sotul vs familia de origine

[ioana290]

Totul a inceput cu propunerea mea si apoi a degenerat totul...tot timpul am fost ingaduitoare...cand eram in luna a 9 a si-a dorit sa plece doua saptamani, n-am avut nimic de obiectat (m-am gandit ca poate va aprecia), copilul avea doua luni a plecat un week-end in teambuilding, acum isi organizeaza inca o iesire de trei zile. Cand avea bebelusul 6 saptamani l-am prins cu o minciuna si in loc sa recunoasca, ma facea nebuna, ma ameninta cu divortul, iar eu eram lauza. Sunt multe de spus...eu chiar nu sunt o fire incapatanata, dar in momentul acesta, dupa toate cele intamplate nu pot sa-i fac pe plac.

Pentru tot raul pe care mi l-a facut toata perioada, parintii mei si fratele nici nu vor sa-l mai vada...mama lui pe de alta parte are acelasi comportament fata de mine cu toate ca stie ce inseamna sa ai grija de un copil fara a beneficia de ajutor........fratele lui a venit in tara si a avut pretentia sa-l sun eu si sa cobor eu sa-l salut......m-a tinut la respect toata sederea lui aici cu toate ca am incercat sa aplanez conflictul....iar sotului meu i se pare absolut normala atitudinea lui.......cand il intreb ce are impotriva familiei mele, sa-mi spuna punctual, nu gaseste motive........comportamentul nu incearca sa si-l schimbe.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de ioana290

Totul a inceput cu propunerea mea si apoi a degenerat totul...tot timpul am fost ingaduitoare...cand eram in luna a 9 a si-a dorit sa plece doua saptamani, n-am avut nimic de obiectat (m-am gandit ca poate va aprecia), copilul avea doua luni a plecat un week-end in teambuilding, acum isi organizeaza inca o iesire de trei zile. Cand avea bebelusul 6 saptamani l-am prins cu o minciuna si in loc sa recunoasca, ma facea nebuna, ma ameninta cu divortul, iar eu eram lauza. Sunt multe de spus...eu chiar nu sunt o fire incapatanata, dar in momentul acesta, dupa toate cele intamplate nu pot sa-i fac pe plac.

Pentru tot raul pe care mi l-a facut toata perioada, parintii mei si fratele nici nu vor sa-l mai vada...mama lui pe de alta parte are acelasi comportament fata de mine cu toate ca stie ce inseamna sa ai grija de un copil fara a beneficia de ajutor........fratele lui a venit in tara si a avut pretentia sa-l sun eu si sa cobor eu sa-l salut......m-a tinut la respect toata sederea lui aici cu toate ca am incercat sa aplanez conflictul....iar sotului meu i se pare absolut normala atitudinea lui.......cand il intreb ce are impotriva familiei mele, sa-mi spuna punctual, nu gaseste motive........comportamentul nu incearca sa si-l schimbe.

Eu nu m-am gandit ca tu esti incapatanata pentru ca iti doresti ca fratele sa fie nasul copilasului, ci m-am gandit ca cine stie cum priveste el aceasta propunere.

Acum...daca el a avut cateva divergente cu familia ta, chiar ca nu va fi de acord...indiferent ca are dreptate, sau nu...i s-a lezat orgoliul probabil, si are un zid in fata ochilor pur si simplu.

Cred ca trebuie sa incerci sa vezi cam ce-o fi cu el, si de asemenea un anumit ton la care reactioneaza el pozitiv, care l-ar face sa mediteze mai mult la ceea ce ai tu de spus eventual.

In aceasta situatie normal ca ar fi foarte bine sa dai pomelnice la cateva Biserici, sa te rogi si tu...in primul rand pentru a-ti gasi linistea interioara, si a avea puterea de aborda situatiile cu mai mult calm.

[gabriela8]

În prealabil postat de ioana290

Totul a inceput cu propunerea mea si apoi a degenerat totul...tot timpul am fost ingaduitoare...cand eram in luna a 9 a si-a dorit sa plece doua saptamani, n-am avut nimic de obiectat (m-am gandit ca poate va aprecia), copilul avea doua luni a plecat un week-end in teambuilding, acum isi organizeaza inca o iesire de trei zile. Cand avea bebelusul 6 saptamani l-am prins cu o minciuna si in loc sa recunoasca, ma facea nebuna, ma ameninta cu divortul, iar eu eram lauza. Sunt multe de spus...eu chiar nu sunt o fire incapatanata, dar in momentul acesta, dupa toate cele intamplate nu pot sa-i fac pe plac.

