Sunt foarte deprimat....

[Iubirea]

În prealabil postat de BaLLaNcE

...sincer nici nu ma mai intereseaza daca acolo e iadul sau nu, stiu doar ca trebuie sa ma schimb ca sa nu ajung acolo, oriunde ar fi, oricum ar fi...

Ai pus punctul pe I...asta e important de stiut si facut...bravo!!! sper sa nu ramai doar la a spune asta ci sa treci si la treaba cu tine insuti.

În prealabil postat de BaLLaNcE

...Daca tot am intrat in subiectul asta, as mai vrea sa va pun o intrebare...

Noi ce limita avem la chefuit ? Exista o limita ? Clar nu trebuie sa intram in patima bauturii excesive sau a drogurilor samd, dar de chefuit... ?

Limita nu-ti face nimeni in nimic. Dumnezeu te-a creat cu libertate deplina sa alegi sa faci ce vrei si cat vrei....insa nu uita ca "Toate sunt bune dar nu toate ne sunt de folos"...
Deci tu singur esti cel care iti alegi drumul pe care vrei sa mearga viata ta si cum vrei sa mearga sau sa fie aceasta viata. Daca tie iti este de folos cheful atunci chefuieste...dar mediteaza la asta inainte de a merge la un chef: imi este de folos? cu ce ma aleg bun si cu ce ma aleg rau in urma unui chef, ce am invatat in urma acestei experiente...etc

Ca sfat eu ti-as spune sa nu uiti de DREAPTA SOCOTEALA in tot, adica un fel de intelepciune mai in termeni laici.

PS Si ai grija ca aceasta intrebare se cam bate cap in cap cu ce ai spus la inceput in aceasta postare....nu incerca sa cauti motivatii ieftine pentru a face ceva, e ca si cum te-ai ascunde dupa deget...ci fii constient de ce e bun si rau si asuma-ti responsabilitatea tuturor faptelor pe care le faci.

[BaLLaNcE]

În prealabil postat de vsovivi

Deci iadul este printre noi, acolo sunt băgaţi la puşcărie doar cei ce nu au crezut şi au rispit toată viaţa lor, au curvit până şi pe patul de moarte... cu reviste, cu filme, cu femeile de servici sau asistentele de la spital... au lăcomit la bani, au fost zgârciţi... toţi sunt acolo şi suferă... urlă de durere, strigă după Dumnezeu... îşi duc suferinţa până la judecata finală când fiecare îşi va lua răsplata înţelepciunii pe care a împlinit-o...

Am citit asta de vreo 10 ori....

În prealabil postat de Iubirea

Ai pus punctul pe I...asta e important de stiut si facut...bravo!!! sper sa nu ramai doar la a spune asta ci sa treci si la treaba cu tine insuti.

PS Si ai grija ca aceasta intrebare se cam bate cap in cap cu ce ai spus la inceput in aceasta postare....nu incerca sa cauti motivatii ieftine pentru a face ceva, e ca si cum te-ai ascunde dupa deget...ci fii constient de ce e bun si rau si asuma-ti responsabilitatea tuturor faptelor pe care le faci.

Clar nu o sa las totul asa. Eu cu voi m-am mai linistit si tot voi m-ati sfatuit sa ma duc la biserica, sa ma spovedesc, sa nu mai gresesc, sa ma caiesc.... si asa o sa fac.

Sper ca nu caut motivatii. E chestia ca, nu stiu daca pot sa fiu altfel dintr-o data, sa ma schimb asa brusc. Eu de baut, beau cam o data sau de doua ori pe luna, dar cand beau, nu ma mai opresc de multe ori. De fumat, fumez ...si mi-e foarte greu sa le las. Am deja, cred ca vreo 5 ani de cand fumez fara sa ma las vreodata :|

Sa va spun acum cu fumatul de iarba...

Bineinteles ca totul a inceput de la un prieten care fuma iarba si intr-o zi ne-a zis si noua (mie si unui prieten cu care ma cunosc din cls 1). Am fumat si nu aveam nimic pe moment. Ba chiar ii ceream socoteala si in acelasi timp radeam ca mi-a dat sa fumez patrunjel sau eu mai stiu ce, pt ca pe moment nu ma luase... Toate ca toate la un moment-dat ne-a apucat pe amandoi rasul si prosteala si desigur ne-a placut atat de mult ca dupa am repetat povestea doar noi doi. Atat am avut nevoie, sa ne dea cineva... :|

Fumam cam la o saptamana sau doua poate si mai repede pana cand o data, din prostia noastra, ne-am luat dublu cat fumam de obicei.

