Cat traiesti tot inveti...

Răsfoind articolele din ziarul LUMINA al BOR am dat peste un articol intitulat astfel şi scris de Lucian Fărcoşin.
În articol ni se spune că în conformitate cu Hotarârea Sinodului IV egumenic în zilele de duminică nu se îngenunchiază nici la biserica dar nici acasă la rugăciune.
Iată un fragment din acest articol:
"Oprirea îngenuncherii în zilele de duminică are o profundă semnificaţie teologică.Astfel duminica nu se îngenunchiază pentru că Mântuitorul prin jertfa Sa de pe Cruce şi prin învierea Sa din morţi în ziua duminicii ne-a răscumpărat din blestemul neascultării primilor oameni adică din moartea cea veşnică.
...
Duminica nu îgenunchem nu pentru că suntem vrednici,ci pentru că Hristos înviind din morţi în această zi ne reaşează ca cetăţeni ai Împărăţiei Cerurilor"

Nu am ştiut aceasta deşi când am mers duminica în marile oraşe la biserică am văzut credincioşii majoritatea ca stăteau în picioare şi la Sfânta Evanghelie şi la Crez şi la Tatăl nostru.
La noi dacă în astfel de momente cineva stă în picioare toţi se uită miraţi la persoana respectivă care are toate şansele să fie şi certată de vreo batrânică "râvnitoare"

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de dorinastoica14

Nu am ştiut aceasta deşi când am mers duminica în marile oraşe la biserică am văzut credincioşii majoritatea ca stăteau în picioare şi la Sfânta Evanghelie şi la Crez şi la Tatăl nostru.

Poziţia recomandată la citirea Evangheliei este poziţia în picioare. Trebuie să fim atenţi la indicaţiile liturgice ale preotului. Înainte ca preotul (sau diaconul, dacă există) să citească Sf Evanghelie, preotul spune: "Înţelepciune ! Drepţi, să ascultăm Sf Evanghelie !"

Însă părerea mea sinceră aspura motivului pentru care laicii din marile oraşe nu mai îngenunchează nu este acela că ei ar fi aprofundat cunoştinţele de liturgică şi tipic bisericesc, ci diminuarea simţului pentru sacru. Altfel, ar îngenunchea la Prefacere, ar face grup de trei mătănii mici la intrarea în biserică, ar face plecăciune mică la auzul cuvintelor Ecteniei: "Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata.." în direcţia icoanei împărăteşti din stânga şi plecăciune adâncă la auzul pomenirii numelui Fiului ei către icoana împărătească din dreapta.

Suntem adesea foarte critici cu preoţii noştri care se abat de la normele liturgice. Dar mai bine am vedea bârna din ochii noştri. Am vedea atunci cât de des uităm noi să facem ceea ce tipicul şi tradiţia ne cer să facem în timpul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii.

[Doriana]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Înainte ca preotul (sau diaconul, dacă există) să citească Sf Evanghelie, preotul spune: "Înţelepciune ! Drepţi, să ascultăm Sf Evanghelie !"

Parerea mea e ca preotul nu se refera la pozitia militareasca, ci la dreptatea [indreptatirea] biblica. Nu ati avut curiozitatea sa-l intrebati?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Doriana

Parerea mea e ca preotul nu se refera la pozitia militareasca, ci la dreptatea [indreptatirea] biblica. Nu ati avut curiozitatea sa-l intrebati?

Aşa cum Biblia poate fi citită în registru alegoric, ceea ce nu înseamnă că înţelesul ei propriu este greşit, şi în privinţa sfaturilor liturgice: ele au un înţeles figurat, care nu îl anulează pe cel propriu, ci ambele sunt corecte.

Doamne ajuta!

