Ce s-a intamplat cu bunul samaritean?

[Rodica50]

În prealabil postat de iustin10

Intotdeauna l-am gasit pe bunul samaritean,cand am avut vreo nevoie
El se afla printre noi,gata intotdeauna sa intinda o mana de ajutor.
Intre atatea pareri pesimiiste si fataliste despre lume,estye incredibil sa constati cat de multa BUNATATE ESTE TOTUSI IN LUME,MAI ALES LA OAMENII SIMPLII.
Si chiar mai mult,daca te porti cumva rau intr-o comunitate,esti izolat,ca si cum ceilalti ar sti ce inseamna toleranta ,si tu ai fi cel care incalca porunca iubirii.
ASta e uimitor.Nu numai ca avem buntate in lume,dar chiar este majoritara,chiar este cea care formeaza atitudineA majoritara.Si vorbesc de oameni,care,cel putin aparent nu au treaba cu Biserica.De parca bunul samaritean avea vreo treaba...
Biserica lui Hristos s-a mutat pe strada fratilor,acolo suntem chemati sa dam masura daruirii noastre.
Si ce ne miram atat?Bunul samaritean nu s-a mantuit tot pe un drum,prntre oameni?

Un singur regret am.Ca eu,scolitul,nu reusesc sa fiu macar la fel de bun la suflet ca unul care habar nu are de Biserica,in multe situatii de viata.
Nu va amagiti:Hristos e viu ,si e printre noi.

Sa dea Dumnezeu sa fie asa! Raman la ideea ca la ora actuala, egoismul triumfa in lume.

[iustin10]

În prealabil postat de Rodica50

Sa dea Dumnezeu sa fie asa! Raman la ideea ca la ora actuala, egoismul triumfa in lume.

Oare nu framantarea noastra e cea care ne intuneca ochiul?
Si daca ochiul ne e intunecat,atunci intreg universul e intunecat pentru noi.
Bineinteles ca e plin de rautate in lume ,daca o privim in ansamblu.Dar daca traim mai in detaliu intr-o anumita comunitate,o sa vedem ca Hristos e prezent direct sau indirect in toate micile gesturi care se fac acolo .
Bunatatea ca si rautatea,se caldesc acum,sub ochii nostri.Sub ochii nostrii unii castiga Imparatia ,deoarece reusesc sa iasa tocmai din aceasta ingustime a sufletului de care vorbeai

[Mihnea Dragomir]

Ce s-a întâmplat mai departe cu bunul samaritean nu scrie la sfârşitul capitolului respectiv, ci la sfârşitul cărţii. Bunul Samaritean a ajuns la Ierusalim, unde l-au primit ca pe un erou. Dar nici nu a trecut bine o săptămână şi a fost vândut de unul dintre preoţi, acela care îl văzuse pe cel suferind zăcând şi trecuse mai departe. Scoşi din fire de bunătatea lui, ca şi de faptul că se adresa nu numai iudeilor, ci şi samaritenilor, l-au arestat, i-au făcut un proces la mişto, l-au judecat noaptea, l-au torturat, biciuit, scuipat, smuls hainele de pe răni, îmbrăcat iarăşi în purpură la mişto, încoronat cu spini la băşcălie, pălmuit, plimbat de la preot la levit şi târât pe munte cu crucea în spate. Adresându-se publicului larg, stăpânul locului i-a întrebat pe oameni dacă preferă să îl elibereze pe tâlharul care îl lăsase aproape mort pe acela pe care îl scăpase samariteanul, ori pe bunul samaritean însuşi. În mod democratic, oamenii l-au preferat pe tâlhar, iar despre bunul samaritean au strigat: "Răstigneşte-l ! Răstigneşte-l !". Şi totuşi, chinuit pe cruce, bunul samaritean a mai găsit resurse să îl ierte pe unul dintre tâlharii de la care începuse toată dandanaua.

Şi astăzi, bunul samaritean mai apare pe ici, pe colo. Este flămând, este însetat, este bolnav, este robit. Puţini sunt cei care, aşa cum a făcut el, îl hrănesc, îi dau apă, îl pansează şi îl vizitează la închisoare. Cei mai mulţi dintre noi nici nu vor să ştie de el, ori, întâlnindu-l, îl gonesc şi strigă: "Răstigniţi-l ! Răstingiţi-l".

Bunule Samaritean, iartă-mă pe mine, tâlharul, care pentru prea mare vina mea plătesc şi pomeneşte-mă în împărăţia Ta !

[MariS_]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ce s-a întâmplat mai departe cu bunul samaritean nu scrie la sfârşitul capitolului respectiv, ci la sfârşitul cărţii. Bunul Samaritean a ajuns la Ierusalim, unde l-au primit ca pe un erou. Dar nici nu a trecut bine o săptămână şi a fost vândut de unul dintre preoţi, acela care îl văzuse pe cel suferind zăcând şi trecuse mai departe. Scoşi din fire de bunătatea lui, ca şi de faptul că se adresa nu numai iudeilor, ci şi samaritenilor, l-au arestat, i-au făcut un proces la mişto, l-au judecat noaptea, l-au torturat, biciuit, scuipat, smuls hainele de pe răni, îmbrăcat iarăşi în purpură la mişto, încoronat cu spini la băşcălie, pălmuit, plimbat de la preot la levit şi târât pe munte cu crucea în spate. Adresându-se publicului larg, stăpânul locului i-a întrebat pe oameni dacă preferă să îl elibereze pe tâlharul care îl lăsase aproape mort pe acela pe care îl scăpase samariteanul, ori pe bunul samaritean însuşi. În mod democratic, oamenii l-au preferat pe tâlhar, iar despre bunul samaritean au strigat: "Răstigneşte-l ! Răstigneşte-l !". Şi totuşi, chinuit pe cruce, bunul samaritean a mai găsit resurse să îl ierte pe unul dintre tâlharii de la care începuse toată dandanaua.

Şi astăzi, bunul samaritean mai apare pe ici, pe colo. Este flămând, este însetat, este bolnav, este robit. Puţini sunt cei care, aşa cum a făcut el, îl hrănesc, îi dau apă, îl pansează şi îl vizitează la închisoare. Cei mai mulţi dintre noi nici nu vor să ştie de el, ori, întâlnindu-l, îl gonesc şi strigă: "Răstigniţi-l ! Răstingiţi-l".

Bunule Samaritean, iartă-mă pe mine, tâlharul, care pentru prea mare vina mea plătesc şi pomeneşte-mă în împărăţia Ta !

Dar, raspunsul lui Mihnea mi-a mers la inima.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Erethorn]

Nu stiu ce s-a intamplat cu bunul samaritean, dar stiu ca mi-a fost intotdeauna rusine ca fac parte dintr-un popor unde s-a incetatenit zicala "facerea de bine e ....... de mama".

Ca sa nu mai spun ca uneori, circumstantele si pacatele m-au impins sa spun si eu la fel.