Super-ascetul inselat care facea 3000 de matanii pe zi

[Bast-et]

3000 de matanii pe zi?
Lol

Ascultarea da roade... cat iti spune preotul, atat sa faci. E mai greu de facut decat pare... pare simplu sa asculti tot, dar e dificil. Mintea rataceste mult.

Si nevointele astea aspre nu-s pt oricine...chiar periculoase, pot sa ne fie spre osanda.

Vedeti, pe unii oameni ii poate ajuta si fizicul cateodata sa se nevoiasca. Unii pot manca in toate posturile si zilele de post doar cate o felie de paine inmuiata-n apa pe zi fara sa pateasca nimic. Altii numai de la doua zile de asemenea post pot sa lesine pe strada.

Citim despre nevointele Sfintilor, si-n loc sa ne rugam lor sa se roage pt noi sa ne ajute Dumnezeu si sa ne ierte pacatele mai multe ca nisipul...noi vrem sa fim ca ei.

Fiecaruia ii da Dumnezeu dupa puterile sale.Si El stie ce putem mai bine decat noi. Daca ne-ar da macar cea mai mica din incercarile Sfintilor, poate ne-ar fi spre mare osanda si spaima. Si El stie asta, si-n marea Lui mila, ne fereste. Si ne da pt mantuire o cale mai maruntica, pt sufletul nostru maruntel. Si si pe asta ne este greu s-o tinem.

Doar nu se mahneste furnicutza ca are munca marunta cand ridica ochii spre cer si vede vag pasarile ce zboara peste piscurile muntilor... Fiecare trebuie sa ne facem munca noastra, fie ea cat de marunta. Mai mult nici n-am putea sa facem, asa cum nici furnicuta, oricat s-ar stradui si s-ar ruga, n-o sa se faca vreodata acvila.

Daca la iertare s-ar ajunge prin nevointe trupesti, am rabda toti de foame si de sete,ne-am bate cu biciul, si-am sta numai in genunchi facand matanii. Ar fi usor daca ar fi asa.

Postul de hrana e cea mai usoara parte a postului. Si rugaciunea, daca se vrea,cu mai multa sau mai putina simtire... se poate face. Postul de pacate insa e cel mai greu, mai ales de pacate intrate in obisnuinta...

N-o sa ajungem noi cei inglodati in pacate sa intelegem in ce fel ii ajutau nevointele aspre pe Sfinti... pe ei astfel de nevointe ii apropie de Domnul, pe cand pe noi doar ne-ar face se ne mandrim, ne smintim numai citind despre ele...

[heaven]

Duhul asta al mandriei e cel mai periculos,perfid,avand multe inchipuiri,unele extrem de subtile si greu de sesizat si din el se trag multe alte pacate si slabiciuni umane,nu degeaba Lucifer a fost zvarlit din pricina lui din rai.
Iubirea si trufia sunt antagonice,deci asta cred ca ar putea fi un barometru al nostru...cu cat vom dizolva din mandrie (inclusiv falsa smerenie),cu atat ne vom apropia mai mult de Dumnezeu.

[Traditie1]

Eu cred că se exagerează cu demonizarea celor ce practică asceza la extrem. Cei care ating performanțe ca a acelui călugăr dovedesc o hotărâre și dedicare demne de toată lauda, chiar dacă, teoretic, ar fi făcute pentru un scop lumesc. Și aceste calități îi vor ajuta în apropierea lor de Dumnezeu.

Dar nu cred că e vorba de slavă deșartă, cel puțin nu în primul rând. Trăind între călugări pentru o vreme, am cunoscut cazuri asemănătoare de asceți râvnitori și știu că motivul principal care îi determină la asemenea nevoințe este dedicarea către Dumnezeu. Prin asta nu neg că renunţarea la voia proprie, ascultarea e superioară, dar vreau să subliniez că fiecare dintre noi trebuie să avem, măcar potenţial, această hotărâre de a ne sacrifica pentru Dumnezeu. Recunosc că acel călugăr era înşelare pentru neascultare, dar apreciez aspectul pozitiv, tăria de caracter care i-a permis acea realizare.

Pentru că (şi asta se vede şi aici pe forum) cei mai mulţi practică un 'creştinism' comod, un fel de pasiune pentru timpul liber, reflectată şi în convingerea lor că Dumnezeu e slujitorul lor şi nu invers. Adevărata vieţuire creştină este în realitate o moarte permanentă, o mortificare continuă prin tăierea voii, înfrânarea simţurilor, a gesturilor, a minţii.

[0rtodoxia]

În prealabil postat de Traditie1

Eu cred că se exagerează cu demonizarea celor ce practică asceza la extrem. Cei care ating performanțe ca a acelui călugăr dovedesc o hotărâre și dedicare demne de toată lauda, chiar dacă, teoretic, ar fi făcute pentru un scop lumesc. Și aceste calități îi vor ajuta în apropierea lor de Dumnezeu.

