Este permis intr-o casatorie?

[anna21]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mi-e frică de asemenea concepţii. Oamenii care îşi fac un crez din ele sunt în pericol să îşi schimonosească frumuseţea sufletului.
Ce ne-am face, oare, fără plăcere ? Unde am ajunge dacă ne-am spune: "eu nu vreau să mă bucur de bucuria vieţii !" Atunci nici noi nu am mai fi o bucurie pentru ceilalţi, iar viaţa, cu toate frumuseţile ei, ni s-ar părea searbădă. Ceva care am dori să se termine cât mai repede.

Iti dai seama ca deturnezi ceea ce am scris eu?
Eu nu am scris ca nu trebuie sa sa simtim placere, ci sa nu o cautam. In multe lucruri exista placere (nu numai in sexualitate), nu am zis ca trebuie sa ne chinuim sa nu o simtim, ci doar sa o consideram ceva supraadaugat, daca vrei.
(Eu nu stiu cum traiau mai demult oamenii, dar astazi sunt setati/ programati sa caute in permanenta placerea.. suntem cufundati in aceasta mentalitate si nu o mai percepem ca nefireasca. Daca are cineva curiozitatea sa fie atent cate lucruri face zilnic doar pentru placere, ar fi uimit. De la cafeaua de dimineata, parfumul, muzica din autoturism etc... in permanenta vanam placeri marunte.)

Într-adevăr, nu pofta egoistă, ci dăruirea reciprocă şi grija pentru soţ trebuie să fie motivaţia celor două exemple pe care le-am dat: al felaţiei din preludiul actului conjugal şi al cunilincţiei de după el.

Asta m-a dat gata.. daca nu v-as cunoaste din atatea postari, as fi spus ca va bateti joc.

Parerea mea, sper sa nu creez oroare aici.. sexul oral nu tine atat de stimulare, cat de un joc al dominarii si submisiunii.. Aceasta este sursa placerii, nu simpla stimulare. Cu aceste lucruri iesim din domeniul firescului, cred eu.
Cine practica astfel de lucruri stie ca un element esential este dominarea celuilalt prin placere.
Si de aici.. ce sa spun.. limita este data de limita imaginatiei. Chiar sunt curioasa: biserica catolica a stabilit daca alte lucruri.. stiu si eu utilizarea costumatiei, gheata, alcool, menta, striptease in fata sotului, muscare, lingere, zgariere, pene.. sunt practici admisibile cat timp finalitatea este "normala"?

Cand accepti placerea ca un scop pe care trebuie sa-l atingi, nu mai poti trasa limite ale comportamentului acceptabil vs. neacceptabil. Pur si simplu, nu poti. Pt ca erotismul/placerea izvorasc din imaginatia noastra si putem erotiza intreaga lume (ceea ce se intampla, de fapt - asta ne invata publicitatea) in satisfacerea placerilor noastre.
Si nu mi se pare corecta mentalitatea ca este un act de generozitate sa oferi sotului placere. Am mai spus, este o negociere: oferi placere, iei putere/ influenta (dupa cum obervase si alt user in postarile lui). Si daca stai sa observi femeia comuna care poarta fusta stramta, tocuri si ruj (apropo, ati ghicit cum decodifica creierul barbatului imaginea unei guri rujate?): toate acestea sunt incercari e dominare prin dorinta a barbatului. (Ma opresc aici ca sunt deja prea haotica).

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anna21

Iti dai seama ca deturnezi ceea ce am scris eu?
Eu nu am scris ca nu trebuie sa sa simtim placere, ci sa nu o cautam. In multe lucruri exista placere (nu numai in sexualitate), nu am zis ca trebuie sa ne chinuim sa nu o simtim, ci doar sa o consideram ceva supraadaugat, daca vrei.
(Eu nu stiu cum traiau mai demult oamenii, dar astazi sunt setati/ programati sa caute in permanenta placerea.. suntem cufundati in aceasta mentalitate si nu o mai percepem ca nefireasca. Daca are cineva curiozitatea sa fie atent cate lucruri face zilnic doar pentru placere, ar fi uimit. De la cafeaua de dimineata, parfumul, muzica din autoturism etc... in permanenta vanam placeri marunte.)

