Este permis intr-o casatorie?

[coralina]

În prealabil postat de Miha-anca

Si daca nu este lasat sa se manifeste, dispare?!?
Am fost martora unor discutii dintre tinerele nordice cu care lucram si care povesteau ca la 14-15 ani, cand "instinctele se manifesta mai pregnant", cum spui, aveau pe saptamana mai multi parteneri, incat parintii lor erau disperati. Sa fie in ordine acest comportament? Din punctul meu de vedere nu este, caci li se fura curatenia sufleteasca. Inca nu am auzit de o relatie care sa fi inceput la 13-14 ani si sa se fi transformat intr-o casnicie de durata.
Varsta pubertatii si a adolescentei este pentru a te cunoaste pe tine, a-ti dezvolta sentimentele de prietenie si a te indragosti (nu a face sex). Dar acesti copii nu mai au timp sa prelucreze sentimente; ei se grabesc in pat si isi distrug sufletul si se maturizeaza inainte de vreme, ei fiind fragezi inca. Aceasta este parerea mea.

Nici eu nu sunt de acord cu inceperea vietii sexuale inainte de vreme.
Insa discutia se purta in jurul instinctelor. Tu afirmai ca instinctele il vor invata pe tanar tot ce trebuie despre dragostea trupeasca. Insa ma intreb cum poate fi realizat acest lucru atat timp cat tocmai in perioada de manifestare navalnica a instinctelor, adolescentului i se spune ca acestea trebuie reprimate.

Cineva a scris astazi un lucru f. interesant (cred ca Mihnea Dragomir), si anume ca Biserica ne cere noua, credinciosilor, sa Il iubim pe Dumnezeu, ceea ce nu este usor. Putini vor recunoaste acest lucru. Ca sa ajungi sa nutresti sentimente de dragoste fata de Dumnezeu, trebuie mai intai sa-L cunosti (la unii dureaza mai mult, la altii mai putin).
In mod analogic, indemnul la castitate adresat unui adolescent nu este inteles de catre acesta, deoarece beneficiile unui asemenea comportament nu pot fi lesne evidentiate. In marea majoritate a cazurilor trec ani buni in viata unui om pana cand acesta ajunge sa dea o alta valoare anumitor situatii din trecut. De unde "da-i Doamne romanului mintea cea de pe urma"!...

[heaven]

Spunea un utilizator mai devreme:

multi frati diferiti de mine, adica ,,mult" mai buni in credinta nu inteleg si nu pot deosebi situatiile cind ortodoxul trebuie sa actioneze canionic facind iertare, dragoste, milostenie , crezind ca toate acestea se fac fara nici o conditie (adevarul ca aceste ate invata duhovnicul si nu faci tu dupa ,,parerile tale" !) .

Ori nu am inteles eu ori ar trebui sa pricepem ca pentru a iubi,a ierta si a face milostenie trebuie sa le faci canonic si conditionat de duhovnic?
Adica eu daca simt sa fac aceste lucruri nu ar fi firesc daca nu am binecuvintarea duhovnicului meu sau daca nu este in cadrul unui canon?
Poate ma lamureste si pe mine cineva (prefer nu utilizatorul cu pricina,pt ca probabil iar o va lua personal),pentru ca in cazul acesta imi revine in amintire discutia pe care am avut-o cu un yogin din Misa acum cativa ani:vedeam foarte clar ca nu simtea o deosebita bucurie sa faca milostenie,sa isi ajute semenii,insa,cu toate acestea o facea.Si atunci l-am intrebat mirata de ce,daca nu simte sa daruiasca,continua sa procedeze asa?Si mi-a raspuns ca o facea pentru a-si arde karma...

[Traditie1]

În prealabil postat de coralina

Cineva a scris astazi un lucru f. interesant (cred ca Mihnea Dragomir), si anume ca Biserica ne cere noua, credinciosilor, sa Il iubim pe Dumnezeu, ceea ce nu este usor. Putini vor recunoaste acest lucru. Ca sa ajungi sa nutresti sentimente de dragoste fata de Dumnezeu, trebuie mai intai sa-L cunosti (la unii dureaza mai mult, la altii mai putin).

Dumnezeu nu e aproapele nostru ca să-L iubim ca pe noi înșine. Pe Dumnezeu Îl iubim ca pe Stăpânul, prin slujire. Este o diferență între dragostea ce o datorăm oamenilor și dragostea ce o datorăm lui Dumnezeu.

Chiar și Scriptura spune că pe Dumnezeu Îl iubim prin fapte, nu prin sentimente:

Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte
....
Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu (Ioan 14)