Dar nu cred că e vorba de slavă deșartă, cel puțin nu în primul rând. Trăind între călugări pentru o vreme, am cunoscut cazuri asemănătoare de asceți râvnitori și știu că motivul principal care îi determină la asemenea nevoințe este dedicarea către Dumnezeu. Prin asta nu neg că renunţarea la voia proprie, ascultarea e superioară, dar vreau să subliniez că fiecare dintre noi trebuie să avem, măcar potenţial, această hotărâre de a ne sacrifica pentru Dumnezeu. Recunosc că acel călugăr era înşelare pentru neascultare, dar apreciez aspectul pozitiv, tăria de caracter care i-a permis acea realizare.

Pentru că (şi asta se vede şi aici pe forum) cei mai mulţi practică un 'creştinism' comod, un fel de pasiune pentru timpul liber, reflectată şi în convingerea lor că Dumnezeu e slujitorul lor şi nu invers. Adevărata vieţuire creştină este în realitate o moarte permanentă, o mortificare continuă prin tăierea voii, înfrânarea simţurilor, a gesturilor, a minţii.

Amin! tocmai vroiam sa parasesc acest forum dupa numai o saptamana, caci credeam ca nimeni nu mai gandeste ortodox! ma bucur nespus sa te citesc Traditie, ca si pe Vsovi dealtfel.. "voi ati inteles "ca sa citez din Pateric, nu v-ati impotmolit in haina..asa este, cum bine ai spus.. si as completa ca Dumnezeu se uita la intentia primordiala, ca apoi isi arunca neghina si vrajmasul, este inevitabil, omul acela e clar ca are lepadare si cum bine ai punctat, nu era caldicel si comod ca "neanselatii" .. Doamne ajuta si aveti tot respectul si admiratia mea!

[Raoul]

În prealabil postat de Traditie1

Eu cred că se exagerează cu demonizarea celor ce practică asceza la extrem. Cei care ating performanțe ca a acelui călugăr dovedesc o hotărâre și dedicare demne de toată lauda, chiar dacă, teoretic, ar fi făcute pentru un scop lumesc. Și aceste calități îi vor ajuta în apropierea lor de Dumnezeu.

(...)

Recunosc că acel călugăr era înşelare pentru neascultare, dar apreciez aspectul pozitiv, tăria de caracter care i-a permis acea realizare.

Tu (si cei care iti impartasesc opiniile) ori nu ati citit in intregime pilda,ori nu ati citit-o cu atentie,ori vreti doar sa fiti gica contra. Pai ce spune la sfarsit invatatura? Ca apoi acel ascet nu mai putea face nici 50 de matanii! Cici acea putere (de a face 3000) ii fusese data de diavolul mandriei. Deci nu are legatura cu vreuna din calitatile si/sau ravna lui.

[Traditie1]

Nu mai putea fiindcă l-au descurajat. Oricum, chiar și așa, el a făcut mai mult pentru Hristos decât tine sau decât cei care se mint singuri că se mântuiesc cu o viață călduță. Viețuirea creștină e răstignire, nu confort. Iar experiența acelei asceze extreme îi va fi de folos mai târziu, când râvna i se va aprinde din nou (dacă nu cumva l-au speriat de tot nesăbuiții aceia).

Pierderea elanului e un fenomen binecunoscut în lupta duhovnicească și de aceea există scrieri pentru redobândirea sau păstrarea râvnei duhovnicești:

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ele-81100.html


Și nu te mai agita, ceea ce tu ai descoperit de câțiva ani și care te împinge să faci pe învățătorul sunt lucruri pe care alíi le cunosc de ceva mai multă vreme, așa că nu trăi cu impresia că ai venit cu o noutate.


Duhul de lenevie, inclusiv în numele credinței, e un duh mincinos care îndepărtează oamenii de Dumnezeu. Ortodoxia este ascetică, toți credincioșii trebuie să ducă o viață de înfrânare strictă (de la cuvinte, gânduri, gesturi) și preoții trebuie să îndemne oamenii la asta, nu să dea povețe îngăduitoare pentru a nu-și pierde enoriașii. Nu de povești care să sugereze că "e suficientă dragostea" și că "asceza e rezervată călugărilor" și alte minciuni străine de duhul Scripturii și al Părinților.

Voi interpretați strâmb învățăturile despre calea de mijloc și dreapta socoteală, crezând că asceza radicală e un păcat când de fapt ea e porunca principală a Mântuitorului. Învățăturile Părinților despre acestea (calea de mijloc, dreapta socoteală) nu se referă la abandonarea ascezei ci la direcționarea ei spre Dumnezeu, nu spre niște performanțe exterioare, scopul fiind cunoașterea de sine și cunoașterea lui Dumnezeu în Duhul Sfânt. Dar și performanțele exterioare sunt necesare la început, fiindcă fără ele nu se educă sufletul asupra necesității lepădării de lume și de odihna trupească.