Si eu credeam ca prin aceasta chemare "Drepti, sa ascultam Sfanta Evanghelie" ar trebui sa inelegem ca "Drepti" este un apelativ cum ar fi de ex: "elevi, sa ascultam anuntul directoarei" sau "copii, sa fiti cumint".
Adica, noi, cei "drepti" (...si nu prea...) sa ascultam Sfanta Evanghelie...
...parerea mea...

[Rodica50]

"Perioadele de "ne-ingenunchere canonica" in biserica sunt:

- Toate duminicile (52) anului liturgic (de la vecernia de sambata dupa-amiaza la vecernia de duminica dupa-amiaza);
- De la Paste la Cincizecime (de la Dumnezeiasca Liturghie pascala pana la Vecernia din Duminica Cincizecimii);
- In cele 12 zile de la Craciun la Boboteaza;
- In timpul unei hirotonii de diacon, preot sau episcop (in afara de candidatul la hirotonie, si aceasta numai incepand cu secolul al XVII-lea);
- In timpul tuturor Sfintelor Liturghii zilnice, fie ca se savarseste Dumnezeiasca Liturghie a Sfantului Vasile cel Mare, a Sfantului Ioan Gura de Aur, sau a Sfintilor Iacob si Marcu.

Iar perioadele de "ingenunchere canonica" in biserica sunt:

- Ingenuncherea este poruncita de Biserica atunci cand episcopul, preotul sau diaconul ne invita sa ingenunchem: "Plecand genunchii nostri, Domnului sa ne rugam!”.
- In timpul Dumnezeiestii Liturghii a Darurilor mai-inainte-sfintite;
- In timpul slujbelor din Postul Mare (in afara de sambata si duminica);
- In timpul slujbei Paraclisului Nascatoarei de Dumnezeu din luna august (in afara de sambata si duminica);
- In timpul tainei sfintei spovedanii (in afara de sambata si duminica);
- Incepand cu Vecernia Cincizecimii (duminica dupa-amiaza);
- Acasa, se ingenuncheaza in acelasi fel ca si in biserica (in afara de sambata si duminica)."- sursa- CrestinOrtodox

Acestea fiind regulile, ar trebui sa tinem cont de ele insa mie, personal, imi vine foarea greu (puterea obisnuintei mai mult decat smerenie...), imi vine foarte greu, spuneam, sa stau in picioare in unele momente ale Sfintei Liturghii, la unele rugaciuni. Totusi, de multe ori, respect regula ne-ingenunchierii din pricina aglomeratiei din biserica unde merg.

Recent am ajuns la o concluzie la care ma gandeam de ceva vreme.As subscrie opiniei lui Niels Griis Alstrup Dahl care a considerat ca versetul 17:11 din Faptele Apostolilor transmite un mesaj crucial: primi evrei ,,crestini” au apelat initial la Scripturi nu din motive apologetice ci pentru a-si implini propria lor convingere, nascuta in principal din faptul Invierii, ca Isus din Nazaret, cel rastignit si inviat, a fost Mesia promis lui Israel.Adica au cautat legatura profetiilor din Vechiul Testament cu Noul Testament.Acesta legatura era cruciala pentru ei.In masura in care vechile profetii isi gaseau implinirea in Isus din Nazaret, atunci exista si justificarea Credintei lor, in caz contrar neexistand un argument intr-o polemica evreu vs evreu pt a demonta acuzatiile ce se aduceau invataturii crestine.

Ca sa combati ceva mai intai trebuie sa crezi tu in ceva ce ar fi corect/drept in raport de invataura/doctrina combatuta.Combaterea este metoda ulterioara, nu cea de baza, ea este efectul propriei tale convingeri in altceva care nu poate coexista cu doctrina combatuta. In opinia mea acei evrei au procedat perfect logic si chiar erudit.Mai intai au cautat argumentele,le-au analizat, au vazut daca sunt credibile, s-au convins si apoi au raspindit invataura sau au combatut alte invatauri.In ziua de azi se incepe de regula,complet ilogic,cu finalul.