Eu sper că nu susţineţi că este păcat să bei cafeaua de dimineaţă, să foloseşti sau să respiri un parfum plăcut nasului ori să te bucuri ascultând muzică. Şi atunci, dacă ne este permis să ne bucurăm de aceste trei mărunte lucruri, de ce nu ne-ar fi permis să ne bucurăm de trupul soţiei (soţului) ? În realitate, propoziţia cheie este "In multe lucruri exista placere (nu numai in sexualitate)". Am observat că mulţi creştini, ajungând "mai catolici decât papa" au ceva nu atât împotriva plăcerii în general (de tip cafea, muzică), cât în mod specific împotriva plăcerii sexuale, făcând apologia cearşafului găurit pe care evreii ortodocşi din SUA (aceia cu perciuni şi tichie) îl folosesc în viaţa conjugală cu propriile neveste, ca să nu se bucure excesiv. Eu nu prea înţeleg asemenea lucruri, nici nu cred că Dumnezeu cere credincioşilor care au ales calea căsătoriei să fie precum călugării. Pentru tinerii care sunt în fază de discernământ vocaţional, o întrebare cheie este "cam cât erotism am în mine ?". Dacă Dumnezeu ne-a înzestrat cu mai mult erotism, e clar că ne cheamă pe calea căsătoriei. Dacă ne-a înzestrat cu mai puţin erotism, probabil călugăria este drumul pe care îl aşteaptă de la noi. În "Numele Trandafirului", autorul (dealtfel ateu, dar nu necunoscător al psihologiei mediului monahal) pune faţă în faţă două concepţii despre plăceri. Cel care urăşte plăcerile, zicând că vin de la diavol, ajunge în final la crimă. Aceleaşi două concepţii, tot purtate de doi călugări, sunt puse faţă în faţă în "Fraţii Karamazov". Mereu m-am simţit mai aproape de stareţul Zosima, decât de călugărul Ferrapont. Ar fi impus stareţul Zosima fiilor lui duhovniceşti cearşaful găurit ? Nu, nu prea cred. Ferrapont, da !

Parerea mea, sper sa nu creez oroare aici.. sexul oral nu tine atat de stimulare, cat de un joc al dominarii si submisiunii.. Aceasta este sursa placerii, nu simpla stimulare. Cu aceste lucruri iesim din domeniul firescului, cred eu.
Cine practica astfel de lucruri stie ca un element esential este dominarea celuilalt prin placere.

Se poate să aveţi dreptate. Dar, în aceeaşi logică, şi poziţiile practicate în actul matrimonial pe care îl consideraţi legitim ţin de "un joc al dominării şi submisiunii". Mai general, în chiar clipa în care s-au întâlnit doi oameni apar între ei legături politice, adică apare "un joc al dominării şi submisiunii". E ceva în natura omului, de asta nu avem cum ne feri.

Si de aici.. ce sa spun.. limita este data de limita imaginatiei. Chiar sunt curioasa: biserica catolica a stabilit daca alte lucruri.. stiu si eu utilizarea costumatiei, gheata, alcool, menta, striptease in fata sotului, muscare, lingere, zgariere, pene.. sunt practici admisibile cat timp finalitatea este "normala"?

Da, toate sunt permisibile cât timp finalitatea este cea normală şi ajută la această finalitate. Numai în cazul în care ceva este intrinsec rău (adică este păcat) nu poate fi folosit în vederea unei finalităţi bune. De exemplu, să ajut un sărac este o finalitate bună, dar nu pot face asta furând de la un bogat, ceea ce ar fi un mijloc intrinsec rău. Pentru un scop bun sau moral neutru, mă pot sluji de mijloace bune sau moral neutre. Actul matrimonial este un scop bun. În vederea lui, mă pot sluji de mijloace moral neutre cum ar fi "costumaţie, striptease în faţa soţului, muşcare etc", dar nu mă pot sluji de mijloace intrinsec rele, aşa cum ar fi swinging-ul sau gândul îndreptat spre o altă femeie.

