Super-ascetul inselat care facea 3000 de matanii pe zi

[Traditie1]

Din păcate există moda de a crede că tot ce spune duhovnicul e bun și că el trebuie ascultat orbește. Ascultarea de duhovnic e un un mijloc pe care cei mai mulți îl folosesc greșit, crezând că el reprezintă adevărata ascultare. El reprezintă doar o etapă, având menirea de a-l face pe om conștient de pericolul închipuirii de sine și al rânduielii de sine, etapă ce trebuie să o depășim și să ajungem la cunoașterea directă a voii lui Dumnezeu de la Dumnezeu. Cum ajungem să cunoaștem voia lui Dumnezeu, fiecare trebuie să găsească singur drumul. De aceea am pus citatul cu "cine caută găsește" în subsolul mesajelor mele, ca să subliniez ideea că putem ajunge să cunoaștem ce vrea Dumnezeu cu noi. Ca duhovnicul să cunoască el însuși voia lui Dumnezeu e posibil, dar mai rar, fiindcă din păcate există puțini duhovnici care să înțeleagă necesitatea unei experiențe personale a harului. Cei mai mulți consideră că ascultarea de duhovnic până la moarte constituie adevărata ascultare, ceea ce e o greșeală, obiectivul vieții duhovnicești e cunoașterea lui Dumnezeu prin har. Desigur, există pericolul înșelării și de aceea păstrarea legăturii cu duhovnicul e necesară, dar nu în sensul în care se practică de obicei.

Ceea ce vroiam să spun în legătură cu acel călugăr e că i-au sugerat că "extremismul" ascetic (adică dedicarea totală) e rău când de fapt e ceva bun, dar nu orbește ci direcționat spre rugăciunea permanentă, calea de cunoaștere a lui Dumnezeu. Deci obiectivul e lăuntric, nu exterior. Numai că aceia nu i-au spus probabil asta ci poveștile obișnuite, că are râvnă drăcească, făcându-l să creadă că orice străduință extremă e o greșeală.

Noi suntem chemați să trăim în sfințenie iar sfințenia nu înseamnă viață moderată ci "extreme". Ortodoxia a decăzut din pricina pierderii elanului ascetic inițial (din primele secole ale istoriei ei) inclusiv în mănăstiri unde domnește aceeași ideea greșită despre calea de mijloc. Idealul sfințeniei a dispărut, cei mai mulți credincioși sunt convinși că ducând o viață "moderată" pot ajunge la mântuire, ceea ce e fals.

În concluzie, asceza corectă, înfrânarea de la simțuri, fapte și gânduri ale rolul de a ne permite să ne rugăm permanent, de a ne aduna spre lăuntrul nostru iar rugăciunea are rolul de a atrage harul și de a ne aduce cunoașterea lui Dumnezeu.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de Traditie1

Din păcate există moda de a crede că tot ce spune duhovnicul e bun și că el trebuie ascultat orbește. Ascultarea de duhovnic e un un mijloc pe care cei mai mulți îl folosesc greșit, crezând că el reprezintă adevărata ascultare. El reprezintă doar o etapă, având menirea de a-l face pe om conștient de pericolul închipuirii de sine și al rânduielii de sine, etapă ce trebuie să o depășim și să ajungem la cunoașterea directă a voii lui Dumnezeu de la Dumnezeu. Cum ajungem să cunoaștem voia lui Dumnezeu, fiecare trebuie să găsească singur drumul. De aceea am pus citatul cu "cine caută găsește" în subsolul mesajelor mele, ca să subliniez ideea că putem ajunge să cunoaștem ce vrea Dumnezeu cu noi. Ca duhovnicul să cunoască el însuși voia lui Dumnezeu e posibil, dar mai rar, fiindcă din păcate există puțini duhovnici care să înțeleagă necesitatea unei experiențe personale a harului. Cei mai mulți consideră că ascultarea de duhovnic până la moarte constituie adevărata ascultare, ceea ce e o greșeală, obiectivul vieții duhovnicești e cunoașterea lui Dumnezeu prin har. Desigur, există pericolul înșelării și de aceea păstrarea legăturii cu duhovnicul e necesară, dar nu în sensul în care se practică de obicei.

Ceea ce vroiam să spun în legătură cu acel călugăr e că i-au sugerat că "extremismul" ascetic (adică dedicarea totală) e rău când de fapt e ceva bun, dar nu orbește ci direcționat spre rugăciunea permanentă, calea de cunoaștere a lui Dumnezeu. Deci obiectivul e lăuntric, nu exterior. Numai că aceia nu i-au spus probabil asta ci poveștile obișnuite, că are râvnă drăcească, făcându-l să creadă că orice străduință extremă e o greșeală.

Noi suntem chemați să trăim în sfințenie iar sfințenia nu înseamnă viață moderată ci "extreme". Ortodoxia a decăzut din pricina pierderii elanului ascetic inițial (din primele secole ale istoriei ei) inclusiv în mănăstiri unde domnește aceeași ideea greșită despre calea de mijloc. Idealul sfințeniei a dispărut, cei mai mulți credincioși sunt convinși că ducând o viață "moderată" pot ajunge la mântuire, ceea ce e fals.

În concluzie, asceza corectă, înfrânarea de la simțuri, fapte și gânduri ale rolul de a ne permite să ne rugăm permanent, de a ne aduna spre lăuntrul nostru iar rugăciunea are rolul de a atrage harul și de a ne aduce cunoașterea lui Dumnezeu.

Iti dau dreptate, partial. Calea de mijoc este intr-adevar folosita mai nou ca o "scuza" pentru a fi caldicel. Dar nu despre a fi caldicel vorbeau parintii.