Oamenii nu stiu prea bine invataura, nu se informeaza, se multumesc cu argumente lejere si de suprafata si apoi le folosesc in dispute teologice.Haosul care se naste in acest mod este doar o seaca concluzie logica. As sublinia discret doua concluzii: a)cei de atunci(ma refer la cei descrisi in Faptele Apostolilor in acest context) procedau logic in comparatie cum modul cum procedam noi in prezent pentru ca urmau metoda cercetare-convingere si nu polemica-convingere si b).in esenta este o problema de metoda folosita: metoda polemica vs metoda analitica.Ar mai fi si un scurt epilog:desi avem la dispozitie metode de cercetare/analiza la care ei nici nu visau,noi inclinam spre o polemica usor violenta dar care in esenta pleaca de la o anomalie: cu cat informarea este mai slaba cu atat spiritul polemic si ignorarea subiectiva sunt mai prezente.O sa incerc sa argumentez aceasta reala si trista posibilitate cu un pasaj celebru>Apostolul Pavel in Areopag.

O scena demna de analizat in acest sens este pledoaria lui Pavel in fata grecilor din Atena.Si nu oricare greci ci elita lor intelectuala.Cautati sa vedeti ce sens avea expresia ,, semănător de cuvinte”pe care o folosesc la adresa lui Pavel.Uitati-va cu atentie la profilul lor comportamental(Fapte 18:11,18:20-21,18:32).La final il iau efectiv in ras ,sau asa cum spunem noi in prezent ,,il trimit la plimbare”( ,,Şi auzind despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs, iar alţii i-au zis: Te vom asculta despre aceasta şi altădată".).

Oare de ce au avut acest comportament?Auzisera un zvon,vroiau sa vada ce spunea acesta noua invataura dar granita polemicii injuste era deja trasata(Se pare că este vestitor de dumnezei străini”>FA 17:18).Prejudecata era pusa deja in drepturi,pentru ei acele invatauri erau straine.Bineinteles ca acest tablou este rapid sanctionat, in mod ironic, de catre autorul Faptelor Apostolilor>,,Toţi atenienii şi străinii, care locuiau acolo, nu-şi petreceau timpul decât spunând sau auzind ceva nou.”.Pe romaneste erau niste niste barfitori avizi dupa ultimele zvonuri,niste palavragii pusi pe ironii ieftine la adresa oricarei invatauri care nu se incadra in cunostiintele lor,.Sau mai bine zis in limitele lor intelectuale.

Discursul lui Pavel este extrem de abil,extrem de bine construit, intrucat Pavel stia ca cei din fata sa nu erau niste simpli pastori ci niste indivizi educati si prin urmare isi adapteza discursul la natura intelectuala a auditoriului.Ar fi multe de spus pe o analiza a genialului sau discurs dar as dori sa subliniez (acum) un alt aspect: reactia lor este jenanta.Il iau in ras pe Pavel si il trimit la plimbare.Nu au polemizat cu el in mod erudit,intr-un mod demn de traditia lor culturala,pt ei polemica era terminata inainte sa inceapa Pavel sa vorbeasca,ei judecasera deja totul dar nu obiectiv,prin prisma unei analize de esenta ci prin prisma propriei lor invatauri care,desi fabuloasa dpdv al continutului,ii lipsea elemental mantuitor vestit de Pavel.Ar fi si aici multe de spus cu privire la elementele din pledoaria lui Pavel cu care ei nu ar fi fost de acord si motivatia acestui dezacord.Insa as remarca ca nici nu au observat ca Pavel tocmai le atragea atentia cu privire la acest orbire a lor,avand la baza o motivatie sustinuta de un elitism local conservator si arogant,si le mai si arata ca el nu doreste sa anuleze aceasta invataura a lor ci sa o transforme prin Credinta in Hristos(FA 17:22-23)

Repet:acest pasaj se preteaza la o analiza fascinanta,extrem de complexa in esenta dar care pune in antiteza si doua moduri de primire a Credintei:modalitatea de a cerceta,de a-ti intemeia Credinta pe Cuvantul Domnului,deci implicit pe Adevar si metoda de a o respinge in baza unei false superioritati culturale,inchisa in propria ei prejudecata.Celebrul ,,stim noi mai bine si nu avem nevoie de asemenea povesti”din prezent.Din anumite puncte de vedere nu ne-am schimbat prea mult.

