Cum facem cruce?

[colaps]

În prealabil postat de Danut7

Hai sa lasam habotnicia venita din ignoranta.. Crucea "intoarsa" de pe Sfantul Scaun reprezinta crucea lui Sfantul Petru care a fost rastignit cu capul in jos.

Și tu iei apărarea catolicilor ? De ce scrii „Sfântul Scaun” cu majuscule ????

Să înțeleg că și sataniștii poartă „crucea” Sfântului Petru ?

[Erethorn]

În prealabil postat de colaps

Și tu iei apărarea catolicilor ? De ce scrii „Sfântul Scaun” cu majuscule ????

Probabil, din acelasi motiv din care catolicii si protestantii politicosi scriu "Sfintii Parinti" cand se refera la Sfintii Parinti ortodocsi.

Cu alte cuvinte, din politete si civilizatie. Vorba lui Nicolae Steinhardt, daca nu putem fi buni, sa fim macar politicosi...

[colaps]

În prealabil postat de Erethorn

Probabil, din acelasi motiv din care catolicii si protestantii politicosi scriu "Sfintii Parinti" cand se refera la Sfintii Parinti ortodocsi.

Cu alte cuvinte, din politete si civilizatie. Vorba lui Nicolae Steinhardt, daca nu putem fi buni, sa fim macar politicosi...

Păi dar cum poți să faci tu asemănarea dintre ăstea două cazuri?
Sfinții Părinți chiar se cuvine a se scrie cu literă mare căci chiar au fost Părinți Sfinți; așadar zici adevărul.

Dar de îndată ce acel scaun cu cruce întoarsă e ocupat de o hienă nu prea poți să îl numești sfânt. Ar fi o minciună. Și una încă mare. Asta-i ca și când ai zice că pot exista pentagrame sfinte. Duhul Sfânt nu sălăsluiește în necurăție.

[Danut7]

În prealabil postat de colaps

Și tu iei apărarea catolicilor ? De ce scrii „Sfântul Scaun” cu majuscule ????

Ca sa le dau celora ca tine peste nas.Haide sa avem macar putin respect pentru trecut..

În prealabil postat de colaps

Să înțeleg că și sataniștii poartă „crucea” Sfântului Petru ?

Ce inseamna crucea intoarsa pentru catolici?Ce inseamna crucea intoarsa pentru satanisti?De ce dai asa de multa importanta satanistilor?

[colaps]

În prealabil postat de Danut7

Ca sa le dau celora ca tine peste nas.Haide sa avem macar putin respect pentru trecut..

Care trecut? Ereticii nu merită respect.

[Erethorn]

În prealabil postat de colaps

Care trecut? Ereticii nu merită respect.

Dar Biserica dumneavoastra il respecta pe Papa Ioan Paul al II-lea.

Ce sa inteleg de aici, ca sunteti in schisma fata de Biserica Ortodoxa Romana ?!

[daniil96]

În prealabil postat de Erethorn

Dar Biserica dumneavoastra il respecta pe Papa Ioan Paul al II-lea.

Ce sa inteleg de aici, ca sunteti in schisma fata de Biserica Ortodoxa Romana ?!

puteti defini termenul "respect" in acest context?

si eu respect parerea altora ... e parerea lor; nu insemna ca sunt de acord cu ele

[Erethorn]

În prealabil postat de daniil96

puteti defini termenul "respect" in acest context?

si eu respect parerea altora ... e parerea lor; nu insemna ca sunt de acord cu ele

Sigur ca pot defini:


"Prea Fericitul Parinte Teoctist, patriarhul BOR, regreta ca nu poate participa la funeraliile Papei, fiind afectat de o stare gripala, conform informatiei transmise de Biroul de presa al Patriarhiei. In aceasta situatie, a desemnat o delegatie care sa reprezinte Biserica Ortodoxa Romana la evenimentul de azi de la Vatican. Din delegatie fac parte IPS Daniel, mitropolitul Moldovei si Bucovinei, IPS Iosif, chiriarh al Mitropoliei Ortodoxe Romane pentru Europa Occidentala si Meridionala, PS Ciprian Campineanul, episcop vicar patriarhal, si PS Siluan, episcop vicar al Mitropoliei Ortodoxe Romane pentru Europa Occidentala si Meridionala. Totodata, PFP Teoctist a trimis un mesaj de compasiune cardinalului Eduardo Martinez Somalo, pentru intreaga Biserica Romano-Catolica, in care se exprima recunostinta fata de Sanctitatea Sa pentru ca a dat marturie publica despre originea apostolica a crestinismului romanesc si pentru deschiderea ecumenica aratata fata de Ortodoxie in general si fata de Biserica Ortodoxa Romana in special. "

