Patima malahiei

[Traditie1]

Nu știu cât are vreo treabă diavolul cu asta, e mai mult vorba de dependență.

Două lucruri trebuie: să căutați un duhovnic îmbunătățit și să studiați niște cărți sau articole despre mecanismele psihologice ale dependenței.

Trebuie să înțelegeți cum vă duc în eroare gândurile, cum puteți combate depedența. Asta nu se poate fără luptă, fără efort, trebuie să vă așteptați la o perioadă nu chiar ușoară până când patima (înclinația păcătoasă) va fi dezrădăcinată.

Vă recomand cartea În sfârșit nefumător (linkul e de la textul integral) care vorbește despre combaterea dependenței de țigară dar principiile sunt asemănătoare (autorul a scris cărți și despre dependența de alte lucruri dar nu s-au tradus în română).

Două lucruri sunt necesare în combaterea unei depedențe: cunoașterea de sine și efortul de a nu acționa potrivit înclinației respective. Allen Carr, autorul cărții menționate susține că lupta cu dependența poate fi ușoară și chiar plăcută în funcție de atitudinea pe care o adopți față de aceasta. Dacă nu te sperii și nu o vezi ca pe un calvar și doar ca pe un exercițiu de a nu mai ajunge să pui în practică acele porniri intrate în reflex, ea devine ușoară și chiar un motiv de mare satisfacție și o cauză a schimbării radicale în bine a întregii vieți.

E bine să înțelegeți că dependenții, robii unei patimi, sunt mai nefericiți decât cei care sunt liberi. Patima înșeală și prin aceea că sugerează că oferă plăcere sau fericire.