Pentru tot raul pe care mi l-a facut toata perioada, parintii mei si fratele nici nu vor sa-l mai vada...mama lui pe de alta parte are acelasi comportament fata de mine cu toate ca stie ce inseamna sa ai grija de un copil fara a beneficia de ajutor........fratele lui a venit in tara si a avut pretentia sa-l sun eu si sa cobor eu sa-l salut......m-a tinut la respect toata sederea lui aici cu toate ca am incercat sa aplanez conflictul....iar sotului meu i se pare absolut normala atitudinea lui.......cand il intreb ce are impotriva familiei mele, sa-mi spuna punctual, nu gaseste motive........comportamentul nu incearca sa si-l schimbe.

Eu zic sa evitati a pune sare pe rana si sa alegeti un nas care sa fie pe placul amandorura. Undeva scartaie si nu e bine. Analizati mai bine problema, e pacat sa sufere familia voastra si familia largita... Poate sotul tau pleaca uneori tocmai ca apleci urechea familiei din care provii, sau poate e egoist, nu stiu mi-e greu sa imi dau cu parerea si totusi pentru linistea ta si a familiei tale din care faci parte prin casatorie alegeti un nas pe placul amandorura.

[ioana290]

Nu aplec urechea nicaieri mai ales ca ai mei ne-au sustinut intotdeauna, alegerea este a mea ei vor doar sa ma vada fericita. Daca ar fi doar problema nasilor ar fi usor, dar simt ca e doar un pretext...el face ce a vazut acasa......femeia nu trebuie sa aibe prea multe pareri, nu e respectata. Nu stiu de ce Doamne iarta-ma am vazut toate lucrurile acestea de abia acum.......

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de ioana290

Nu aplec urechea nicaieri mai ales ca ai mei ne-au sustinut intotdeauna, alegerea este a mea ei vor doar sa ma vada fericita. Daca ar fi doar problema nasilor ar fi usor, dar simt ca e doar un pretext...el face ce a vazut acasa......femeia nu trebuie sa aibe prea multe pareri, nu e respectata. Nu stiu de ce Doamne iarta-ma am vazut toate lucrurile acestea de abia acum.......

Acum ca te-ai lovit de aceste situatii ai putut constientiza mai brusc aceste lucruri...insa acum tu esti cea alaturi de care traieste, asa ca fii optimista...in timp se va putea schimba, pentru ca ma gandesc ca schimbari prea mari nu pot avea in loc intr-un timp scurt, mai ales ca au intervenit si schimbari in viata voastra...si putin stres, oboseala poate.

[anna21]

În prealabil postat de ioana290

Totul a inceput cu propunerea mea si apoi a degenerat totul...tot timpul am fost ingaduitoare...cand eram in luna a 9 a si-a dorit sa plece doua saptamani, n-am avut nimic de obiectat (m-am gandit ca poate va aprecia), copilul avea doua luni a plecat un week-end in teambuilding, acum isi organizeaza inca o iesire de trei zile. Cand avea bebelusul 6 saptamani l-am prins cu o minciuna si in loc sa recunoasca, ma facea nebuna, ma ameninta cu divortul, iar eu eram lauza. Sunt multe de spus...eu chiar nu sunt o fire incapatanata, dar in momentul acesta, dupa toate cele intamplate nu pot sa-i fac pe plac.

Pentru tot raul pe care mi l-a facut toata perioada, parintii mei si fratele nici nu vor sa-l mai vada...mama lui pe de alta parte are acelasi comportament fata de mine cu toate ca stie ce inseamna sa ai grija de un copil fara a beneficia de ajutor........fratele lui a venit in tara si a avut pretentia sa-l sun eu si sa cobor eu sa-l salut......m-a tinut la respect toata sederea lui aici cu toate ca am incercat sa aplanez conflictul....iar sotului meu i se pare absolut normala atitudinea lui.......cand il intreb ce are impotriva familiei mele, sa-mi spuna punctual, nu gaseste motive........comportamentul nu incearca sa si-l schimbe.