Cand accepti placerea ca un scop pe care trebuie sa-l atingi, nu mai poti trasa limite ale comportamentului acceptabil vs. neacceptabil. Pur si simplu, nu poti. Pt ca erotismul/placerea izvorasc din imaginatia noastra si putem erotiza intreaga lume (ceea ce se intampla, de fapt - asta ne invata publicitatea) in satisfacerea placerilor noastre.

Aveţi dreptate aici. Vedem peste tot un uriaş exces de sexualizare, ceea ce face mult rău, în special celor care încă nu ştiu să se păzească şi nu cunosc tehnicile cu adevărat diabolice ale "prinţului lumii acesteia". Dar, de aici la o ripostă de tip "moarte sexualităţii", de aici la căderea în cealaltă extremă, e cale lungă. Sexualitatea este de două feluri: licită şi interzisă. Cu precizie matematică, Biserica ne spune ceea ce avem voie şi ceea ce nu avem voie să facem şi ne pune în evidenţă limitele obiective dintre ele.

(apropo, ati ghicit cum decodifica creierul barbatului imaginea unei guri rujate?):

Înţeleg unde bateţi şi nu neg că ar putea fi aşa. Dar, în cazul acesta, problema e în capul bărbatului. Am mai spus-o: când ai un ciocan în cap, peste tot vezi numai cuie. Acuma, ce să facem: să nu mai punem castraveţi pe masă fiindcă unii nesănătoşi la cap ar putea asocia imaginea lor cu alte lucruri ?

[Fani71]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sexualitatea este de două feluri: licită şi interzisă. Cu precizie matematică, Biserica ne spune ceea ce avem voie şi ceea ce nu avem voie să facem şi ne pune în evidenţă limitele obiective dintre ele.

:-)
Ma distreaza si ma inspaimanta in acelasi timp aceasta afirmatie, ca si celelalte detalii de mai sus despre ce anume permite Biserica (catolica) mai sus si ce nu.
Trecand peste faptul ca este cam ciudat cate ganduri despre sexualitate si ce cunostiinta amanuntita despre ea ies din mintea unor preoti celibatari, presupusi feciori,
cred ca perverse sunt nu numai anumite practici, ci si ocuparea mintii cu definirea a ceea ce este exact pervers si ce nu; este o precizie intr-adevar matematica pe care eu o gasesc inspaimantatoare.

[Erethorn]

În prealabil postat de Fani71

:-)
Ma distreaza si ma inspaimanta in acelasi timp aceasta afirmatie, ca si celelalte detalii de mai sus despre ce anume permite Biserica (catolica) mai sus si ce nu.
Trecand peste faptul ca este cam ciudat cate ganduri despre sexualitate si ce cunostiinta amanuntita despre ea ies din mintea unor preoti celibatari, presupusi feciori,
cred ca perverse sunt nu numai anumite practici, ci si ocuparea mintii cu definirea a ceea ce este exact pervers si ce nu; este o precizie intr-adevar matematica pe care eu o gasesc inspaimantatoare.

Sa inteleg ca Biserica dumneavoastra nu defineste cu exactitate ce este pacat si ce nu ?

Nasol.

Inseamna ca, in pat, ortodoxul casatorit nu poate fi niciodata sigur daca ceea ce face nu il va duce cumva in iad ?

"Daca pun mana aici, e probabil ok.... dar daca nu e ?!.... Dar daca pun mana putin mai jos, e sigur desfranare, mai bine sa nu mai pun mana de loc !"

[anna21]

În prealabil postat de Erethorn

Sa inteleg ca Biserica dumneavoastra nu defineste cu exactitate ce este pacat si ce nu ?

Nasol.

Inseamna ca, in pat, ortodoxul casatorit nu poate fi niciodata sigur daca ceea ce face nu il va duce cumva in iad ?

