Poezii preferate...

Traiesc flãmând

Trãiesc flãmând, trãiesc o bucurie,
Frumoasã ca un crin din Paradis,
Potirul florii e mereu deschis
Si plin cu lacrimi si cu apã vie,
Potirul florii e o'mpãrãtie.


Nu plãngeti cã eu mã duc pe lângã voi,
Sau c'o sã fiu zvârlit ca un gunoi,
Cu hotii în acelasi cimitir.
Cãci crezul pentru care m'am jertfit,
Cerea o viatã grea, o moarte de martir.


Cãnd rãii mã defaimã si mã'njurã
Si'n clocot de mânie ura-si varsã,
Potirul lacrimilor se revarsã
Si-mi primeneste sufletul de zgurã,
Atunci Iisus de mine mult se'ndurã.

Valeriu Gafencu

[Doriana]

"You Raise Me Up"

When I am down and, oh my soul, so weary;
When troubles come and my heart burdened be;
Then, I am still and wait here in the silence,
Until you come and sit awhile with me.

You raise me up, so I can stand on mountains;
You raise me up, to walk on stormy seas;
I am strong, when I am on your shoulders;
You raise me up... To more than I can be.

There is no life - no life without its hunger;
Each restless heart beats so imperfectly;
But when you come and I am filled with wonder,
Sometimes, I think I glimpse eternity.

You raise me up, so I can stand on mountains;
You raise me up, to walk on stormy seas;
I am strong, when I am on your shoulders;
You raise me up... To more than I can be.



Tu ma ridici

Cand sunt cazut, si sufletul-mi tanjeste
Probleme vin si inima mi-e grea,
Stau nemiscat, astept doar in tacere
Ca Tu sa vii sa-mi stai alaturea.

Tu ma ridici, sa pot sa stau pe munte
Tu ma ridici, sa pot umbla-n furtuni
Pe-ai Tai umeri, Doamne, sunt puternic
Caci ma ridici mai mult decat pot fi.

Nu este nici un suflet fara doruri
Trudita, inima imi bate greu
Dar cand Tu vii si sunt plin de mirare
Ma vad pentru-un moment in vesnicii.

Tu ma ridici, sa pot sa stau pe munte
Tu ma ridici, sa pot umbla-n furtuni
Pe-ai Tai umeri, Doamne, sunt puternic
Caci ma ridici mai mult decat pot fi.

You raise me up

[Doriana]

Identitate

de Radu Gyr

Eşti Doamne bun, eu pământean si rău
Si-n dragoste nu-ti semăn, nici în milă.
Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău
de păr dospit din cer nu din argilă.

Sfinţit pe cruci pe care nu m-am vrut
si de-nvieri pe care nu le-as cere,
nu ştiu: Tu te cobori la mine-n lut
sau eu mă urc spre raiul Tău, bând fiere?

[Doriana]

Nu ma-ntreba nimic in noaptea asta
Nici cat e ceasul nici ce ganduri am
Mai bine lasa-ma sa inchid fereastra
Sa nu vad frunzele cum cad din ram.

Fa focul si preumbla-te prin casa
fara sa spui nimic, nici un cuvant
Vreau sa ma simt la tine acasa,
sa n-aud frunzele cum zboara in vant.

Invaluita in straie de culcare
aseaza-mi-te alaturea c-un ghem
Si deapana mereu fara incetare,
sa n-aud frunzele sub pasi cum gem.

Pazeste-ma in calea ta de vasta,
urgia toamnei care bantuie
Si nu ma intreba in noaptea asta
de ce ma inspaimanta frunzele.

Nicu Alifantis

[cherub]

Cer nou (de Zorica Latcu - monahia Teodosia)

Grăit-am ieri prin lacrimi cu Domnul şi i-am spus:
“De noi cum nu Ţi-e silă Prea Scumpul meu Iisus?
Cum nu-ţi întorci Tu faţa cu silă de la noi
Şi cum mai vrei să suferi făptura de noroi?
Cum vrei să calce-n lume piciorul Tău curat
Cel care peste aripi de înger a călcat?
Cum poala prea curată, Stapane, n-o fereşti,
În tina omenească să nu ţi-o murdăreşti?
Cum poţi să suferi, Doamne, miros de putregai,
Când ai tămâia dulce a crinilor din rai?
Cum suferi bezna noastră, Tu, soare strălucit,
Cum poţi să rabzi ocara, Tu, Domnul prea slăvit?
Şi cum fiind căldura iubirilor cereşti,
În inima mea rece Tu vrei să locuieşti?
Tu, Cel ce stai în ceruri cu mari luminători,
În iadul meu, Stăpâne, cum vrei să Te cobori?
Ca Petru ani de-a rândul te-am izgonit mereu
Ieşi de la mine, Doamne că păcătos sunt eu.
Dar n-ai plecat! Ba încă, cu pasul Tău curat,
Ai coborât tot cerul în iadul meu spurcat.
Cu pasul Tău pe mine de tot m-ai curăţit,
Cu raza Ta tot chipul Tu mi l-ai strălucit.
Cu focul Tău pe mine, cel rece, m-ai aprins
Şi peste sărăcia mea goală ai întins
Un colţ al hainei Tale şi m-ai făcut bogat,
Mi-ai dat inel, coroană, porfiră de-mpărat.
Mi-ai încăput în suflet, Tu, Cel neâncăput,
Şi sufletul meu, iată, cer nou Tu l-ai făcut.
În sufletul meu astăzi Tu Insuţi locuieşti
Cu Maica Prea Curată, cu cetele cereşti.
Şi pentru toate acestea, Iisuse prea iubit,
În cerul nou din suflet să fii în veci slăvit”

[Doriana]

Ştiu că sunt lut

Ştiu că sunt lut, dar nu ştiu cine
mi-a pus in piept albine stranii,
să-mi scoata mir din mărăcine,
din bălării, impărtăşanii.

Minunea mea se-ntamplă vie
din mofturi mici şi biete fleacuri...
Un colţ de-al meu e-o-mpărăţie,
o zi de-a mea răsfrange veacuri.

De nu strang mările in braţe,
prin cate-o baltă tot deretic
si gheara mea tot stă să-nhaţe
din orice taină cate-un petic.

Si dacă-ncălecat pe-o rază
ea nu mă urcă-n cer, incalte
de-o schioapă-n aer tot cutează
peste coteţe să mă salte.

VASILE VOICULESCU--RADU GYR

[Doriana]

Eu nu stiu Doamne unde inca
imi vei duce pasii mei
dar stiu ca Tu-mi vei fi oriunde
lumina sfanta pentru ei

Eu nu stiu Doamne ce ispite
vor mai veni in calea mea
dar stiu ca-n Tine biruinta
si ocrotire voi avea

Eu nu stiu Doamne de cati prieteni
mai pot fi inca parasit
dar stiu ca Tu vei fi mine
Insotitor nedespartit

Eu nu stiu Doamne cate lacrimi
au sa-mi mai planga ochii mei
dar stiu ca Tu vei fi-alinare
si mangaiere pentru ei

Eu nu stiu Doamne cate jertfe
mai trebuie s-aduc din greu
dar stiu ca Tu-mi vei da putere
sa-mi sui deplin calvarul meu

Eu nu stiu Doamne cate rane
voi mai primi de la ai mei
dar stiu ca Tu-mi vei da rabdare
si rugaciune pentru ei

Eu nu-mi stiu Doamne viitorul
dar stiu ca e-n Mana Ta
ajuta-mi sa nu uit aceasta
ca linistit sa-Ti pot urma.