Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

PATRIA
de Nichifor Crainic

În mărul ce se pârguie pe creangă
Noi ţi-am gustat pământul roditor,
Din zvonul dus pe câmpuri de-o talangă
Ţi-am respirat nelămuritul dor.

E sânul tău de mamă pâinea moale
Şi laptele domoalelor cirezi.
Iubim albastrul fum în rotocoale
Că tu ai fost deprinsă să visezi.

Ai frământat credinţi nemuritoare
În sângele focoşilor băieţi,
Cari-au cules pe buze de fecioare
Sărutul mândrei tale frumuseţi.

Profetic luminezi peste dezastre
Cărări ce-n răsărituri pier...
La glasurile clopotelor noastre,
Ne ridicăm cu tine către cer.

Îţi lămurim, pe lespezi de morminte
Sculptatul grai din timpul glorios.
În straturile vechi de oseminte
Îţi numărăm al jertfelor prinos.

Trecutul adormit şi viitorul
În clipa care bate le-mpreuni:
Când fericiţi lipim la piept feciorul,
Îmbrăţişam într-însul pe străbuni.

Prin veacurile moarte-n suferinţă
Te-am ridicat în slăvi pe-al nostru scut
Şi zămislim eterna ta fiinţă
Din fiecare trudă pusă-n lut.

Prin noi răsufli-n marile elanuri,
Tu gemi când sângerările ne dor;
Ci-n trupurile noastre dorm noianuri
De vieţi ce-or înflori la vremea lor. (...)