Este permis intr-o casatorie?

[Erethorn]

În prealabil postat de Rodica50

Tot ce depaseste normalul nu vi se pare pacat? Eu nu am nimic impotriva normalitatii, dupa cum am expus.Si nu incercati sa dati alta nuanta- sunt un om care stiu sa ma bucur, dar incat sa-L fac fericit si pe Dumnezeu.

Si cine defineste normalul ?

De cate ori este normal sa faci dragoste cu sotia intr-o saptamana ? O data ? De cinci ori ? De saptesprezece ? Ce spun canoanele ?

Pe ce parte din trupul celuilalt este normal sa pui mana ? Pe fata ? Pe sani ? Pe umeri ? Ce spun canoanele ?

In ce pozitie este normal sa se desfasoare actul sexual ? Cine este normal sa fie deasupra ? Ce spun canoanele ?

Este normal ca unul din parteneri sa aiba orgasm de fiecare data, iar altul aproape niciodata ?


S.A.M.D.

Iar daca la cele de mai sus ati raspuns cumva "canoanele nu spun exact ce si cum", atunci aveti dreptate.

Biserica (cel putin Biserica mea) nu se amesteca in patul conjugal decat pentru a spune "actul sexual trebuie sa duca la nastere de prunci, prin urmare, nu faceti nimic care sa impiedice asta; pentru asta, iubiti-va si bucurati-va unul de altul si unul pe altul".

Atat.

Biserica nu-mi spune unde am voie sa pun mana, cat de mare are voie sa fie gaura din cearsaf si daca e voie sa-mi sarut sotia de mai mult de opt ori.

Si mi se pare normal.

Pentru ca aici intra in joc si responsabilitatea mea, si in final eu sunt cel care definesc normalul. Daca o singura data imi sarut sotia, cast, pe obraz, gandindu-ma la alta, e anormal, e pacat.

Daca de o suta de ori imi sarut pasional sotia, din dragoste, si pentru a-i face placere, in timpul unui act sexual care poate duce, cu voia Domnului, la naterea unui prunc, e normal; nu e pacat, e virtute.

[Rodica50]

În prealabil postat de Erethorn

Si cine defineste normalul ?

De cate ori este normal sa faci dragoste cu sotia intr-o saptamana ? O data ? De cinci ori ? De saptesprezece ? Ce spun canoanele ?

Pe ce parte din trupul celuilalt este normal sa pui mana ? Pe fata ? Pe sani ? Pe umeri ? Ce spun canoanele ?

In ce pozitie este normal sa se desfasoare actul sexual ? Cine este normal sa fie deasupra ? Ce spun canoanele ?

Este normal ca unul din parteneri sa aiba orgasm de fiecare data, iar altul aproape niciodata ?


S.A.M.D.

Iar daca la cele de mai sus ati raspuns cumva "canoanele nu spun exact ce si cum", atunci aveti dreptate.

Biserica (cel putin Biserica mea) nu se amesteca in patul conjugal decat pentru a spune "actul sexual trebuie sa duca la nastere de prunci, prin urmare, nu faceti nimic care sa impiedice asta; pentru asta, iubiti-va si bucurati-va unul de altul si unul pe altul".

Atat.

Biserica nu-mi spune unde am voie sa pun mana, cat de mare are voie sa fie gaura din cearsaf si daca e voie sa-mi sarut sotia de mai mult de opt ori.

Si mi se pare normal.

Pentru ca aici intra in joc si responsabilitatea mea, si in final eu sunt cel care definesc normalul. Daca o singura data imi sarut sotia, cast, pe obraz, gandindu-ma la alta, e anormal, e pacat.

Daca de o suta de ori imi sarut pasional sotia, din dragoste, si pentru a-i face placere, in timpul unui act sexual care poate duce, cu voia Domnului, la naterea unui prunc, e normal; nu e pacat, e virtute.

Imi iau dreptul de a pune punct oricarei interventii din partea mea in privinta acestui subiect. Insusi faptul ca s-a facut atata discutie- penibila, ma obliga sa tac.

În prealabil postat de Erethorn

Biserica (cel putin Biserica mea) nu se amesteca in patul conjugal decat pentru a spune "actul sexual trebuie sa duca la nastere de prunci, prin urmare, nu faceti nimic care sa impiedice asta; pentru asta, iubiti-va si bucurati-va unul de altul si unul pe altul".

Atat.

Biserica nu-mi spune unde am voie sa pun mana, cat de mare are voie sa fie gaura din cearsaf si daca e voie sa-mi sarut sotia de mai mult de opt ori.

Si mi se pare normal.

17. Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din credinţă spre credinţă, precum este scris: "Iar dreptul din credinţă va fi viu".
18. Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr.
19. Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor.
20. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare,
21. Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat.
22. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni.
23. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor.
24. De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei,
25. Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!
26. Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii;
27. Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.
28. Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine.
29. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori, 30. Grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor,
31. Neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă;
32. Aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac. (Romani, 1)