S-a spus pe acest thread: nu este aceptabila nici un fel de practica impotriva firii.
(Mai mult, nu este normal sa dai sexualitatii o importanta pe care NU o are.). Infranarea este regula pt sexualitate in ortodoxie.

Orice atasare de placeri (de orice fel), de cautare a satisfactiei trupesti.. are aceeasi destinatie: iadul.

( 16. Zic dar: În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului.
17. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi. - Galateni 5

Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică. - Galateni 6:8)

[zaharia_2009]

În prealabil postat de anna21

S-a spus pe acest thread: nu este aceptabila nici un fel de practica impotriva firii.
(Mai mult, nu este normal sa dai sexualitatii o importanta pe care NU o are.). Infranarea este regula pt sexualitate in ortodoxie.

Orice atasare de placeri (de orice fel), de cautare a satisfactiei trupesti.. are aceeasi destinatie: iadul.

( 16. Zic dar: În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului.
17. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi. - Galateni 5

Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică. - Galateni 6:8)

Faceti-va fiecare rinduiala si marturisiti drept adevarul dar parerea mea este ca este de prisos . Asta am stiut-o de la inceput . Pt. asememenea motive si nu numai am fost si am ramas restrictiv la ortodocsi a fi acest forum !

Este o propunere doar, sora, sa nu mi-o iei in nume de rau

[Rodica50]

În prealabil postat de zaharia_2009

Faceti-va fiecare rinduiala si marturisiti drept adevarul dar parerea mea este ca este de prisos . Asta am stiut-o de la inceput . Pt. asememenea motive si nu numai am fost si am ramas restrictiv la ortodocsi a fi acest forum !

Este o propunere doar, sora, sa nu mi-o iei in nume de rau

Nu spune asta, Zaharia, sunt si oameni care vor sa se trezeasca.Postarea ta este foarte explicita si corecta!

[anna21]

În prealabil postat de zaharia_2009

Faceti-va fiecare rinduiala si marturisiti drept adevarul dar parerea mea este ca este de prisos . Asta am stiut-o de la inceput . Pt. asememenea motive si nu numai am fost si am ramas restrictiv la ortodocsi a fi acest forum !

Este o propunere doar, sora, sa nu mi-o iei in nume de rau

Si eu imi pierd mult timp pe forum si de multe ori vreau sa ma retrag... dar ma gandesc ca cea care a deschis threadul, ei bine, poate ca are doar 19 ani, poate nici nu este casatorita (s-a mai intamplat sa descopar cunostinte care scriu pe forum despre "soti" in conditiile in care stiu bine ca nu sunt casatorite, dar le este jena sa spuna aici ca traiesc in concubinaj).. si nu vreau ca ultimul cuvant sa-l aiba cineva care este departe de invatatura ortodoxa.

Ma gandesc ca si eu am avut o tinerete f zbuciumata dar s-au gasit oameni sa aiba multa rabdare cu mine (mai ales parintii mei, Dumnezeu sa-i ajute!). De ex, in timp ce in toate revistele pt tineri scria ca este bine sa incepi viata sexuala (de fapt revistele pt tineri sunt veritabile manuale de sexologie), eu am avut sansa ca cea mai buna prietena a mea din liceu sa fie voluntar intr-o organizatie pt tineret care promova printre altele abstinenta. Cati tineri au acces la astfel de informatii? Cati afla ca este in regula sa nu ai viata sexuala, ca nu te imbolnavesti, nu ti se tulbura "echilibrul hormonal" si alte aberatii.. dimpotriva, te lipsesti de sute de probleme si pacate?

Acum, desi majoritatea celor de pe forum sunt oameni maturi, sunt uimita sa gasesc aceleasi idei preconcepute/ adolescentine: ca viata sexuala este obligatorie, mai ales cu incununarea ei - orgasmul. (Nu unul, ci zece, daca se poate - ca metode se gasesc, cu aprobarea bisericii catolice, desigur).
Sincer, sunt uimita.. Stiu ca voi fi criticata, dar pana si sotul meu ateu (exemplul la care ma tot raportez cand vine vorba de necredinta) stie ca anumite practici sunt contrare invataturii crestine. Si nu a cautat justificari si explicatii.. pur si simplu stia (fara sa-i zic eu de sodoma si gomora) pentru ca avem o constiinta care ne mustra cand ceva este gresit (chiar daca psihologia moderna reuseste cu succes sa-i anuleze vocea).