Scopul primar al ascezei este despatimirea. Ca atare, este natural ca pe aceasta cale omul sa fie condus de duhovnic, prin care lucreaza Sfantul Duh (evident, nu mecanic). Fara lucrarea Sfantului Duh, omul poate face oricata asceza, nu-l ajuta la nimic.

Sa ne amintim ca inca din Pateric - si acolo vorbim, nu-i asa, de monahismul "extrem" - se pomeneste destul de des de "calea imparateasca", calea de mijloc.

Calea de mijloc nu este o cale a compromisului - asta cu siguranta este de evitat - ci este calea de ne-alunecare in prapastie, recomandata pentru cei care vor sa urce pe munte.

Intr-adevar insa, pentru mine, a vorbi despre calea de mijloc este o vorbire oarecum de la distanta, ca eu nu sunt nici macar la poalele muntelui.

Odata inceputa spovedania, prin orice duhovnic lucreaza Duhul Sfant. Pt ca atunci cand spovedeste il personifica pe Dumnezeu... Nu mai stiu care preot vazator cu Duhul spunea ca odata a privit o spovedanie si in loc de preot l-a vazut pe insusi Hristos... Sa ne dam seama deci in fata cui ne spovedim de fapt pacatele si fatza de cine este de fapt ascultarea.

Chiar daca el s-ar intampla sa nu aiba harul Duhului... in momentul spovedaniei i se lumineaza oricum mintea sa dea sfaturile cele de trebuinta.

De ce sa alergam dupa duhovnici cunoscuti pt vederea cu Duhul cu orice pret? Daca Dumnezeu va decide vreodata ca ai nevoie de un astfel de duhovnic, ti-l va pune in cale sau iti va intoarce viata catre el fara sa-l cauti tu dinadins.

[vsovivi]

Asta e ''diferenţa'', adică făcând raportul între:
Ascultarea de sine 3000 şi
Ascultarea de Duhul Sfânt prin Duhovnic 50 dă un

Total 3000:50=60;

Iar dacă pui la dreapta socoteală şi pe cele mari învârtoşate iese 6 şi pe cele mici lepădate iese 600;

Şi făcând la final Total General aşa ca la ISE iese exact 600+60+6=666 şi gata iată eşti pecetluit, ai ajuns ''însfârşit'' comunistul anului, erou în munca socialistă. Sau nu asta îţi doreai ca să primeşti marea onoare de a fi trecut la panoul de onoare pootoareoare? Să te vadă şi să se mire toţi barmandracii? Sau cum i-a numit cineva? Am impresia că suspendracii că dacii erau un popor blând şi paşnic şi drept.

[Bast-et]

În prealabil postat de vsovivi

Asta e ''diferenţa'', adică făcând raportul între:
Ascultarea de sine 3000 şi
Ascultarea de Duhul Sfânt prin Duhovnic 50 dă un

Total 3000:50=60;

Iar dacă pui la dreapta socoteală şi pe cele mari învârtoşate iese 6 şi pe cele mici lepădate iese 600;

Şi făcând la final Total General aşa ca la ISE iese exact 600+60+6=666 şi gata iată eşti pecetluit, ai ajuns ''însfârşit'' comunistul anului, erou în munca socialistă. Sau nu asta îţi doreai ca să primeşti marea onoare de a fi trecut la panoul de onoare pootoareoare? Să te vadă şi să se mire toţi barmandracii? Sau cum i-a numit cineva? Am impresia că suspendracii că dacii erau un popor blând şi paşnic şi drept.

Voi vedeti numerele astea peste tot...

Eu cred ca era un masochist.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Bast-et

Voi vedeti numerele astea peste tot...

Eu cred ca era un masochist.

vsovivi este un fel de John Nash din A Beautiful Mind ...

[Marius22]

Institutia iudaica a fariseilor a disparut. Din pacate a ramas peste veacuri "aluatul fariseilor". Fariseismul este inselarea cea mai mare in care cadem de multe ori prin mandrie sau slava desarta, crezand ca Dumnezeu poate fi inselat. El insa ne cunoaste asa cum suntem tocmai pentru ca vede in ascuns, fiind "stiutorul inimilor". De aceea, jertfa rugaciunilor si nevointelor noastre adusa pe altarul ipocriziei nici macar nu ajunge la El. Se risipeste ca fumul inaintea Sa nefiind bineprimita.

Aceasta asezare launtrica a fiecaruia dintre noi in relatie cu Dumnezeu, face diferenta intre un "vas ales al Duhului Sfant" si un "mormant varuit".

[MariS_]

În prealabil postat de Marius22

Institutia iudaica a fariseilor a disparut. Din pacate a ramas peste veacuri "aluatul fariseilor". Fariseismul este inselarea cea mai mare in care cadem de multe ori prin mandrie sau slava desarta, crezand ca Dumnezeu poate fi inselat. El insa ne cunoaste asa cum suntem tocmai pentru ca vede in ascuns, fiind "stiutorul inimilor". De aceea, jertfa rugaciunilor si nevointelor noastre adusa pe altarul ipocriziei nici macar nu ajunge la El. Se risipeste ca fumul inaintea Sa nefiind bineprimita.

Aceasta asezare launtrica a fiecaruia dintre noi in relatie cu Dumnezeu, face diferenta intre un "vas ales al Duhului Sfant" si un "mormant varuit".

Subscriu.
Dumnezeu apreciaza sinceritatea. Fariseul isi lustruia rugaciunea, inventandu-si
singur merite; vamesul suferea sincer si se vedea cel mai pacatos. Decat sa-i
numaram calugarului acela metaniile, hai mai bine sa numaram cati suntem
farisei si cati vamesi. Incep cu fariseul de mine: unu,...,.S-ar putea sa ajungem
la acelasi rezultat: 3000 la nici 50!
Har, smerenie si jertfa de sine.