De ce Dumnezeu tace?

[GheronIosifIsihastul]

În prealabil postat de MariS_

Am sa incerc sa comentez aceasta frumoasa experienta a Raiului in lumina celor
scrise de Cristian. Ea raspunde si la intrebarea din topic.
Hristos Rastignit este si Pomul Vietii dar si Usa Imparatiei Cerului. Nu se intra in
Imparatie decat cu "cheia" potrivita. Iar "cheia" potrivita este starea noastra de
jertfa, starea de rastignire a sinelui nostru. Numai in aceasta stare Il putem primi
pe Hristos in noi si numai prin aceasta stare putem patrunde pe Usa Rastignirii in
Imparatia Sa. Celelalte sunt doar etape pregatitoare, adica respectarea poruncilor
si iubirea aproapelui. Dar fara starea de jertfa, fara rastignirea sinelui propriu, nu
se poate intra in Imparatie. Abia de la acest nivel vei fi in stare sa "vezi" Lumina.
Lumina aceea inefabila si plina de dulceata, de care vorbeste asa de frumos Cristian.
Si, vazand acea lumina, te vei umple de Iubirea lui Hristos si vei auzi glasul Sau in
tine, caci Imparatia incepe in inima ta atunci cand Hristos locuieste in tine.
Deci Dumnezeu tace atunci cand nu suntem noi in starea de jertfa, de rastignire a
sinelui, pentru ca pana atunci vorbeste in noi doar sinele nostru.
Aceasta stare de jertfa e starea cea mai profunda a noastra si la ea faceam referire
atunci cand avertizam ca GheronIosifIsihastul are adancime in postarile sale. El
incearca sa ne traga inspre acea stare, dar inertia noastra e foarte mare pentru ca
sinele nostru simte pericolul ca ar putea fi rastignit si atunci se opune cu indarjire.
O sa-i raspund si lui Heaven care a sesizat o diferenta intre trairile lui Gheron si
cuvintele dure pe care le foloseste uneori cu unii useri aici pe forum. Draga Heaven,
stiu ca ai studii de psihologie si vei intelege ce spun. Exista o metoda dura, acceptata
de psihologie doar ca ultima metoda, atunci cand toate celelalte au dat gres, si anume
metoda luarii de guler si zguduirii puternice sau, altfel spus, tratarea prin soc psihic,
trezirea prin datul a doua palme. Sigur, nu recomand oricui acest procedeu si nici nu
da intotdeauna rewzultate, dar totusi e un procedeu recunoscut. Ai remarcat ca Gheron
intotdeaunda si-a cerut iertare mai apoi, si in toate postarile razbate dragostea sa de
suflete si dorinta de a-l ajuta cu ORICE pret. Noi, astialalti, am cam stat deoparte,
fara sa intervenim, dar nu cred ca prin asta am dat vreo dovada de mai multa iubire
decat Gheron, care macar a incercat sa schimbe ceva chiar daca n-a reusit decat sa-i
scandalizeze pe cativa dintre noi. Mai a fost un ortodox care a fost banat si care a
aruncat cu cuvinte murdare la adresa altor crestini de alta confesiune, dar n-a avut
curajul si decenta sa-si ceara iertare si sa spuna ca-i iubeste, asa cum a facut Gheron.
Ii iau apararea lui Gheron pentru ca am inteles ce a vrut sa faca, am inteles ca are o
inima mare si ca ii pare tare rau de orice suflet, pe care doreste sa-l ajute si pentru
asta lupta cu toata puterea si ca nu poate sa stea deoparte linistita si sa nu intervina.
Acum ca sa revin la Imparatie si sa vedeti cum se leaga si cu vamile vazduhului. Nu
toti ajungem in timpul vietii la acea stare de rastignire, de jertfa a sinelui, si atunci
aceste vami ale vazduhului sunt un fel de ultima incercare a sufletelor, un fel de
apocalipsa a sufletelor, caci ultimii oameni vor avea parte de apocalipsa, adica de
ispitirile cele mari ale sfarsitului iar ceilalti oameni ar fi lipsiti de acestea. Ei bine,
nu, nu sunt lipsiti de aceste ispite, nu in totalitate caci vamile vazduhului inlocuiesc
pentru muritorul de dinainte de timpul sfarsitului, acele ispite ale sfarsitului prin
aceste vami. Aceste ispite sunt atat de mari ca nu pot fi trecute decat in stare de
jertfa, de lepadare de sine, de rastignire a sinelui propriu. Deci nimeni sa nu dea
o interpretare juridica acelor vami ale vazduhului, ci interpretare duhovniceasca de
trecere la stare de jertfa, de rastignire, fara de care e imposibila intrarea in Rai.
Si ca sa ai puterea sa intri in aceasta stare atunci, in acele momente cumplite cand
dracii te vor inspaimanta teribil, incat aproape ca uiti si cum te cheama, nu mai
poti fi calm, sigur si stapan pe tine, deci ca sa poti atinge in acele momente starea
de jertfa, de abandonare completa, de autoosandire a ta, e absoluta nevoie sa ai
obisnuinta ei, a acestei stari, inca din timpul vietii. Sa fi experimentat si trait acea
stare de jertfa cat mai mult posibil ca ea sa intre in reflex si sa raspunzi atunci
corect doar din acest reflex al smereniei. Prin acel raspuns al smereniei tu, de fapt,
te usurezi pe tine de greutatea sinelui pacatos si poti sa te inalti si mai sus pana
ajungi la Scaunul Judecatorului.
Har, smerenie si jertfa de sine.