In concluzie nu scriu ca sa-i conving pe Erethorn sau Mihnea Dragomir, ci sa sa contrabalansez cumva postarile lor. Ca ma doare sufletul sa ramana cineva cu impresia ca desi sexul oral este considerat pacat in invatatura ortodoxa, aceasta stare de pacatosenie ar fi cumva "relativa" sau arbitrara (altfel spus, prin justificarile de tot felul aduse de catolici, este atacata chiar validitatea invataturii ortodoxe).

[Fani71]

În prealabil postat de Erethorn

Sa inteleg ca Biserica dumneavoastra nu defineste cu exactitate ce este pacat si ce nu ?

Nasol.

Inseamna ca, in pat, ortodoxul casatorit nu poate fi niciodata sigur daca ceea ce face nu il va duce cumva in iad ?

"Daca pun mana aici, e probabil ok.... dar daca nu e ?!.... Dar daca pun mana putin mai jos, e sigur desfranare, mai bine sa nu mai pun mana de loc !"

Dar voi, dragilor, cand sunteti cu sotia sau sotul, va ganditi la fiecare gest 'oare ceea ce fac este permis de Biserica'? Sau aveti cartea pe noptiera cu gesturile permise si nepermise? ;-)

Orice ar spune unii ca Zaharia, ortodocsii nu definesc asa exact ce avem de facut. In nici un domeniu. Canoanele nu sunt legi, ci sunt date spre orientare (NB preotilor, nu mirenilor, la origine). Tocmai de asta e grea ortodoxia. Trebuie sa ne cercetam mereu constiinta si sa innaintam mereu pe calea unirii cu Dumnezeu. In libertatea Duhului. Principiile fiind dragostea de Dumnezeu si de aproapele. Si poruncile asa cum sunt explicate in Predica de pe munte.

Din cate am inteles eu, criteriul in viata trupeasca pentru ceea ce este binecuvantat si ceea ce devine pervers ar trebui sa fie unul internalizat in inima si in trupul nostru: adica, mangaierile pe care le dam celuilalt sa izvoreasca din iubire si nu din folosirea celuilalt ca un obiect.
Si cred ca, tot asa cum in viata de zi cu zi atitudinea noatra poate deveni din ce in ce mai plina de dragoste jertfelnica, tot asa si in viata trupeasca poate deveni, daca un cuplu se afla pe calea asta.
Viata trupeasca de altfel oglindeste in general viata duhovniceasca. Daca avem acolo un comportament pervers, relatia dintre noi are ceva pervers si in alte planuri.

Sunt de acord cu postarea lui Mihnea Dragomir de mai sus in care ne intreaba unde exact suntlimitele aceea ce 'avem voie' sa facem: tocmai, ca aceste limite nu le poate nimeni defini clar din afara; este treaba cuplului. Definite mai clar sunt extremele si mai ales, principiile.
In rest...

Si NB, observatia mea nu este neaparat anticatolica; genul asta de atitudine se gaseste atat la catolici cat si la ortodocsi : de a face reguli in stilul unei religii a legii. Or crestinismul nu este o religie a legii.

[Rodica50]

AVETI RABDARE SA-L CITITI PANA LA CAPAT!

Casatoria ca legatura naturala pe viata intre un barbat si o femeie

Casatoria ca legatura naturala pe viata intre un barbat si o femeie se intemeiaza pe faptul ca barbatul si femeia numai impreuna alcatuiesc umanitatea completa. "Nu e decat o suferinta, a fi singur". Nici Dumnezeu nu e o singura persoana. Caci in acest caz n-ar fi iubire, ba n-ar fi peste tot persoana, deci Dumnezeu. De aceea nici omul n-ar fi chipul lui Dumnezeu, daca ar fi o monada inchisa. In acest caz existenta lui ar fi un chin, daca ar mai exista peste tot.

