Buletine biometrice?

[DAMIAN]

6. Alt motiv : o altă formă urâtă, de unire, au făcut-o Bisericile oficiale şi cu

“Bisericile” Orientale Monofizite în 1993 la Chambessy, prin semnarea documentelor

oficiale de recunoaştere a acestor ”Biserici”, documente comune în care au fost hulite şi

călcate în picioare ultimele patru Sfinte Soboare Ecumenice.

Deci noi, nevrednicii, luându-ne după Sfinții Părinți, considerăm toate aceste fapte

ale Bisericii oficiale precum şi rugăciunile publice săvârșite de către ele chiar şi cu păgânii,

drept blasfemii şi apostazie de la Hristos.

Așadar, fiind deplin conştienți de nenumăratele argumente de tip protestant sau

pline de răutate și de nonsens pentru orice conştiință ortodoxă sinceră, argumente care

ni se vor aduce împotrivă de către „înțelepții acestei lumi”- care se leapădă de

“Înțelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu”, le punem înainte doar câteva dintre cele ce ni

s-au predanisit nouă de la Duhul Sfânt spre a fi ținute, prin Aşezămintele Sfinților

Apostoli, ale Sfintelor Soboare Ecumenice, Locale si Pan-Ortodoxe și prin cele ale Sfinților

Părinți, care conglăsuiesc şi pe care şi noi, nevrednicii, cu bucurie primindu-le, le glăsuim

împreună:

- 10 -

“(…) împreună cu arătătorul de cele dumnezeieşti, David, cântăm către Stăpânul

Dumnezeu zicând: “În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca întru toată bogăția, şi ai

poruncit dreptate a fi mărturiile Tale în veac; înțelepțeşte-mă şi voi fi viu.” Şi dacă

proorocescul glas porunceşte nouă în veac să păzim poruncile lui Dumnezeu şi să viețuim

întru ele, arătat este că ele rămân de-a pururea neclătite şi nemişcate. Că şi văzătorul de

Dumnezeu Moisi aşa zice: “ Întru ele nu este cu putință a

se adăugi, şi din ele nu este cu putință a se scădea.” Şi dumnezeiescul Apostol Petru întru

acestea lăudându-se striga: “la care doresc îngerii a privi.” Şi Pavel zice: “sau noi, sau

înger din cer de va vesti vouă altceva afară de ceea ce ați primit, anatema să fie!” Deci

acestea aşa fiind şi mărturisindu-ne nouă, bucurându-ne de ele, ca şi cum ar afla cineva

dobânzi multe, cu îmbrățişare primim dumnezeieştile canoane şi întreg pe aşezământul

lor şi neclătit îl întărim, care s-au aşezat de către trâmbițele Duhului Sfânt, prealăudații

apostoli şi de către sfintele Ecumenice Sinoade şi de către cele ce s-au adunat pe alocurea

spre predarea unor aşezământuri ca acestea de către sfinții părinții noştri, că toți de Unul

şi Acelaşi Duh Sfânt luminându-se, au hotărât cele folositoare.” (Canonul 1 al Sinodului

al Şaptelea Ecumenic)

Tot în acest sens, Sfântul Teodor “ Păziți-vă pe voi înşivă de erezia Sstturidciăttuol asrpeu dnee s: uflet şi de comuniunea cu aceasta,

care este înstrăinare de Hristos.” (Sf. Teodor Studitul, P.G. 99, 1216).

[DAMIAN]

Iar în scrisoarea sa către Patriarhul Ierusalimului, care se temea să-i spună

preotului său slujitor să nu-l mai pomenească pe ereziarh, Sfântul Teodor îi aminteşte

Patriarhului: „comuniunea este pângărită prin simplul fapt că-l pomeneşte, chiar dacă cel

ce pomeneşte este ortodox” .(P.G. 99, 1164).

La fel, Sfântul Ioan Gura de Aur mărturiseşte „ că nu doar cei aflați în erezie, ci şi cei

ce țin comuniunea cu aceştia sunt vrăjmaşii lui Dumnezeu.”

Întocmai şi Dumnezeieştile Scripturi ne poruncesc: „nu vă amestecați cu faptele

cele fără de roadă ale întunericului, ci mai vârtos să le mustrați.”(Efeseni 5,11) şi: „ Pentru

aceea ieşiți din mijlocul lor, şi vă osebiți, zice Domnul; şi de necurăție să nu vă atingeți, şi

eu vă voi primi pre voi. Şi voi fi vouă Tată, şi voi veți fi mie fii, şi fete, zice Domnul

Atotțiitorul.”( 2 Corinteni 6,17-18)

Mărturiile Sfintelor Soboare şi ale Sfinților Părinți cu privire la problema comuniunii

euharistice şi de rugăciune, precum şi a pomenirii liturgice, sunt nenumărate. Ne oprim

însă aici, încheind cu un cuvânt al Sfântului Marcu al Efesului referitor la acest subiect:

“Toți Părinții şi Învățătorii Bisericii, toate Soboarele şi dumnezeieştile Scripturi ne

îndeamnă să fugim de cei ce țin alte învățături şi să ne separăm de comuniunea cu ei“

.(Sfântul Marcu al Efesului-Mărturisirea de credință, XII, 304).