Pavel stia ca acei iudei dispusi la convertire sau convertiti vor cerceta Scripturile.Era in natura invataturii lor traditionale iar Pavel nu a introdus nici un filtru artificial de transmitere a mesajului.Nu l-a impus prin autoritatea sa umana si subiectiva.I-a lasat sa verifice pentru ca stia ca transmite Adevarul iar in acest caz nu iti este frica de nici o confruntare.Oricat de adanc ai verifica Adevarul,acolo unde exista,el va iesi la lumina.

Pavel stia si natura acelor greci.Cu toate acestea a incercat sa le transmita un mesaj ce depasea limitarea lor intelectuala si teologica.A incercat sa le arate ca nu a venit sa demoleze o cultura ci sa o puna pe drumul spre Hristos,implinind-o in acest mod.In mod ironic acestia se arata scandalizati pe stil fariseic(ce ironie)tocmai de elemental central : ,, Şi auzind despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs”. De pe soclul limitatei lor intelegeri,al arogantei nascuta dintr-un izolationism cultural ,al unei invataturi cu vechime,pe care o considerau suficienta desi poate incremenise in timp si devenise depasita,ei au demonstrat exact contrariul la ceea ce doreau:nu erau nici superiori si nici mai eruditi.Erau profund ipocriti,superficiali iar jignirea de final adusa Apostolului Pavel arata ca de fapt nu intelesesera nimic si tocmai de aceea batjocoreau ,, Te vom asculta despre aceasta şi altădată.”.Un sindrom intelectualo-deficitar autoimpus ce se termina in batjocora la adresa la ceea ce nu puteau sa inteleaga.

Doua moduri de a intelege mesajul lui Hristos.Personal,dupa o serioasa si lunga introspectie,am realizat ca de multe ori as fi putut sta fara probleme intre acei elini din Areopag prin atitudinea mea desi la acel moment ma gaseam intr-o biserica/catedrala iar vanitatea mea ,,crestina" atingea cote nebanuite.

[Rodica50]

În prealabil postat de Scotsman

Recent am ajuns la o concluzie la care ma gandeam de ceva vreme.As subscrie la opinia lui Niels Griis Alstrup Dahl care a considerat ca versetul 17:11 din Faptele Apostolilor transmite un mesaj crucial: primi evrei ,,crestini” au apelat initial la Scripturi nu din motive apologetice ci pentru a-si implini propria lor convingere, nascuta in principal din faptul Invierii, ca Isus din Nazaret, cel rastignit si inviat, a fost Mesia promis lui Israel.Adica au cautat legatura profetiilor din Vechiul Testament cu Noul Testament.Acesta legatura era cruciala pentru ei.In masura in care vechile profetii isi gaseau implinirea in Isus din Nazaret, atunci exista si justificarea Credintei lor, in caz contrar neexistand un argument intr-o polemica evreu vs evreu pt a demonta acuzatiile ce se aduceau invataturii crestine.

Ca sa combati ceva mai intai trebuie sa crezi tu in ceva ce ar fi corect/drept in raport de invataura/doctrina combatuta.Combaterea este metoda ulterioara, nu cea de baza, ea este efectul propriei tale convingeri in altceva care nu poate coexista cu doctrina combatuta. In opinia mea acei evrei au procedat perfect logic si chiar erudit.Mai intai au cautat argumentele,le-au analizat, au vazut daca sunt credibile, s-au convins si apoi au raspindit invataura sau au combatut alte invatauri.In ziua de azi se incepe de regula,complet ilogic,cu finalul.

