Cum impartim lumea cu Dumnezeu?

[iustin10]

Daca iti voi raspunde "da,fac" toti vor zice ca sunt mandru.
Daca iti voi raspunde ," nu ,nu fac ceea ce zic" vor zice toti ca sunt fariseu,si faptele mele nu coincid cu vorbele.
Asa ca iti voi raspunde mai diplomat : " Ma straduiesc sa fac ceea ce zic".

[cristiboss56]

În prealabil postat de iustin10

Daca iti voi raspunde "da,fac" toti vor zice ca sunt mandru.
Daca iti voi raspunde ," nu ,nu fac ceea ce zic" vor zice toti ca sunt fariseu,si faptele mele nu coincid cu vorbele.
Asa ca iti voi raspunde mai diplomat : " Ma straduiesc sa fac ceea ce zic".

"Ne străduim . . ."N-ai căzut ispitei ! O noapte liniştită să ai frate !

În prealabil postat de cristiboss56

Tu chiar faci şi trăieşti ce scri aici ?

DA, iata un traitor! Se simte acest lucru din felul in care scrie.
Iustin, tu iti stii pacatele, asa ca nu cred ca te vei sminti de aceste cuvinte... Vorbeam doar cu Cristian, de exemplul pe care ni-l dai.

[windorin]

În prealabil postat de Marius22

Cred ca trebuie sa fim constienti de faptul ca Dumnezeu a creat lumea intreaga cat si omul ca potentiale biserici. Spunem intr-o cantare "plin e cerul si pamantul de marirea Ta". Aceasta este lumea, nevazuta si vazuta, ca biserica. La randul sau, omul, este chemat sa fie "templu al Duhului Sfant".

Acesta se poate raporta in mod nepatimas fata de lume si semeni numai exercitandu-si slujirea de preot (preotia universala) al bisericii fiintei sale si totodata al creatiei.

Ce trebuie sa facem? Sa aducem "euharistie", adica multumire lui Dumnezeu, "ale Tale dintru ale Tale", "de toate si pentru toate" pe altarul propriei inimi. Acest lucru il deprindem in Biserica prin primirea Sfintei Euharistii. Aici aflam ca exista un mod nepatimas de a te raporta la lume si toate ale ei.

Acel "toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam", nu se refera la perioada in care ne aflam in biserica locas de inchinare, cat la viata noastra in lume, unde trebuie sa ne smerim, sa iubim, sa ne jertfim, dupa pilda lui Hristos.

Scrie undeva la inceputul Sfintei Scripturi, legat de cele create, "Si a a vazut Dumnezeu ca toate erau bune foarte".
Nu numai Dumnezeu trebuie sa le vada astfel, ci si noi. Or, in Biserica ni se deschid ochii spre a vedea asemenea.

Adevarat.
Cu adevarat minunata este lumea, atunci cand este privita cu ochi curat si nepatimas.