[DAMIAN]

Aici noi, prea păcătoșii, dorim să facem distincția clară, patristică, între termenii

ortodox, ortodox ecumenist şi ortodox antiecumenist, pentru a spulbera înşelăciunea

care bântuie Patriarhiile Oficiale cum că se poate ca cineva să rămână ortodox dacă e

antiecumenist, dar în comuniune cu aşa-numiții ortodocşi ecumenişti; de parcă

ecumenismul nu ar fi o erezie, ci doar ceva ce ține de gust sau de preferințe, aşa încât pot

fi ortodocşi şi unii şi ceilalți.

- 11 -

Ştiind că “anti-“ nu înseamnă doar “împotrivă”, ci şi “în locul”, este total absurd şi

hulitor ca cineva să creadă că Ortodoxia este numai ceva în locul a altceva, de vreme ce

Ortodoxia este revelarea unică a dreptei cunoaşteri şi slăviri a Dumnezeului Celui Unul

Adevărat și în Treime slăvit.

Aşadar în materie de credință, cineva poate fi ori dreptslăvitor, adică ortodox, ori

eretic. Aceasta este terminologia şi înțelegerea patristică.

Încheiem această scrisoare (mărturisire) prin a vă spune că este semnată de

bunăvoie și fără vreun alt motiv sau interes afară de singura dorinţă de „a pune Adevărul

şi propria noastră statornicie si perseverență în dreapta credință înainte de toate”.

(Epistola 245 a Sf. Vasile cel Mare către episcopul Teofil).

[DAMIAN]

Cu profundă durere în suflete, aducem la cunostință acum toate acestea mai sus

zise, întrucât:

Suntem convinși că prezența unor „cucernici si înțelepți“ episcopi, preoți şi teologi

printre membrii diferitelor comunități eretice și păgâne în Consililul Mondial al Bisericilor

nu ajută deloc la mântuirea acestor oameni. Această ”prezență” nu le oferă

participanților posibilitatea de a cunoaşte Unicul Adevăr mântuitor pentru că toți aceşti

eretici, neabandonând erezia şi comunitatea lor, rămân în afara Bisericii Ortodoxe,

singura păstrătoare a Predaniei Mântuitorului Iisus Hristos şi a succesiunii apostolice.

Tot astfel, credem că rămânerea noastră în comuniune euharistică şi de rugăciune

cu cei ce au trădat şi trădeaza Adevărul nu mai poate continua, fiindcă aceasta ne face să

ne păcătoşim conştiințele mai mult decât sunt şi să călcăm în picioare dragostea pe care

o avem pentru Adevăr şi pentru toți oamenii, față de care avem responsabilitatea de a le

mărturisi ceea ce am primit de la Domnul prin Sfinții Părinți pentru a ne mântui.

Vă mai aducem la cunoştință că nu recunoaştem ca având vreo canonicitate sau

legitimitate ortodoxă Consistoriul Bisericesc Superior al B.O.R., întrucât şi noi, împreună

cu vrednicul de pomenire episcop român Gherasim Saffirin al Romanului, denunțăm acest

Consistoriu ca pe o inovație împotriva Sfintei Tradiții, introdusă în Biserica Ortodoxă

Autocefală Română în anul 1909 cu scopul de a înlocui treptat adevarata judecată

sinodicească întemeiată pe Sfintele Aşezăminte Apostolice, pe Sfintele Soboare

Ecumenice si Locale, pe Sfânta Tradiție şi pe Canoanele Sfinților Părinți, cu această formă

de judecată împrumutată din spațiul neortodox

[DAMIAN]

Prin urmare, nu vom răspunde chemării Consistoriului şi orice fel de verdict,

rezoluție sau epitimie impuse asupra noastră nu va avea vreo validitate pentru noi

înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai mult cu cât vine din partea unui Sinod apostat, căci a

- 12 -

căzut din Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească a Mântuitorului nostru

Hristos, în antihristica comunitate religioasă a Consiliului Mondial al Bisericilor şi a

ecumenismului.

Căindu-ne acum de comuniunea pe care am ținut-o până în ceasul de față cu aceşti

episcopi și rugându-ne pentru întoarcerea şi pocăința tuturor, mărturisim după cum

urmează, citând întocmai cuvântul Sfântului Cuvios Nichita Mărturisitorul care a trăit pe

vremea prigonirii Sfintelor Icoane:

“Eu, o, împărate, nici la mănăstirea mea nu mă voi duce, nici credința mea nu

voiesc a o lăsa. Ci, în mărturisirea mea petrec şi voi petrece, în care şi părinții mei, sfinții

episcopi cei dreptcredincioşi, au petrecut; care au pătimit izgonire şi închisori cu

nedreptate de la tine şi la multe primejdii s-au dat, apărând Biserica cea

dreptcredincioasă, în care stăm şi ne lăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu.

