Vreau o familie

[coldworld]

În prealabil postat de Hartford

Si inca ceva,daca nu iesi in lume nu va veni nimeni la usa ta sa te ceara in casatorie.
Subscriu

ei nu! Dumnezeu e mare si are putere!

În prealabil postat de coldworld

ei nu! Dumnezeu e mare si are putere!

e o vorba: Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in sac.

[coldworld]

În prealabil postat de mihai07

e o vorba: Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in sac.

Cred ca tu nu il cunosti pe Dumnezeu! Cand ceva vine de la El, Domnul face totul, ca sa nu zicem:"prin inteligenta noastra si prin puterea noastra am facut"

În prealabil postat de coldworld

Cred ca tu nu il cunosti pe Dumnezeu! Cand ceva vine de la El, Domnul face totul, ca sa nu zicem:"prin inteligenta noastra si prin puterea noastra am facut"

nu te mai pripi sa ma judeci . Stii cum e: nu judeca ca sa nu fii judecat.
Am afirmat eu undeva ca face omul ceva de capul lui (raul il face singur, dar cele bune numai cu ajutorul lui Dumnezeu)? Citeste mai atenta ceea ce am scris : Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in sac. Adica Dumnezeu nu iti baga pe gat (nu ne-a programat ca pe niste roboti), iti respecta alegerile.

[glykys]

Draga anonim(a), trebuie sa ii multumesti lui Dumnezeu pentru tot ce ti-a dat si sa primesti cu zambetul pe buze toate din viata ta. Stiu femei care la 30 de ani sunt divortate si au si un copil de crescut singure. Sunt femei care la 30 de ani traiesc in concubinaj, sunt femei singure cuc si sunt femei cu barbat si copii. Nu stii ce planuri are Dumnezeu pentru tine, tu stii numai ce vrei tu. Poate ca acum nu e momentul pentru ce iti doresti tu. Nu te grabi ca fata mare la maritat. Poate ca Dumnezeu nu iti scoate pe nimeni acum, pentru ca stie ca tu nu esti pregatita in acest moment pentru a fi sotie si mama. Nu trebuie sa disperi, ci sa ai credinta si nadejde, sa zici: "Faca-sa voia ta, Doamne" si sa iti faci datoria ta de crestin si de om in societate, sa mergi la serviciu, sa iti faci treaba asa cum trebuie, sa ii ajuti pe altii cum poti, adica sa nu ramai cantonata in aceasta frustrare, ca nu esti inca maritata. Poate sunt persoane care au nevoie de tine atunci cand tu stai in casa si plangi, poate sunt unii (parinti, rude, prieteni) care ar vrea sa te vada vesela. Si atunci va trebui sa iti schimbi comportamentul, macar pentru ei. Si sa zambesti... pentru ca, dupa cum spunea Garcia Marquez, “nu se stie niciodata cine se poate indragosti de zambetul tau."

Eu recomand "Cartea nuntii" a lui Danion Vasile - http://www.danionvasile.ro/cartea-nuntii.php. Avea si un capitol despre persoanele care doresc sa se casatoreasca si nu reusesc inca.
Si rugaciune la Maica Domnului si la Sf. Nicolae, care este ocrotitorul fetelor care vor sa se casatoreasca. Am o cunostinta care a dat acatist la Sf. Calinic de la Cernica pentru ca fata ei sa se casatoreasca si a rugaciunea i-a fost ascultata.

[dianadi]

În prealabil postat de mihai07

e o vorba: Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in sac.

uneori...iti mai baga si in sac...eu am fost invitata la un revelion unde am cunoscut un baiat care mi-a zis ca o sa se casatoreasca cu mine...am ignorat ca oricum toata lumea vrea sa te prosteasca..dar...am fost prieteni 4ani de zile cat mi-am terminat eu scoala iar el era la munca in portugalia, apoi ne-am casatorit. La nunta ne-am vazut a6a oara....si suntem casatoriti de 3ani si sa dea Domnul sa incaruntim tinandu-ne de mana.
Uneori simti cum Cineva lucreaza in viata ta.

[gabriela24]

Fiecare dintre noi ne dorim lucrul acesta la un moment dat.Eu desi mai am putin si voi face 35 de ani sunt tot singura, am avut prieteni vorbeam totul parea ca merge bine si dupa un timpul totul se destrama uneori fara sa mai primesc nici un semn de viata.Unde am gresit?Nu stiu inca chiar acum 3 luni am avut un prieten care credeam ca vom fi impreuna sa avem o familie,ne facusem planuri,l-am simtit ca ceva saintmplat cu el si l-am intrebat. Dar sincer ultimile lui cuvinte le-am auzit la telefon si pe mess nu a avut curajul sa mai dea ochii cu mine si mi-a spus:" ESTI POSESIVA SI RASFATATA", poate asa m-a vazut el, desi nimeni din cei care ma cunos nu ma vad asa. Am ajuns sa plang si sa-i spun ce simt, spunea nu are rost mai bine terminam acum decat mai tarziu si durerea sa fie si mai mare.Oricum i-am multumit foarte mult pentru tot ce a facut pt. mine, mi-a dat sfaturi sa fiu alaturi de parintii mai mult si sa pretuiesc viata, m-a incurajat si in alte probleme care le tot amanam, si mai ales ca am trecut prin unele probleme m-a sustinut si ma incuraja. Lui ii murise mama la nasterea sa si mama adoptiva acum 3 ani, stiu uneori aceste dureri lasa amprente...Oricum nimic nu este intamplator ca l-am cunoscut si orice apare in viata noastra. Sufar si acum dar am spus ce pot sa fac mai mult. Sa cred in Dumnezeu si poate cineva stie si imi da un sfat ce pot sa fac de acum in colo.
Va multumesc!