[Erethorn]

Si:


"Valorile autentice si mari nu pot fi inchise in frontiere si tipare inguste. Ca si lumina, ele se revarsa dincolo de sursa sau contextul care le-a generat. Ceea ce este profund uman, lumina sau frumusete spirituala a chipului lui Dumnezeu in om, se impartaseste si se recunoaste pe plan universal, devenind patrimoniu spiritual al umanitatii, care deodata include si transcende specificul sau limitarea individuala, nationala, religioasa si culturala. Papa Ioan Paul al II-lea, prin profilul sau spiritual deosebit, se inscrie in perspectiva amintita mai sus. Desi intre Ortodoxie si Catolicism exista inca deosebiri si obstacole in refacerea unitatii eclesiale, totusi aceste doua Biserici percep si promoveaza, in comun sau in paralel, valorile Evangheliei, transcendenta si sfintenia, demnitatea si eternitatea umanului iubit de Dumnezeu si iubitor de Dumnezeu. Din aceasta perspectiva, schitam cateva trasaturi din profilul spiritual al unui Papa misionar la rascruce de milenii, in personalitatea caruia pacea si bucuria, iubirea si jubileul credintei transcend adesea tulburarea si suferinta conditiei umane. Personalitatea Papei Ioan Paul al II-lea a fost un dar de la Dumnezeu nu numai pentru Biserica Romano-Catolica, ci si pentru lumea de azi, din ce in ce mai secularizata si tulburata spiritual. A fost un apostol al libertatii si al pacii, un avocat al demnitatii umane, cunoscut si apreciat in toata lumea. Intre calitatile si actiunile principale ale Papei Ioan Paul al II-lea se disting cateva cu valoare spirituala profunda:
1. Un om al rugaciunii si un misionar al valorilor Evangheliei;
2. Un luptator impotriva ideologiilor totalitare si autosuficiente care neaga misterul sau transcendenta persoanei umane;
3. Un om al pocaintei, al reconcilierii si al unitatii".

In rugaciune si misiune permanenta

"Intr-o lume obsedata de eficienta pragmatica si de profit imediat, Papa Ioan Paul al II-lea afirma necesitatea sau importanta rugaciunii, a meditatiei spirituale, a Euharistiei, a pelerinajului, ca dimensiuni esentiale ale vietii crestine. In plus, Papa recunoaste si admira aceste valori si cand ele se afla in alte Biserici, cum ar fi cele din Rasarit (cf. enciclica sa Orientale Lumen - 1993). Convingerea sa privind importanta spiritualitatii ca dimensiune centrala a vietii umane nu vine doar din studiile sale teologice si filosofice, ci si din experienta vietii sale personale, din simtirea ajutorului lui Dumnezeu in incercarile dramatice ale vietii sale (orfan de mama, la 9 ani, apoi de tata, la 21 de ani), din anii de razboi si din timpul greu al dominatiei comuniste totalitare in Europa de Est.

Evlavia sa mariala pronuntata, de cinstire deosebita a Fecioarei Maria, a Mamei Rascumparatorului Hristos (cf. enciclica sa Redemptoris Mater - 1987), se alimenteaza sau inspira si din evlavia populara fata de Maica Domnului, Aparatoare a celor neajutorati (Advocata nostra - Aparatoarea noastra). In vizitele sale pe toate continentele, Papa unea rugaciunea si pelerinajul, Evanghelia si cultura, spiritualul si socialul, fermitatea cuvantului si bucuria gesturilor, politicul si pastorala, pietatea catolica si rugaciunea ecumenica, identitatea crestina si dialogul inter-religios, nationalul si universalul. Adevarata viziune a unitatii, izvorata din rugaciunea atotcuprinzatoare pentru Biserica si lume, este una liturgica, mistica, sfanta, proprie Bisericii celei una, apostolice si patristice, reflex sau lumina a iubirii milostive a Preasfintei Treimi pentru Biserica, pentru umanitatea intreaga si pentru toata Creatia (universul). Papa Ioan Paul al II-lea a facut din rugaciunea traditionala romano-catolica Angelus o lucrare misionara saptamanala pentru pelerinii veniti la Roma, unind rugaciunea cu meditatia teologica si exhortatia pastorala. Astfel, in fata Basilicii Sfantul Petru din Roma, piata devenea loc de rugaciune, turismul devenea pelerinaj, iar salutul parintesc si prietenesc devenea scoala de teologie si spiritualitate pentru vizitatori, ca de altfel si stadionul folosit pentru vizitele sale in diferite tari ale lumii".