Oamenii nu stiu prea bine invataura, nu se informeaza, se multumesc cu argumente lejere si de suprafata si apoi le folosesc in dispute teologice.Haosul care se naste in acest mod este doar o seaca concluzie logica. As sublinia discret doua concluzii: a)cei de atunci(ma refer la cei descrisi in Faptele Apostolilor in acest context) procedau logic in comparatie cum modul cum procedam noi in prezent pentru ca urmau metoda cercetare-convingere si nu polemica-convingere si b).in esenta este o problema de metoda folosita: metoda polemica vs metoda analitica.Ar mai fi si un scurt epilog:desi avem la dispozitie metode de cercetare/analiza la care ei nici nu visau,noi inclinam spre o polemica usor violenta dar care in esenta pleaca de la o anomalie: cu cat informarea este mai slaba cu atat spiritul polemic si ignorarea subiectiva sunt mai prezente.O sa incerc sa argumentez aceasta reala si trista posibilitate cu un pasaj celebru>Apostolul Pavel in Areopag.

O scena demna de analizat in acest sens este pledoaria lui Pavel in fata grecilor din Atena.Si nu oricare greci ci elita lor intelectuala.Cautati sa vedeti ce sens avea expresia ,, semănător de cuvinte”pe care o folosesc la adresa lui Pavel.Uitati-va cu atentie la profilul lor comportamental(Fapte 18:11,18:20-21,18:32).La final il iau efectiv in ras ,sau asa cum spunem noi in prezent ,,il trimit la plimbare”( ,,Şi auzind despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs, iar alţii i-au zis: Te vom asculta despre aceasta şi altădată".).

Oare de ce au avut acest comportament?Auzisera un zvon,vroiau sa vada ce spunea acesta noua invataura dar granita polemicii injuste era deja trasata(Se pare că este vestitor de dumnezei străini”>FA 17:18).Prejudecata era pusa deja in drepturi,pentru ei acele invatauri erau straine.Bineinteles ca acest tablou este rapid sanctionat, in mod ironic, de catre autorul Faptelor Apostolilor>,,Toţi atenienii şi străinii, care locuiau acolo, nu-şi petreceau timpul decât spunând sau auzind ceva nou.”.Pe romaneste erau niste niste barfitori avizi dupa ultimele zvonuri,niste palavragii pusi pe ironii ieftine la adresa oricarei invatauri care nu se incadra in cunostiintele lor,.Sau mai bine zis in limitele lor intelectuale.

Discursul lui Pavel este extrem de abil,extrem de bine construit, intrucat Pavel stia ca cei din fata sa nu erau niste simpli pastori ci niste indivizi educati si prin urmare isi adapteza discursul la natura intelectuala a auditoriului.Ar fi multe de spus pe o analiza a genialului sau discurs dar as dori sa subliniez (acum) un alt aspect: reactia lor este jenanta.Il iau in ras pe Pavel si il trimit la plimbare.Nu au polemizat cu el in mod erudit,intr-un mod demn de traditia lor culturala,pt ei polemica era terminata inainte sa inceapa Pavel sa vorbeasca,ei judecasera deja totul dar nu obiectiv,prin prisma unei analize de esenta ci prin prisma propriei lor invatauri care,desi fabuloasa dpdv al continutului,ii lipsea elemental mantuitor vestit de Pavel.Ar fi si aici multe de spus cu privire la elementele din pledoaria lui Pavel cu care ei nu ar fi fost de acord si motivatia acestui dezacord.Insa as remarca ca nici nu au observat ca Pavel tocmai le atragea atentia cu privire la acest orbire a lor,avand la baza o motivatie sustinuta de un elitism local conservator si arogant,si le mai si arata ca el nu doreste sa anuleze aceasta invataura a lor ci sa o transforme prin Credinta in Hristos(FA 17:22-23)