Ne-am facut tigara si ne-a si ramas (chiar ne gandeam ca daca nu ne ajungem, ne mai facem una) dupa care am inceput sa o fumam. NICI nu am apucat sa o terminam si mi-am dat seama ca pe mine deja ma luase. Am strigat tare la Florin (prietenul cu care eram) "bai stinge-o ca pe noi deja ne-a luat, e prea tare, multa...." dupa care a aruncat chiar el tigara dandusi seama ca aveam dreptate. (PS : De ce tremur acum ?)

Nu cred ca a mai trecut 2 minute si deja vedeam totul colorat, vedeam, traiam o poveste in care o vrajitoare trebuia sa explodeze pamantul si imi dadea voie sa iau pe cineva cu mine si noi sa traim in continuare. In momentul ala, il vedeam pe Florin si strigam la el si ii intindeam mana sa-l iau cu mine, sa nu moara, pt ca urma sa se sfarseasca tot. A durat o vesnicie pentru noi, dar in timpul real maxim 30 de min. Era atat de greu si respiram foarte greu, mi-era foarte frica ca o sa mor, ca nu o sa ajung sa-l prind si pe Florin si in acelasi timp VROIAM sa ma trezesc. Aveam cateva secunde (cred eu) in care realizam ca sunt un drogat si ca trebuie sa ma opresc din asta. Ma credeti ca in secundele care ma trezeam, juram ca nu o sa mai fumez iarba in viata mea. Nu-i doresc nimanui sa simta ce am simtit eu, traiam niste lucruri tampite si imi batea inima ingozitor de tare (in realitate).

Deja la un moment dat, ma tot chinuiam sa ma trezesc si juram ca nu mai fumez si dintr-o data l-am vazut pe Florin ca a cazut jos (noi stand pe niste scari) si statea cu ochii inchisi. In momentul ala am crezut ca a murit si tipam la el fara sa pot sa ma duc sa-l ajut, nici nu puteam sa ma misc. La un moment dat sa ridicat si eram oarecum fericit ca traieste, ca nu a patit nimic, asa cum il vazusem. Usor, usor, ne-am revenit si aproape ca am zis in cor ca ...nu o sa mai fumam niciodata.

Vazandu-l si pe Florin treaz, l-am intrebat "...ma nene tu ce-ai simtit" si ....el doar se pe vedea patul de spital si isi vedea inima cum ii explodeaza. Nu vreau sa ma gandesc...

E pur si simplu ingrozitor si nu mai vreau sa repet ceea ce mi sa intamplat niciodata. Nici nu am cuvinte sa descriu, ce era, cum vedeam totul, ce simteam, ce sunet aveam in urechi samd. Clar e ca nu am mai pus tigara din-aia in gura si nici nu mai am de gand...

Uof... e cam grea viata asta. Nu stiu de ce, dar asa mi se pare mie :|

[gabriela8]

Ma bucur ca doresti cu ardoare schimbarea. Sa iti ajute Dumnezeu in tot ce faci!
Daca iti gasesti un duhovnic pe sufletul tau ai sa intelegi lucrurile mai usor.
Dumnezeu nu a dorit sa ne speriem de ceea ce urmeaza a se intampla mai devreme sau mai tarziu ci a dorit sa ne instiinteze! Era firesc sa ne aduca la cunostinta si urmarile faptelor noastre necugetate si asta tocmai ca sa nu le facem! Dumnezeu nu ne vrea fricosi; El insusi a spus:" Indrazniti, Eu am biruit lumea!"

[glykys]

Ballance, sa stii ca si eu cunosc un tanar care a avut probleme cu drogurile, dar l-a adus cineva pe calea bisericii, iar acum este o persoana foarte linistita, cu frica lui Dumnezeu, a facut o facultate, s-a insurat, are un copil, nu ii mai trebuie iarba... Deci SE POATE!