Şi să ştiți de la mine cu adevărat, că nici de moarte nu mă tem, nici viața aceasta

vremelnică nu o iubesc. Dumnezeu îmi este mie martor, că am făcut ceea ce nu mi se

cădea să fac. Ci, pentru ascultarea bătrânilor m-am supus nevrând, împlinind voia lor,

m-am împărtăşit cu mincinosul patriarh Teodot, de care lucru îmi este jale şi mă căiesc.

Deci, să ştii bine că de acum înainte nici o împărtăşire nu-mi este cu voi. Ci petrec întru

predaniile Sfinţilor Părinţi, pe care le-am primit de la început. De aceea, fă cu mine ce

vrei, fără a nădăjdui să auzi altceva de la mine”. (Viețile Sfinților pe luna aprilie)

[DAMIAN]

Iar noi, de vom fi întrebați ce vom face, atunci când ni se va aduce împotrivă

mincinoasa poziție a unora dintre duhovnicii care continuă necurata părtăşie cu voi

îndemnând şi mulțimile la aceasta, ne doare sufletul să îndrăznim a zice aceste cuvinte

grele, dar asta este, din păcate, realitatea, care sperăm să se schimbe măcar cu unii

dintre voi, vă răspundem îndurerați, având deplină cunoştință a criteriilor de

discernământ şi judecată în Ortodoxie, cu înseşi cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul:

“Chiar dacă tot universul va fi în comuniune cu patriarhul, eu nu voi fi în comuniune cu

el. Precum ştiu că Sfântul Duh prin Apostolul Pavel spune că îngerii înşişi vor fi anatema

dacă ar propovădui într-alt chip, aducând ceva nou la credinţă”.

În încheierea mărturisirii noastre dorim să menționăm că nu avem comuniune cu

Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România (Mitropolia Slătioara), deoarece aceştia sunt

în comuniune cu kiprianiții – o grupare schismatică desprinsă din Biserica Ortodoxă vechicalendaristă

, precum şi datorită poziției nedefinite pe care aceştia o au față de

serghianism – apostata Patriarhie a Moscovei şi cei ce țin de ea.

Şi nu avem comuniune ori legătură cu nici vreo altă Biserică vechi-calendaristă

aflată pe teritoriul României.

Prin urmare, din mila Domnului și Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Stăpâna şi

ocrotitoarea noastră, după o îndelungă cercetare a situației contemporane a Sinoadelor

ce au păstrat succesiunea apostolică și mărturisirea de credință ortodoxă nealterate, noi

- 13 -

ne aflăm în pragul intrării sub omoforul Sinodului Adevăratei Biserici Ortodoxe (vechicalendariste)

a Greciei, păstorită de Î.P.S. Macarie de Petra – Arhiepiscop al Athenei şi al

Eladei. Din acest Sinod face parte astăzi şi bine-cunoscuta Misiune ortodoxă franceză

Frăția Sfântului Grigorie Palama, adică ucenicii pururea-pomeniților Părinți Ambrozie

Fontrier şi Patric Ranson.

Acest Sinod are succesiune apostolică de la Arhiepiscopul Auxentie care a avut

comuniune deplină cu Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor de la care a luat

[DAMIAN]

succesiune apostolică. Din Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor au făcut parte și

Sfântul Arhiepiscop Ioan Maximovici, Părintele Serafim Rose, Părintele Mihail

Pomazanski, Cuviosul Arhiepiscop Averchie de Jordanville, Cuviosul Arhiepiscop Andrei

Rymarenko de la Noul Diveevo – ucenic al Sf. Nectarie de la Optina, Sfântul Mitropolit

Filaret al N.Y. și mulți alți cuvioşi.

La rândul ei, Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor are succesiune apostolică

de la episcopii din Rusia de dinainte de 1900, de când Biserica Rusă a trimis misionari

pentru a propovădui Ortodoxia în Alaska, în țările americane – unde s-a statornicit cu

vremea o frumoasă Biserică ce nu înceta să dea sfinți, cum ar fi Sfinții Herman și

Inochentie de Alaska, biserică ce creştea până când a ajuns să aibă un Sinod de episcopi.

Această Biserică aflată în afara granițelor Rusiei era în ascultare de Patriarhia Rusă şi

atunci când mitropolitul Serghie şi cei dimpreună cu el au apostaziat de la Biserica

Ortodoxă, Sinodul episcopilor ruşi din America au rămas fideli Sf. Patriarh Tihon şi

Sfântului Sinod din patria-mamă, aflată sub cea mai sângeroasă prigoană din istorie.

Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor plângea, se ruga şi „sângera” şi ea împreună

cu adevăratul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse – ce supraviețuia în condiții nespus de

grele prin catacombe şi lagăre. Există cărți şi lucrări minunate despre mult-pătimitoarea