Geneza spune ca Dumnezeu a facut pe Eva pentru ca a vazut ca "nu e bine sa fie omul singur" (2, 18). Nu numai ca sa-l ajute pe Adam crease Dumnezeu si pe Eva, ci si pentru ca sa-l fereasca de singuratate, caci numai pentru ca se completeaza reciproc, ei sunt omul deplin. "Barbat si femeie i-a facut pe ei si i-a binecuvantat; si a chemat numele lui om (Adam), in ziua in care i-a facut pe ei" (Gen. 5, 2). Omul este o unitate completa, deci chip al lui Dumnezeu, pentru ca unitatea sa de om se realizeaza in dualitatea personala neuniforma, ci complementara de barbat si femeie: "Si a facut Dumnezeu pe om, dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut pe el, barbat si femeie i-a facut pe ei" (Gen. 1, 27). "Vorbind de doi, Dumnezeu vorbeste de unul singur", noteaza Sfantul Ioan Gura de Aur. Iar Sfantul Chiril din Alexandria spune: "Dumnezeu a creat coexistenta".

Scoaterea Evei din Adam inseamna ca Eva a fost cuprinsa virtual in Adam si inainte de aducerea ei distincta la existenta. Dar a fost in Adam nu ca ceva identic cu el si deci ea nu e rezultatul unei simple dezvoltari a lui. Omul e bipolar in sine insusi. Numai asa e fiinta dialogica.

Partenerii in dialog trebuie sa aiba si ceva comun, dar si ceva deosebit, mai deosebit decat are un individ de acelasi sex fata de alt individ. "Adam a fost totdeauna Adam-Eva". "Se poate spune ca aceste doua aspecte (masculin si feminin) ale omului sunt in asa masura inseparabile in iubirea lui Dumnezeu, ca o fiinta umana, luata izolat si considerata in sine, nu e deplin om. Nu e, asa zicand, decat o jumatate de om, intr-o existenta izolata de complementarul sau". Nu e decat o jumatate neuniforma cu cealalta jumatate.

Deosebirea complementara trupeasca reda si conditioneaza o diferenta complementara sufleteasca. Aceasta nu face pe fiecare mai putin om. Dar umanitatea este traita de fiecare in alt mod si intr-o completare reciproca. Fiecare e la fel de om, dar integritatea umana si-o traiesc numai impreuna, in completarea reciproca. Cu alte cuvinte, aceasta unitate umana diferentiata si complementara este o unitate conjugala. "Fiinta umana este o fiinta conjugala". Perechea umana din rai era o pereche conjugala. "Aceasta era casatoria paradisiaca, avandu-si baza in natura umana duala". Dar ea avea si un har.

Pentru a fi o unire desavarsita, casatoria comporta o iubire desavarsita. De aceea ea trebuie sa fie indisolubila. Astfel, casatoria avea de la inceput atributele unitatii si indisolubilitatii. Barbatul avea, in mod deplin, in unirea desavarsita cu o femeie, tot ce-l completa esential; si femeia la fel. Trecerea de la legatura cu o femeie la legatura cu alta, sau de la un barbat la altul, nu procura nici unuia completarea deplina printr-o unire desavarsita. Femeiescul e mereu cautat fara sa fie gasit deplin, in acea daruire a lui deplina si pentru toata viata; si barbatescul la fel. Fiecare jumatate ramane mai mult sau mai putin un individ necomplet ca om, mai mult sau mai putin intr-o singuratate.

Unirea deplina intre un barbat si o femeie, corespunzand unei iubiri desavarsite, e netrecatoare. Caci fiecare a gasit in celalalt nu un obiect, ale carui posibilitati de satisfacere sunt limitate si care se ascunde ca persoana atunci cand e tratat ca obiect, ci o persoana inepuizabila si vesnic noua in capacitatea si imaginatia ei de autodaruire.