MariS crede-ma si Dumnezeu imi este martor, ca de cand am avut acele exoeriente numai Maica Siluana care este un suflet sfintit, a inteles, nu ma refer la cele traite de mine desi rezulta si asta.. dar tu ai inteles ce este ORTODOXIA ,renuntarea lepadarea sinelui, sa-l lasi sa-ti bata cuie, sa zici eu nu mai pot, gata sunt! sunt invins dw pacat, inima mea recunosc il iubeste .. nu te mai ridici ,asta este forma de a TE ridica duhovniceste caci cel ce se smereste pe sine se va inalta.. trebuie sa te deprinzi prin multe ,foarte multe exercitii mentale.. impacarea cu iadul, cum spune Sf Siluan," iata peste putin timp voi muri si demonii ma vor apuca si ma vor azvarli in temnitele intunecoase ale iadului unde voi arde in veci si voi sriga unde esti Tu Lumina mea?" asta e defapt singurul exercitiu.. ot Sf Siluan spune ca Duhul Sfant L-a invatat sa judece astfel, sa tina mintea astfel necontenit in iad si zice Sfantul ca imediat ce scoate mintea din focul iadului gandurile rele imediat prind putere.. alt Sfant spunea ca noi pe fiecare secunda suntem mai departe de Dumnezeu si nu mai aproape.. sa realizam asta si atunci restul, da vine de la sine.. atunci se orpresc si gandurile si chiar si rugaciunea propie se franeaza .. atunci te preia Duhul si te poarte in toate, care purtare nu este o alienare a sinelui nostru ,dimpotriva.. credeti-ma Duhul ne e mai intim decat ne suntem noi ,El stiemai bine ce vrem noi, si astfe totul este practic ca si adevarata ta voie.. asta este renuntarea la sine si taierea voii bolnave.. ca sa o capeti pe cea garantata desavarsita si corecta.. dar asta e deja alta discutie,insa are mare legatura..

[GheronIosifIsihastul]

am putea infiinta chiar un thread separat desi in mare e aceiasi idee.. eu , in "acea perioada" cautam in pecial un duhovnic experimentat caruia sa-i marturisesc despre aceste evenimente la care eram martor caci se intetisera astfel incat rare erau zilele in care nu aveam..m-am dus la Sihastria la Printele Ciprian si pe drum canta un radio lumesc in microbuz si am inceput sa spun rugaciunea.. dupa cateva minute iarasi am avut un fel de vedenii de data asta foarte, foarte diferite de celelalte ,ba inca siin timp ce vorbeam cu Parintele Ciprian si dupa am avut la cateva ore in biserica altele.. de alt tip, ce erau de ce si cum, iertati-ma ca nu o pot spune ca se sminteste lumea dar da, Dumnezeu lucreaza, chiar vorbeste, dar noi nu tacem.. am cunoscut apoi cautand multe persoane mergand pe aceasts filiera.. in primul rand sunt un numar foarte mare de oameni care au fost treziti prin astfel de stari ,oameni care habar nu aveau de Hristos si abia apoi dupa aceste cercetari harice L-au cautat si si-au schimbat viata.. dar lumea nu-i prea ia in serios.. unde s-a inmultit pacatul a psisosit si harul si vreau sa fac o precizare aici.. cercetarile harice sau manifestarea asta simtita a harului dumnezeiesc apare numai si numai cand omul este pe margine, la limita si daca atunci se smereste.. daca i se surpa mandria adica.. mangaierile harice la sfinti le trimite Dumnezeu dupa indelungi nevointe , ca altfel ne-am mandri.. ca-mi spunea cineva.. Dumnezeu nu e drept , ca vreau si eu sa simt inca din viata asta arvuna celor viitoare.. da dar mai intai trebuie sa -l vezi si pe vrajmasul, esti de acord? si vrajmasul apare, daca esti al lui si are drepturi si vrei sa te lepezi de el, apare.. are mult tupeu.. eu din mila lui Dumnezeu cand a aparut nu eram singur ci eram cu inca cineva.. si pe el l-a batut maimult.. la scurt timp a aflat ca are sida.. desi de vorbit vorbea cu mine.. imi repeta tot ce spuneam dar nu dupa ci deodata cu mine sau chiar si inainte si cu un ras diabolic si vlehemitor.. iar spaima pe care o aduce un drac prin prezenta lui in suflet este exact, dar exact gustul iadului.. asa mi s-a dat mie sa inteleg.. desi iadul e infinit mai rau dar ca directie..asadar, noi nu putem tine ce ar vrea Dumnezeu sa ne daruiasca , ca ne-ar vorbi fata catre fata dar ne-am sminti! noua ne face bine parasirea si linistea aceasta, de ea avem acum nevoie.. sa tanjim si cu greu sa smulgem un zambet de la Dumnezeu ,sa-Lobtinem cu sudoare in sflet ca sa-L pretuim si cand il obtinem cu adevarat sa nu- mai renuntam asa de usor la El.. ca de-ai zice sesam vino, sesam fa aia.. vai asta ar fi iadul cu adevarat!