele, priveste la ceilalti, care au cat de cat, nu mi se pare expresie a invidiei care il roade, ci doar o intrebare chinuitoare, la care nu are raspuns.

[ioana30]

Din pacate, Ionut, traim intr-o lume in care "se pune" baza pe cele materiale si poate uneori este greu sa nu ne uitam la vecinu, ce are el si eu nu? sau de ce el are si eu nu? dar sa stii ca este mult mai greu pt cei care au toate aceste lucruri materiale, dar nu au pace sufleteasca.
Bucura-te ca traiesti, bucura-te ca esti sanatos(sper din tot sufletul)!!!
Iti doresc multa putere sa infrunti cumva, candva si obstacolul asta.
Numai bine.

[ioana30]

"cand cineva lipsit de toate cele, priveste la ceilalti, care au cat de cat, nu mi se pare expresie a invidiei care il roade, ci doar o intrebare chinuitoare, la care nu are raspuns."

pt Miha-anca
foarte corect ce ai spus!!