[mc2009]

În prealabil postat de gabriela24

Sufar si acum dar am spus ce pot sa fac mai mult. Sa cred in Dumnezeu si poate cineva stie si imi da un sfat ce pot sa fac de acum in colo.
Va multumesc!

Poate iti va parea ciudat, insa suferinta este intotdeauna un medicament bun, administrat de Cel Ce stie toate cele ale sufletului, si vine mai ales pentru vindecarea egoismului (manifestat, intre altele, si prin posesivitate si rasfat). Egoismul nu face posibila iubirea sau o relatie armonioasa, pentru ca ii 'anuleaza' personalitatea celuilalt si il pune pe cel egoist in centrul relatiei. Sfintii Parinti vorbesc despre aceasta, uneori numind-o (iubire trupeasca de sine) si maica tuturor relelor. Parerea mea este ca nimic nu urateste mai mult o femeie decat egoismul si mandria, patimile care de obicei merg mana-n mana.

Asadar, sufera si multumeste pentru asta, poate fi un inceput bun si semnul ca Dumnezeu te are in grija ... Nimic se produce intamplator in viata fiecaruia dintre noi. Se prea poate ca acel baiat sa fi tinut la tine (de ex. faptul ca si-a motivat alegerea), insa sa fi functionat si 'ratiunea' - nu raspundeai asteptarilor lui. Si, pentru ca spui ca au fost mai multe cazuri, poate este bine sa reflectezi la cele spuse de el.

Sper sa nu te deznadajduiesti, iar eu sa fi spus ceva de folos. Doamne ajuta si spor in cele de folos!

[anonim30]

În prealabil postat de gabriela24

Sufar si acum dar am spus ce pot sa fac mai mult. Sa cred in Dumnezeu si poate cineva stie si imi da un sfat ce pot sa fac de acum in colo.
Va multumesc!

Draguta mea Gabriela,

Ma simt direct raspunzatoare sa-ti dau un sfat, desi nu sunt cea mai in masura ( dupa cum ai citit si despre nelinistea mea ), insa eu am deschis acest topic, prin care nu as fi vrut sa intristez pe nimeni. Totusi, toti avem de invatat..unii de la altii. De multe ori am stari depresive, sunt trista...dar stii ce, indata cum ma silesc sa ies din aceasta stare si imi indrept atentia la El, imi trece, imi alina suferinta. Si ma gandesc ca chiar sunt o mare bleaga, ca nu sunt in stare sa primesc medicamentul pe care El mi-l da...chiar si amar fiind acesta, caci dupa urmarea tratamentului, bolnavul va fi sanatos dinnou. Si cu toata suferinta pe care o simt, totusi cand ' vorbesc ' cu El spun asa: ' Doamne stiu ca Tu ma iubesti, desi nu merit, stiu ca mi-ai dat pana acum tot ce ti-am cerut, desi nu meritam, dar ti-a fost mila de mine si ai facut-o indurandu-te de mine, stiind totusi ca nu este bine pentru mine. Acum, te rog, nu mai fa voia mea, oricat de greu mi-ar fi, ci fa voia Ta, caci Tu stii ce e mai bine pentru mine'...si indata imi trece supararea...:)

[coldworld]

În prealabil postat de gabriela24

Fiecare dintre noi ne dorim lucrul acesta la un moment dat.Eu desi mai am putin si voi face 35 de ani sunt tot singura, am avut prieteni vorbeam totul parea ca merge bine si dupa un timpul totul se destrama uneori fara sa mai primesc nici un semn de viata.Unde am gresit?Nu stiu inca chiar acum 3 luni am avut un prieten care credeam ca vom fi impreuna sa avem o familie,ne facusem planuri,l-am simtit ca ceva saintmplat cu el si l-am intrebat. Dar sincer ultimile lui cuvinte le-am auzit la telefon si pe mess nu a avut curajul sa mai dea ochii cu mine si mi-a spus:" ESTI POSESIVA SI RASFATATA", poate asa m-a vazut el, desi nimeni din cei care ma cunos nu ma vad asa. Am ajuns sa plang si sa-i spun ce simt, spunea nu are rost mai bine terminam acum decat mai tarziu si durerea sa fie si mai mare.Oricum i-am multumit foarte mult pentru tot ce a facut pt. mine, mi-a dat sfaturi sa fiu alaturi de parintii mai mult si sa pretuiesc viata, m-a incurajat si in alte probleme care le tot amanam, si mai ales ca am trecut prin unele probleme m-a sustinut si ma incuraja. Lui ii murise mama la nasterea sa si mama adoptiva acum 3 ani, stiu uneori aceste dureri lasa amprente...Oricum nimic nu este intamplator ca l-am cunoscut si orice apare in viata noastra. Sufar si acum dar am spus ce pot sa fac mai mult. Sa cred in Dumnezeu si poate cineva stie si imi da un sfat ce pot sa fac de acum in colo.
Va multumesc!

la varianta calugariei te-ai gandit?