Repet:acest pasaj se preteaza la o analiza fascinanta,extrem de complexa in esenta dar care pune in antiteza si doua moduri de primire a Credintei:modalitatea de a cerceta,de a-ti intemeia Credinta pe Cuvantul Domnului,deci implicit pe Adevar si metoda de a o respinge in baza unei false superioritati culturale,inchisa in propria ei prejudecata.Celebrul ,,stim noi mai bine si nu avem nevoie de asemenea povesti”din prezent.Din anumite puncte de vedere nu ne-am schimbat prea mult.

Pavel stia ca acei iudei dispusi la convertire sau convertiti vor cerceta Scripturile.Era in natura invataturii lor traditionale iar Pavel nu a introdus nici un filtru artificial de transmitere a mesajului.Nu l-a impus prin autoritatea sa umana si subiectiva.I-a lasat sa verifice pentru ca stia ca transmite Adevarul iar in acest caz nu iti este frica de nici o confruntare.Oricat de adanc ai verifica Adevarul,acolo unde exista,el va iesi la lumina.

Pavel stia si natura acelor greci.Cu toate acestea a incercat sa le transmita un mesaj ce depasea limitarea lor intelectuala si teologica.A incercat sa le arate ca nu a venit sa demoleze o cultura ci sa o puna pe drumul spre Hristos,implinind-o in acest mod.In mod ironic acestia se arata scandalizati pe stil fariseic(ce ironie)tocmai de elemental central : ,, Şi auzind despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs”. De pe soclul limitatei lor intelegeri,al arogantei nascuta dintr-un izolationism cultural ,al unei invataturi cu vechime,pe care o considerau suficienta desi poate incremenise in timp si devenise depasita,ei au demonstrat exact contrariul la ceea ce doreau:nu erau nici superiori si nici mai eruditi.Erau profund ipocriti,superficiali iar jignirea de final adusa Apostolului Pavel arata ca de fapt nu intelesesera nimic si tocmai de aceea batjocoreau ,, Te vom asculta despre aceasta şi altădată.”.Un sindrom intelectualo-deficitar autoimpus ce se termina in batjocora la adresa la ceea ce nu puteau sa inteleaga.

Doua moduri de a intelege mesajul lui Hristos.Personal,dupa o serioasa si lunga introspectie,am realizat ca de multe ori as fi putut sta fara probleme intre acei elini din Areopag prin atitudinea mea desi la acel moment ma gaseam intr-o biserica/catedrala iar vanitatea mea ,,crestina" atingea cote nebanuite.

"Doua moduri de a intelege mesajul lui Hristos.Personal,dupa o serioasa si lunga introspectie,am realizat ca de multe ori as fi putut sta fara probleme intre acei elini din Areopag prin atitudinea mea desi la acel moment ma gaseam intr-o biserica/catedrala iar vanitatea mea ,,crestina" atingea cote nebanuite."

Eu cred ca lucrurile sunt putin diferite.Era vorba atunci despre invatatura pe care ne-o lasase insusi Dumnezeu Fiul.Ceea ce era de transmis, s-a transmis prin Sfintii Apostoli, prin Sfintii Parinti.De schimbat ceva? E vorba de invataturi invechite? La prima vedere, pentru cei care s-au grabit sa caute raspunsul in alta parte,asa o fi- privind din afara.In realitate, aprofundand , insistand pe un studiu corect- cand nu suntem suficient de convinsi, ne dam seama ca invataturile pe care le-am mostenit sunt de actualitate, invita la gustarea adevarului, al credintei autentice desavarsita prin fapta buna, prin indeplinirea legii iubirii fara a avea pretentia de impunere, ci de respect .Dumnezeu insusi ne lasa sa alegem prin libertatea pe care ne-a lasat-o, si nu se impune.