Cei doi se iubesc pentru ca se completeaza, pentru ca nu-si sunt uniformi. Iubirea nu se naste intre doua suflete care suna la fel, ci care suna "armonic", spune Schiller. Iubirea este un schimb de fiinta, o intregire reciproca. Iubirea imbogateste pe fiecare pentru ca primeste si daruieste la nesfarsit, pe cand ura saraceste, pentru ca nu da si nu primeste nimic.

Barbatul gaseste in femeie o taina indefinita. Ea isi cunoaste niste insuficiente care se cer dupa o intregire prin barbat, de aceea il iubeste pe barbat; si barbatul, la fel. Casatoria e in acelasi timp dragoste si ajutor, bucurie de celalalt si rabdare a lui. Pentru toate acestea se da celor doi ce se casatoresc harul dumnezeiesc. Iubirea uneste uimirea in fata tainei celuilalt si rabdarea neputintelor lui si ajutorarea lui in ele. In iubire, amandoi devin tari.

Casatoria ca legatura naturala a fost slabita si desfigurata in multe forme dupa cadere, prin egoismul descatusat si dezvoltat de cadere. Ea a pierdut prin aceasta harul legat de starea primordiala. Totusi ea n-a fost desfiintata in esenta. Caci nici natura umana n-a fost distrusa.

Barbatul se intregeste asa de mult prin femeie, deoarece ea este cealalta jumatate a speciei si numai impreuna cu ea barbatul formeaza omul intreg si numai in unire cu ea se realizeaza ca barbat. Si femeia la fel. Caci barbatul e cel ce completeaza femeia, si viceversa. Si daca barbatul nu completeaza de fapt femeia si nu e completat de ea, nu se realizeaza ca barbat, precum nici femeia, ca femeie. In felul acesta, in femeia lui, barbatul are toata cealalta jumatate a speciei, si viceversa, incat nici unul nu are nevoie de alt barbat sau de alta femeie.

Dar orice barbat sau femeie e nu numai un exemplar uniform al unei jumatati a speciei, ci poarta si caracterele unice ale unei persoane nerepetate. Vietuind impreuna, cele doua persoane se configureaza una dupa cealalta, incat barbatul se completeaza si ca persoana prin femeie, si invers. Fiecare devine un fel de co-persoana si amandoi o unitate co-personala.

De aceea, barbatul care ar trece de la o femeie la alta nu se mai realizeaza ca persoana, definita prin convietuirea cu o singura persoana ca femeie. Trasaturile lui personale vor deveni fluide, nedefinite. Propriu-zis el va deveni mai mult un individ-specie, caci cel ce e lipsit de o adevarata si permanenta comuniune personala, e mai mult un individ uniform al speciei decat o persoana. In el se dezvolta mai mult pasiunile speciei, nearmonizate si neinfranate in trasaturile unei persoane cu caractere spirituale reliefate in mod propriu.

Prin educatie caracterele lor personale imbinate le capata si copiii lor; sau si cei doi se resimt cu vremea de trasaturile personale ale copiilor. Asa se pregatesc oamenii sa devina o universala comunitate co-personala in imparatia cerurilor. Aceasta reciproca configurare personala n-a lipsit cu totul nici dupa cadere, ba ea a fost ajutata intr-un fel chiar de legea naturii.

Slujba ortodoxa afirma: "Nici pacatul de la inceput, nici potopul n-au stricat sfintenia casatoriei". Sfantul Efrem Sirul adauga: "De la Adam pana la Domnul, iubirea conjugala autentica era Taina desavarsita". Mai precis vorbeste Fericitul Augustin, spunand la randul sau: "Hristos a intarit la Cana ceea ce a instituit in rai".

Totusi atributele naturale ale casatoriei, unitatea si indisolubilitatea, erau de multi si chiar de multe popoare intregi nesocotite. Dar constiinta ca ea e una si indisolubila persista intre oameni. Din aceasta constiinta pun fariseii lui Iisus intrebarea: "Se cade, oare, omului sa-si lase femeia sa pentru orice pricina?" (Mt. 19, 4).