sotul vs familia de origine

[heaven]

I Calin,initiatoarea topicului spune doua lucruri grave in opinia mea:
-isi viziteaza parintii o ora la 3-4 saptamani si atunci se alege cu un scandal monstru si cu tot felul de atacuri verbale la adresa familiei ei;
-sotul este inversunat inclusiv pe membrul cel mai mic al familiei de doar cativa anisori,ceea ce este deja ceva ce tine de patologic,nu de judecata unui om normal.

Evident ca atunci cand te casatoresti si iti intemeiezi o familie,aceea sa fie prioritara,insa in cazul de fata deja avem de a face cu o extrema.
Casatoria si familia nu inseamna sclavie,oameni buni,iar cand iubesti pe cineva nu ii pui lanturile de gat!
I Calin,nu stiu cui te adresezi cu "atei si caldiceli",insa si eu ti-as putea povesti despre persoane care isi ascund frustrarile in spatele unui crestinism prost inteles,sfarsind prin a deveni mai ceva decat fariseii din timpurile lui Iisus,insa nu despre asta discutam aici,nu-i asa?

[codana]

În prealabil postat de heaven

I Calin,initiatoarea topicului spune doua lucruri grave in opinia mea:
-isi viziteaza parintii o ora la 3-4 saptamani si atunci se alege cu un scandal monstru si cu tot felul de atacuri verbale la adresa familiei ei;
-sotul este inversunat inclusiv pe membrul cel mai mic al familiei de doar cativa anisori,ceea ce este deja ceva ce tine de patologic,nu de judecata unui om normal.

Evident ca atunci cand te casatoresti si iti intemeiezi o familie,aceea sa fie prioritara,insa in cazul de fata deja avem de a face cu o extrema.
Casatoria si familia nu inseamna sclavie,oameni buni,iar cand iubesti pe cineva nu ii pui lanturile de gat!
I Calin,nu stiu cui te adresezi cu "atei si caldiceli",insa si eu ti-as putea povesti despre persoane care isi ascund frustrarile in spatele unui crestinism prost inteles,sfarsind prin a deveni mai ceva decat fariseii din timpurile lui Iisus,insa nu despre asta discutam aici,nu-i asa?

sa interzici jumatatii tale sa-si vizite parintii, inseamna cred io, dictatura.conform legilor laice, o astfel de atitudine inseamna incalcarea drepturilor omului si cetateanului,iar religios, inseamna incalcarea poruncii:cinsteste pe tatal tau si pe mama ta,pentruca sa ti se lungeasca zilele in tara pe care ti-o da domnul,dumnezeul tau.
doamna respectiva are mult de luptat cu sotul ei,dumnezeu sa o intareasca.

[I.Calin]

În prealabil postat de codana

sa interzici jumatatii tale sa-si vizite parintii, inseamna cred io, dictatura.conform legilor laice, o astfel de atitudine inseamna incalcarea drepturilor omului si cetateanului,iar religios, inseamna incalcarea poruncii:cinsteste pe tatal tau si pe mama ta,pentruca sa ti se lungeasca zilele in tara pe care ti-o da domnul,dumnezeul tau.
doamna respectiva are mult de luptat cu sotul ei,dumnezeu sa o intareasca.

Doamna respectivă are mult de luptat, într-adevăr. Dar singura luptă de luptat este cu noi înșine. Să nu-mi spuneți că împotrivirea soțului doamnei nu vine dintr-un "teren fertil" că nu o cred. Am înțeles că părinții doamnei nu au fost de acord cu căsătoria. Și acum soțul ce să spună: "Du-te draga mea, în mod regulat, la mămică-ta și tăticu-tău, o să aibă ei grijă să te întoarcă împotriva mea?" Mie să nu-mi spuneți că niște părinți care nu sunt de acord cu o anumită căsnicie, vor fi vreodată? Extrem de rar... În preajma mea, nu s-au întâmplat minuni de genul ăsta. Ba mai degrabă altele de genul "vezi-ți, mamă, de treaba ta, e treaba mea cum mă înțeleg cu ea. Nu-ți convine, du-te cât de iute la casa ta". Părinții ăștia "protectori" care-și bagă nasul, "vezi Doamne, din iubire pentru copii", nu fac decât să distrugă vieți. Da, ați citit bine: astfel de părinți distrug viața copiilor lor.