În prealabil postat de Rodica50

Eu cred ca lucrurile sunt putin diferite.Era vorba atunci despre invatatura pe care ne-o lasase insusi Dumnezeu Fiul.Ceea ce era de transmis, s-a transmis prin Sfintii Apostoli, prin Sfintii Parinti.De schimbat ceva? E vorba de invataturi invechite? La prima vedere, pentru cei care s-au grabit sa caute raspunsul in alta parte,asa o fi- privind din afara.In realitate, aprofundand , insistand pe un studiu corect- cand nu suntem suficient de convinsi, ne dam seama ca invataturile pe care le-am mostenit sunt de actualitate, invita la gustarea adevarului, al credintei autentice desavarsita prin fapta buna, prin indeplinirea legii iubirii fara a avea pretentia de impunere, ci de respect .Dumnezeu insusi ne lasa sa alegem prin libertatea pe care ne-a lasat-o, si nu se impune.

Inteleg ce spuneti dar eu nu la acest aspect m-am referit.La ce m-am referit:

Pavel transmitea invatatura lui Hristos.Grecii,desi aveau o literatura si o filosofie in acest sens,ma refer la inclinatia spre a cauta raspunsuri la intrebarile cruciale cu privire la bine si rau,nu aveau un element mantuitor:Hristos.Pavel il vestea pe Hristos.Cei carora li-se adresa erau ,,filozofii epicurei şi stoici". Acestia au analizat mesajul lui Pavel prin prisma conceptiilor lor care,in comparatie cu mesajul lui Hristos,erau depasite.Filosofia antica,oricat de atragatoare ar fi si chiar daca a influentat pe multi dintre Parintii Bisericii,era depasita (ca si perfectiune) de Cel care este Calea,Adevarul si Viata.Era de fapt o confruntare intre lumea ideilor si Credinta mantuitoare,intre planul de intelegere transcedental si cel strict uman.

Confruntarea dintre un evreu trecut la Credinta in Hristos,dupa ce fusese prigonitor, si elitista lume elina nu avea cum sa se termine bine in acesta faza. A doua categorie nu si-a depasit limita intelectuala,strict umana.Au reactionat uman fara a sesizat despre ce este vorba.La fel cum Nicodim,in convorbirea cu Hristos nu intelegea ceea ce acesta ii spunea si insista cu intrebari in plan strict uman.Este un efect al intalnirii sacrului cu profanul.

Concluzie:nu m-am referit la ortodoxism,la Sfintii Parinti sau la orice altceva de acest tip.Nici nu m,-am gandit ca s-ar putea intelege asta pt ca ceea ce am scris avea trei elemente:iudei-Pavel-greci si felul cum fiecare a procedat la acel moment si in acel context.Mesajul este general si atemporal valabil dar analiza este in acel context.Tocmai de aceea nu m-am referit la invatatura crestina la care va referiti dvs pt ca ar fi fost un nonsens sa spun ca Pavel combate credinta crestina.Postul meu are doua planuri(everi si greci)si un pivot care determina analiza(Apostolul Pavel).

Fraza mea de final,pe care ati citat-o,se refera la faptul ca subsemnatul,in loc sa fie mai receptiv la mesajul crestin,pe care l-am auzit in diferite locatii(am dat 2 exemple)am preferat sa dau credit unor invatauri pe care le-am considerat mai ,,logice"desi,ca si in cazul grecilor,nu aveau nici pe departe dimensiunea invataurii crestine.Adica am procedat exact ca si acei elini,cu aceiasi aroganta si falsa superioritate.Opusul smereniei pe scurt.

Ceea ce am spus era o confesiune usor ironica la adresa mea,doamna Rodica,si nu un atac la adresa invataurii Bisericii sau a Apostolilor.Era ilogic sa atac o invataura pe care o propovaduia Apostolul Pavel si pe care eu o puneam in antiteza cu propria mea limitare.

Sper ca acum sa fi fost mai clar...