In lupta cu ideologiile totalitare ale vremii

"Rugaciunea, Evanghelia si Euharistia constituiau sursele principale ale luptei spirituale a Papei Ioan Paul al II-lea cu ideologiile totalitare si autosuficiente ale timpului sau. Luptator pentru libertatea si demnitatea umana in confruntarea lor cu ideologia si actiunea comunismului opresiv si nivelator din Rasarit, Ioan Paul al II-lea devine in Occident luptator pentru integritatea si sfintenia vietii umane, in confruntarea lor cu excesele capitalismului radical, lacom de profit material si de succes imediat.

Din aceasta perspectiva, Papa Ioan Paul al II-lea a aparat dreptul la demnitate al persoanelor si popoarelor private de libertate, a aratat preferinta pentru saraci si marginalizati, pentru cei exploatati si folositi ca mijloace sau instrumente de profit, a condamnat violenta si razboiul, oprimarea persoanelor si a popoarelor (cf. enciclicilor sale Laborem exercens - Exercitiul muncii, 1981, si Sollicitudo Rei Socialis - Grija pentru realitatea sociala, 1987). Totodata, Papa a aparat darul sacru al vietii condamnand avortul si eutanasia, clonarea umana, fertilizarea in vitro si manipularea genetica, defavorabile identitatii si demnitatii vietii umane. Toate acestea au fost denumite de el cultura a mortii, promovata de o civilizatie secularizata, in criza de valori spirituale si in cautare de profit si fericire imediate. In opozitie cu aceasta cultura a mortii, Papa a militat pentru o cultura a vietii si a demnitatii umane, dincolo de profitul imediat si de eficienta pragmatica, programata (cf. enciclica sa Evangelium vitae - Evanghelia vietii, 1995, si exhortatia Ecclesia in Europa - Biserica in Europa, 2000).

O atentie teologica, filantropica si pastorala deosebita a acordat Papa Ioan Paul al II-lea integritatii si sfinteniei familiei, vietii si fidelitatii conjugale, valorii si semnificatiei spirituale a corpului si a iubirii curate, intr-o lume in care valorile familiei traditionale sunt contestate, iar divortul, casatoriile de proba, cuplurile intre persoanele de acelasi gen incearca sa devina o morala a zilei. Papa apara demnitatea copilului inca de la conceperea sa, demnitatea tinerilor ca purtatori de ideal si speranta, demnitatea batranilor si bolnavilor, dand varstei si suferintei semnificatie spirituala in viata persoanei si a societatii.

[Mihnea Dragomir]

Dragilor,
Trebuie să vă obişnuiţi cu mai multe feluri de reprezentare a simbolului crucii, feluri prin care instituţii, grupări şi ţări se individualizează în marele concert al lumii creştine. Asta nu înseamnă că toţi care nu reprezintă crucea aşa cum am văzut noi la sala de festivităţi a şcolii sunt satanişti. Crucea Sf Andrei face parte din drapelul Marii Britanii şi în mod deosebit din cel al Scoţiei. Oare scoţienii, care îl cinstesc în mod deosebit pe Sf Andrei şi crucea pe care a luat cununa muceniciei, nu or crede în Cristos ? Cavalerii de Malta au şi ei reprezentarea lor inconfundabilă a crucii. Mulţi ortodocşi au adoptat un model înflorat, în care fiecare din braţele crucii generează cruci mai mici. Lipovenii au un lemn adăgat oblic pe braţul vertical al crucii, ca şi când crucea ar fi tăiată. Dar nu am auzit nici un catolic venind cu elucubraţia că reprezentările crucii lipoveneşti ar fi sataniste. Sau reprezentările bizantine, malteze ori scoţiene ar fi sataniste, ori, şi mai şi, că lipovenii, ortodocşii bizantini, scoţienii şi cu maltezii ar fi satanişti în general. Chiar credeţi când spuneţi aşa ceva, sau spuneţi numai din ură ?