Poate gresesc, dar am observat ca barbatii se adapteaza f greu nasterii unul copil.
Cel putin sotul meu a fost absolut imposibil cand am nascut, avea aceeasi dorinta de a fugi de acasa pe care o relatezi si tu. (A avut o saptamana de concediu sa ma ajute dupa nastere si nici nu a dat pe-acasa). Am o prietena gravida.. imi povesteste lucruri similare.. Sotul meu are un coleg a carui sotie este gravida.. si pe acela l-a pocnit spaima si nelinistea. Am vorbit zilele trecute cu un barbat care are un bebelus de cateva luni, cand l-am intrebat ce face fetita pur si simplu a explodat: se vaicarea cat de greu este (desi nici macar NU locuieste cu copilul!) Sincer, mi-e sila!
Au ajuns barbatii.. vai de ei, fug de responsabilitate, numai barbati nu se pot numi. Rar, rar de tot am vazut barbati care au copii si spun ca vor mai multi, bravo lor!

(Scuze, daca ofensez pe cei de pe forum, dar asta este realitatea)

Aceasta este mentalitata moderna inoculata de tv si media: sa traiesti doar pentru tine (daca renunti la tine pentru celalalt, fie el si familie, daca ignori nevoile tale etc.. nu esti considerat un erou, ci un looser si un neadaptat).

Dar Ioana, trebuie sa ai incredere. Pana la urma sotul se va obisnui cu noul statut si isi va schimba atitudinea. Trebuie sa ai doar rabdare. Multa rabdare.

[coldworld]

asta este, Ioana290, poarta-ti crucea, sufera daca chiar nu exista o rezolvare...

[ioana290]

Multumesc frumos pentru sprijin :) Incerc sa am rabdare si bunavointa.

Imi pare rau, dar cu tine Coldworld nu sunt de acord......daca se dovedeste ca am ales gresit nu cred ca trebuie sa aleg sa sufar tot restul vietii...

[IonelS]

În prealabil postat de anna21

Poate gresesc, dar am observat ca barbatii se adapteaza f greu nasterii unul copil.
Cel putin sotul meu a fost absolut imposibil cand am nascut, avea aceeasi dorinta de a fugi de acasa pe care o relatezi si tu. (A avut o saptamana de concediu sa ma ajute dupa nastere si nici nu a dat pe-acasa). Am o prietena gravida.. imi povesteste lucruri similare.. Sotul meu are un coleg a carui sotie este gravida.. si pe acela l-a pocnit spaima si nelinistea. Am vorbit zilele trecute cu un barbat care are un bebelus de cateva luni, cand l-am intrebat ce face fetita pur si simplu a explodat: se vaicarea cat de greu este (desi nici macar NU locuieste cu copilul!) Sincer, mi-e sila!
Au ajuns barbatii.. vai de ei, fug de responsabilitate, numai barbati nu se pot numi. Rar, rar de tot am vazut barbati care au copii si spun ca vor mai multi, bravo lor!

(Scuze, daca ofensez pe cei de pe forum, dar asta este realitatea)

Aceasta este mentalitata moderna inoculata de tv si media: sa traiesti doar pentru tine (daca renunti la tine pentru celalalt, fie el si familie, daca ignori nevoile tale etc.. nu esti considerat un erou, ci un looser si un neadaptat).

Dar Ioana, trebuie sa ai incredere. Pana la urma sotul se va obisnui cu noul statut si isi va schimba atitudinea. Trebuie sa ai doar rabdare. Multa rabdare.

In parte argumentele tale sunt valabile, insa nici sexul opus nu-i strain de nebunia acestei lumi..
Barbatii fug dupa nastere, in momentele cruciale ale nasterii, etc.. Asa este..Fug, dar fug de femeia contemporana gravida, dificila, greu de indurat...Nu exista aici o singura vinovatie, adica doar EL ! Femeia de azi accepta greu rolul de nascatoare, de mama.., de sotie..si pt ca nu accepta aceste roluri se comporta neplacut...Nu-i o scuza pt barbati, dar..