Să lupte "doamna respectiva cu sotul ei"? Dar de ce să nu lupte cu ea însăși și cu părinții ei să demonstreze, totuși, acelui soț neacceptat că părinții ei îl iubesc cu adevărat și l-au acceptat ca și pe un copil al lor? Nu copii sunt vinovați. Singurii vinovați sunt părinții. De ei depinde până și dragostea copiilor față de ei. L-au invitat pe acel soț acasă la ei? Au încercat împăcarea amiabilă? Acel soț este ca și un copil "refuzat la export"! V-ați gândit la asta când îl tot condamnați? V-ați obișnuit să credeți că părinții după o anumită vârstă nu mai au responsabilități și numai copii sunt cei care le au fiindcă, vezi Doamne, ei sunt bătrâni. Haida de... Toți avem responsabilități până când moartea ne va lua. Și cu atât mai mult părinții față de copii și NU INVERS. (Am și eu copii și pot să spun că nu mi-s datori cu nimic, nici măcar cu iubire dacă vor considera că trebuie să fie așa; "să nu mă caute în veci" dacă consideră că așa e bine; datoria este NUMAI A MEA: ei nu au cerut să se nască, eu i-am adus pe lume, obligațiile sunt ale mele și drepturile ale lor).

Așadar, părinții acelei doamne să-și vadă de lungul nasului și în calitate de părinți să caute împăcarea și nu să i-o ceară unui copil pe care "l-au dușmănit" și l-au refuzat pe motiv că fata lor "ar fi meritat ceva mai bun". Dacă fata lor a considerat că asta i se cuvine și ăsta este binele care i se cuvine, stimabilii părinți să facă bine să accepte situația și "să nu știe ei mai bine, că au ei experiență". Revolta tânărului soț este justificată. Nejustificată este atitudinea părinților ei, care probabil, din prea multă știință și de "dragul" propriilor progenituri, urăsc știința altora și progeniturile altora. V-ați pus problema că și acel tânăr soț este copilul cuiva și probabil că are o mamă care suferă că propriul ei prunc este desconsiderat de niște părinți "ultraînțelepți"?
Hai, să vedem problema din toate perspectivele și să nu spunem "doamna respectiva are mult de luptat cu sotul ei,dumnezeu sa o intareasca" sau că respectivul are ceva patologic că-i refuză pe socrii săi "iubitori". Oare nu are soțul de luptat cu niște oameni care-și ascund frustrările proprii în spatele unor recomandări și sfaturi utile? Și-l văd pe dracu' în propriul ginere când ar trebui să-l vadă și în ei înșiși? Și oare doamna respectivă s-a măritat sau este încă fetița mămichii și a tăticului? E pregătită oare pentru o familie, are nevoie de mămica sau de soțul ei să schimbe scutecele pruncilor viitori?

[codana]

În prealabil postat de I.Calin

Doamna respectivă are mult de luptat, într-adevăr. Dar singura luptă de luptat este cu noi înșine. Să nu-mi spuneți că împotrivirea soțului doamnei nu vine dintr-un "teren fertil" că nu o cred. Am înțeles că părinții doamnei nu au fost de acord cu căsătoria. Și acum soțul ce să spună: "Du-te draga mea, în mod regulat, la mămică-ta și tăticu-tău, o să aibă ei grijă să te întoarcă împotriva mea?" Mie să nu-mi spuneți că niște părinți care nu sunt de acord cu o anumită căsnicie, vor fi vreodată? Extrem de rar... În preajma mea, nu s-au întâmplat minuni de genul ăsta. Ba mai degrabă altele de genul "vezi-ți, mamă, de treaba ta, e treaba mea cum mă înțeleg cu ea. Nu-ți convine, du-te cât de iute la casa ta". Părinții ăștia "protectori" care-și bagă nasul, "vezi Doamne, din iubire pentru copii", nu fac decât să distrugă vieți. Da, ați citit bine: astfel de părinți distrug viața copiilor lor.