Deci mortificarea trebuie oricum să fie totală, dar nu la întâmplare.

[colaps]

În prealabil postat de Traditie1

Nu mai putea fiindcă l-au descurajat.

Eu nu cred că putea fi descurajat în asemenea hal încât de la 3000 de mătănii să ajungă să facă nici 50...

Traditie, eu inteleg ca acel calugar a avut ganduri si intentii bune cand s-a apucat de acele nevointe grele, insa daca duhovnicul zice sa nu faci ceva, daca faci acel ceva, e numai spre osanda.
Duhovnicul poate parea el un simplu om, dar cand iti pune patrafirul pe cap si te spovedeste, el nu mai e el insusi, il personifica pe insusi Hristos. Si, vrei sau nu vrei sa crezi, de la El vin de fapt sfaturile, dojenile si canonul. La spovedanie ii lumineaza mintea preotului care altfel poate n-ar sti ce sa zica. Dar atunci, ii da exact cuvintele potrivite pt fiecare pacatos ce se marturiseste. De aceea trebuie ascultat ce zice preotul. Ca Dumnezeu zice prin el, cuvantul de ajutor care cu adevarat mantuieste. Si daca faci ce spune, faci spre ajutorul tau. Si daca faci pe langa, faci spre osanda, pt ca Dumnezeu stie cat trebuie sa dea fiecaruia sa nu se piarda... tie-ti poate parea prea putin canonul, dar Dumnezeu stie ca daca ai face mai mult ai cadea in pacate.

Aveti incredere in cuvintele preotului... si mie-mi este foarte dificil sa fac tot ce zice, parca loveste exact in punctul unde trebuie,si zice exact ce trebuie. Preotul imi aude pacatele doar, dar nu-mi poate sti si sufletul, asta doar Dumnezeu o stie... sfatul potrivit al duhovnicului deci de la El vine.
Pai sa-ti dau un exemplu... daca tu ai o buba infectata rau la un picior, si ca sa te vindeci trebuie sa tot sa spargi buba, sa scurgi infectia si sa te dai cu o solutie care ustura foarte, dar nu ajunge sa faci asta odata. Trebuie sa tot faci asa pana se vindeca. Si normal ca te doare, te ustura sa te tratezi, dar altfel s-ar extinde infectia si mai rau, si repercursiunile are fi mai grave.
Bun, deci tu avand a o astfel de buba, ce alegi sa tratezi- buba, nu? sau alegi sa bandajezi restul piciorului sanatos si buba s-o lasi nedescoperita?... Cam cu asta echivaleaza iesirea din cuvantul duhovnicului. Ne place sau nu, chiar daca ni se pare nevointa mult mai mare si mai de folos ce-am avea noi in minte sa facem, e doar ESCHIVARE de la tratarea adevaratei probleme. Si e spre pierzanie. Eu poate am impresia ca pastrand curat locul dimprejurul bubei, o sa se vindece de la sine si buba, dar nu-i asa... asa cum absolut degeaba as face cu trupul mii de matanii si as zice mii de rugaciuni, daca nici una n-o fac cu simtire,si-mi aduce doar marire de mine insumi, si daca atunci cand ma ridic de la rugaciune osandesc pe altii si ma enervez si gandesc numai lucruri murdare.

Asa cum degeaba ma duc la biserica si ma rog lui Dumnezeu sa ma ajute, daca atunci cand El vrea sa ma ajute si vine la mine sa-mi spuna ce sa fac eu il dau afara pe usa, il reped si-i spun cu dispret sa ma lase in pace sa ma pot concentra la slujba din cauza Lui.

Doar o parere... si, repet, va inteleg punctul de vedere intr-un fel. Acel calugar din dorinta de a se imbunatati a recurs la asemenea nevointe... dar iata ca daca au fost peste cuvantul duhovnicului, i-au fost spre osanda...
Sunt de acord insa ca nu trebuie condamnat in nici un fel pt asta. Macar el si-a vazut pacatul si s-a indreptat. Noi poate avem multe pacate mult mai mari de-atat pe care nici nu ni le mai amintim macar...
DAR- nu este de laudat, nici de dat ca exemplu, nici de recomandat ce a facut acel calugar.

[Danut7]

În prealabil postat de Raoul

Tu (si cei care iti impartasesc opiniile) ori nu ati citit in intregime pilda,ori nu ati citit-o cu atentie,ori vreti doar sa fiti gica contra. Pai ce spune la sfarsit invatatura? Ca apoi acel ascet nu mai putea face nici 50 de matanii! Cici acea putere (de a face 3000) ii fusese data de diavolul mandriei. Deci nu are legatura cu vreuna din calitatile si/sau ravna lui.

Nu cred ca "nu mai putea" sa faca nici 50 ci "nu mai dorea".. e o diferenta..