Copiii din Valea Plopului

[carmina]

În prealabil postat de OmuBun

E greu de inteles adevarata cruce pe care acest preot a ales sa o duca. Numai gandul ca te-ai putea apuca de unul singur sa salvezi viata cat mai multora dintre cei carora in pomelnice obisnuieste sa li se spuna: "pruncii nenascuti" si deja te ia cu fiori. Sa nu mai vorbim de pacatul strigator la cer cu care parintii nu mai sunt impovarati. Am "intrat" si am vazut fotografii si filmulete. Cu totul impresionant. Si mai spunem ca, in aceste vremuri nu prea ni se mai ofera ocazia sa devenim mucenici ai lui Hristos!... Iata, Parintele Nicolaie Tanase, este unul dintre cei alesi. Bine-ar fi ca exemplul lui sa se multiplice, fiindca toata tara este plina de fete tinere sau femei maritate care fac avorturi. Si nu e vorba doar de cresterea natalitatii, fiindca nu stiu daca este semnificativa, ci mai ales faptul ca Dumnezeu isi va intoarce iarasi fata catre noi, iar acesti copii de astazi, vor fi "unsii" zilei de maine, daca Dumnezeu ne va mai ingadui viata pe acest pamant zbuciumat.

Iata cateva exemple pentru care merita sa ne indreptam privirea si gandurile:

Vezi tu, Om Bun, in teorie spunem ca virtutile se atrag una pe alta, si ne intrebam cum putem sa dobandim macar una dintre ele; in practica este mai simplu:daca ti-ai deschis sufletul tau in fata lui Dumnezeu si blandetea si bunatatea se salasluiesc acolo, ajutorul pentru aproapele vine firesc, ca un gest banal, cotidian.
Unii numesc aceste lucruri fapte bune.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de carmina

Vezi tu, Om Bun, in teorie spunem ca virtutile se atrag una pe alta, si ne intrebam cum putem sa dobandim macar una dintre ele; in practica este mai simplu:daca ti-ai deschis sufletul tau in fata lui Dumnezeu si blandetea si bunatatea se salasluiesc acolo, ajutorul pentru aproapele vine firesc, ca un gest banal, cotidian.
Unii numesc aceste lucruri fapte bune.

Frumos spus.

Dumnezeu ne pune in minte gandul bun si asteapta ca noi sa decidem: vrem sau nu vrem sa-l infaptuim. Daca spunem DA, atunci Dumnezeu Se ocupa in continuare de realizarea faptei bune. El ne indeamna sa lucram binele, El ne ajuta sa il si facem. Noi trebuie doar sa vrem, sa spunem DA! Astfel incat noi nu avem motive sa ne laudam sau sa ne mandrim cu orice lucrare care sta in voia Lui Dumnezeu. Este meritul Lui pentru toate, insa decizia, alegerea ramane a noastra.

Cat de profunda este propozitia pe care o auzim in fiecare Duminica:

"Ale Tale dintru ale Tale, Tie-ti aducem de toate si pentru toate."

Nimic nu este al nostru, desi ni se pare ca avem ceva. Nici macar noi nu suntem ai nostri (1 Corinteni 6, 19), ci fiintam prin voia si pronia divina.

Imi place sa cred ca rolul nostru este de a incerca sa mutam cele ce prisosesc unora la cei carora le lipsesc. Sa castigam de la cei care au si sa dam celor care au nevoie. Evident, prin munca cinstita, nu stiu daca are rost sa precizez.