Să lupte "doamna respectiva cu sotul ei"? Dar de ce să nu lupte cu ea însăși și cu părinții ei să demonstreze, totuși, acelui soț neacceptat că părinții ei îl iubesc cu adevărat și l-au acceptat ca și pe un copil al lor? Nu copii sunt vinovați. Singurii vinovați sunt părinții. De ei depinde până și dragostea copiilor față de ei. L-au invitat pe acel soț acasă la ei? Au încercat împăcarea amiabilă? Acel soț este ca și un copil "refuzat la export"! V-ați gândit la asta când îl tot condamnați? V-ați obișnuit să credeți că părinții după o anumită vârstă nu mai au responsabilități și numai copii sunt cei care le au fiindcă, vezi Doamne, ei sunt bătrâni. Haida de... Toți avem responsabilități până când moartea ne va lua. Și cu atât mai mult părinții față de copii și NU INVERS. (Am și eu copii și pot să spun că nu mi-s datori cu nimic, nici măcar cu iubire dacă vor considera că trebuie să fie așa; "să nu mă caute în veci" dacă consideră că așa e bine; datoria este NUMAI A MEA: ei nu au cerut să se nască, eu i-am adus pe lume, obligațiile sunt ale mele și drepturile ale lor).

Așadar, părinții acelei doamne să-și vadă de lungul nasului și în calitate de părinți să caute împăcarea și nu să i-o ceară unui copil pe care "l-au dușmănit" și l-au refuzat pe motiv că fata lor "ar fi meritat ceva mai bun". Dacă fata lor a considerat că asta i se cuvine și ăsta este binele care i se cuvine, stimabilii părinți să facă bine să accepte situația și "să nu știe ei mai bine, că au ei experiență". Revolta tânărului soț este justificată. Nejustificată este atitudinea părinților ei, care probabil, din prea multă știință și de "dragul" propriilor progenituri, urăsc știința altora și progeniturile altora. V-ați pus problema că și acel tânăr soț este copilul cuiva și probabil că are o mamă care suferă că propriul ei prunc este desconsiderat de niște părinți "ultraînțelepți"?
Hai, să vedem problema din toate perspectivele și să nu spunem "doamna respectiva are mult de luptat cu sotul ei,dumnezeu sa o intareasca" sau că respectivul are ceva patologic că-i refuză pe socrii săi "iubitori". Oare nu are soțul de luptat cu niște oameni care-și ascund frustrările proprii în spatele unor recomandări și sfaturi utile? Și-l văd pe dracu' în propriul ginere când ar trebui să-l vadă și în ei înșiși? Și oare doamna respectivă s-a măritat sau este încă fetița mămichii și a tăticului? E pregătită oare pentru o familie, are nevoie de mămica sau de soțul ei să schimbe scutecele pruncilor viitori?

calin,sa completez:si sotul trebe sa lupte ptr.familia lui,si parintii lor trebe sa-i povatuiasca ptr.binele lor,deci toti trebe sa puna umarul la propasirea tinerei familii.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de I.Calin

Doamna respectivă are mult de luptat, într-adevăr. Dar singura luptă de luptat este cu noi înșine. Să nu-mi spuneți că împotrivirea soțului doamnei nu vine dintr-un "teren fertil" că nu o cred. Am înțeles că părinții doamnei nu au fost de acord cu căsătoria. Și acum soțul ce să spună: "Du-te draga mea, în mod regulat, la mămică-ta și tăticu-tău, o să aibă ei grijă să te întoarcă împotriva mea?" Mie să nu-mi spuneți că niște părinți care nu sunt de acord cu o anumită căsnicie, vor fi vreodată? Extrem de rar...

Acel sot, daca are probleme si temeri care il macina...are deci implicit probleme, si indiferent de ce spun socrii lui...el trebuie sa le dovedeasca faptul ca se inseala, de moment ce au resentimente fata de el.

Nu de putine ori parintii simt ca ceva nu e in ordine, iar faptul ca acest om nu e de acord cu vizitrea parintilor decat extrem de rar...si atunci iese scandal...demonstreaza ca parintii fetei pot avea si dreptate.

Cred deci ca sunt unele persoane care vazand ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor cuiva( desi stiu si care e cuiul avut impotriva lor), refuza sa se corecteze...ba mai mult adancesc animozitatile, si strica si familia...aia noua, care cica ar avea mai multa importanta!!!

[anna21]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Nu de putine ori parintii simt ca ceva nu e in ordine, iar faptul ca acest om nu e de acord cu vizitrea parintilor decat extrem de rar...si atunci iese scandal...demonstreaza ca parintii fetei pot avea si dreptate.

Daca parintii simt ca ceva nu este in ordine, ar trebui sa se pronunte eventual inainte de casatorie si sa taca dupa ce copiii au propria familie.

Dar eu cunosc cazuri in care parintii au subminat sistematic relatiil copiilor astfel incat copiii ajung la 40 ani si tot nu sunt casatoriti!

Chiar propriul meu cumnat a avut relatii cu fete foarte frumoase, bine educate etc.. dar am fost socata sa aud dupa ce a incheiat o relatie cu o fata extraordinar de frumoasa, inteligenta, cu doua facultati, din familie buna etc.. ca mama lui declara: "mai bine ca s-a terminat pt ca A. era o fata care trebuia "distrata"..." Asta in conditiile in care potentiala nora tinea o legatura stransa cu mama logodnicului, o suna, ii facea vizite si cadouri etc.. (lucruri pe care eu nu le-am facut - oau! ce-or crede despre mine, cate lucruri nu mi-a spus sotul!).
Acum baiatul mamei are aproape 40 ani si este neinsurat datoria petioaselor sfaturi de viata primite de la parinti care i-au implementat mentalitatea ca femeile sunt c....

[heaven]

În prealabil postat de anna21

Daca parintii simt ca ceva nu este in ordine, ar trebui sa se pronunte eventual inainte de casatorie si sa taca dupa ce copiii au propria familie.

Dar eu cunosc cazuri in care parintii au subminat sistematic relatiil copiilor astfel incat copiii ajung la 40 ani si tot nu sunt casatoriti!

Chiar propriul meu cumnat a avut relatii cu fete foarte frumoase, bine educate etc.. dar am fost socata sa aud dupa ce a incheiat o relatie cu o fata extraordinar de frumoasa, inteligenta, cu doua facultati, din familie buna etc.. ca mama lui declara: "mai bine ca s-a terminat pt ca A. era o fata care trebuia "distrata"..." Asta in conditiile in care potentiala nora tinea o legatura stransa cu mama logodnicului, o suna, ii facea vizite si cadouri etc.. (lucruri pe care eu nu le-am facut - oau! ce-or crede despre mine, cate lucruri nu mi-a spus sotul!).
Acum baiatul mamei are aproape 40 ani si este neinsurat datoria petioaselor sfaturi de viata primite de la parinti care i-au implementat mentalitatea ca femeile sunt c....

Da,stiu despre ce vorbesti si ai perfecta dreptate...mai ales mamele de baieti tind sa faca astfel de greseli din ce am observat.
Totusi,vorbim de cazuri extreme,de ce sa nu discutam de o familie echilibrata,armonioasa,in care parintilor sa li se dea iubirea si cinstea cuvenite,iar tanara familie sa aiba cu ei o relatie de prietenie,sa se ajute unii pe altii,in acelasi timp,insa,tinerii sa isi croiasca propriul drum asa cum considera ei doi,fara a se lasa influentati negativ de factorii externi?
Familia mi se pare un dar de nepretuit,atat ca vorbim despre cea de origine,cat si despre cea nou formata si ar trebui sa dam Cezarului ce este al Cezarului pentru ca nici una din extreme nu este fireasca:ganditi-va cum v-ati simti sa va fi neglijat sau chiar respins parintii datorita sotului/sotiei si apoi sa va treziti in situatia in care Dumnezeu ii cheama la El,oare ce remuscari trebuie sa fie in suflet in acele momente?Sau,invers,sa ne purtam urat cu consoarta datorita influentelor familiei ca intr-un final sa ajungem sa o pierdem si toata cainta sa nu o mai aduca inapoi?
Daca mergem pe calea iubirii,a respectului si echilibrului nu avem cum gresi,iar dupa cum spunea cu atata intelepciune si parintele Arsenie Papacioc in exemplul dat mai sus,atata timp cat sotul nu demonstreaza ca ne iubeste (posesia,atasamentul si dependenta nu au nici o legatura cu IUBIREA!) nu avem de ce il urma orbeste,pentru ca Dumnezeu iubeste si pretuieste libertatea omului,desi este Creatorul nostru,pentru ca El este IUBIREA insasi,iar iubirea nu se teme,nu se trufeste,nu incearca sa controleze,ea este sau...nu este!

[Nicole_Alma]

Parerea mea este ca mereu e nevoie de parinti, care au si ei locul si rolul lor intr-o familie. Sunt multe momente in viata in care avem nevoie de un sfat, de o alinare, de o vorba buna de la ei, ei sunt cei la care trebuie sa apelam in momentele grele, ca sa nu mai spun de sprijinul pe care-l primim de la ei cand apar copiii.
Eu am apreciat intotdeauna faptul ca sotul meu are o relatie buna cu ai lui, si mi-e ciuda uneori ca eu nu pot sa am o astfel de bucurie (bunica ce m-a crescut a decedat, iar cu tatal am avut dintotdeauna o relatie mai distanta, pt ca el a avut o alta familie, asa ca nu mai am decat o matusa care a avut o buna contributie in cresterea si educatia mea).

O parte din familia mea (matusa) nu l-a vrut deloc pe sotul meu, dar el niciodata nu mi-a interzis sa-i vizitez, pur si simplu ii respecta in limitele normalui si evita sa-i viziteze, dar eu sunt libera sa fac ce vreau, pot sa-i vizitez pe ai mei, pot sa ma intalnesc cu prietenele pt ca are deplina incredere in mine .
LIBERTATEA nu imi este ingradita cu nimic, si regret draga Irinelu, ca tocmai acest drept iti este lezat. Spun asta pt ca observ ca esti o persoana normala, care traieste pe picioarele ei si nu esti dependenta de parinti. Faptul ca vrei sa-i vezi la cateva saptamani, nu inseamna dependeta de parinti, ci VIZITA.
Pacat ca nu revii cu detalii, pt a ne forma o parere mai la obiect, ar fi f important sa stim care e relatia lui cu parintii lui.

Oricum, rugaciunea si duhovnicul trebuie sa-ti fie un aliat de nadejde in aceste momente, incearca sa citesti un Paraclis al Maicii Domnului in fiecare seara (sau in alt moment al zilei, daca nu poti seara).
Dumnezeu si Maica Domnului sa va ajute!

[Radu32]

si unul si altul au inceput cu stangul :

1). barbatul., trebuia sa aiba orgoliul,de la inceput sa-si vada de drum,daca s-a vazut nedorit de parintii ei !!!
2). femeia daca l-a ales, trebuie sa-i fie credincioasa si devotata !

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Daca parintii simt ca ceva nu este in ordine, ar trebui sa se pronunte eventual inainte de casatorie si sa taca dupa ce copiii au propria familie.

Dar eu cunosc cazuri in care parintii au subminat sistematic relatiil copiilor astfel incat copiii ajung la 40 ani si tot nu sunt casatoriti!

Chiar propriul meu cumnat a avut relatii cu fete foarte frumoase, bine educate etc.. dar am fost socata sa aud dupa ce a incheiat o relatie cu o fata extraordinar de frumoasa, inteligenta, cu doua facultati, din familie buna etc.. ca mama lui declara: "mai bine ca s-a terminat pt ca A. era o fata care trebuia "distrata"..." Asta in conditiile in care potentiala nora tinea o legatura stransa cu mama logodnicului, o suna, ii facea vizite si cadouri etc.. (lucruri pe care eu nu le-am facut - oau! ce-or crede despre mine, cate lucruri nu mi-a spus sotul!).
Acum baiatul mamei are aproape 40 ani si este neinsurat datoria petioaselor sfaturi de viata primite de la parinti care i-au implementat mentalitatea ca femeile sunt c....

Eu nu zic cumva ca nu ar exista tot felul de parinti, dar cred de asemenea ca unii parinti simt intr-adevar si de ce au nevoie copiii lor...si chiar temerile li se adeveresc dupa ceva timp.

In rest ce sa zic...indiferent de situatie...nu e ceva normal ca un sot sa faca scandal pentru asa ceva, chiar indiferent de situatie, deci le dau dreptate socrilor, intrucat or fi simtit ei ceva.

Legat de baietii burlaci la 40 de ani, daca ar vrea sa se casatoreasca...ar face-o, chiar daca ar sta parintii si in cap...deci nu au vrut pur si simplu.