Psaltirea-o carte a sufletului credinciosilor

[cristiboss56]

http://psaltirea.wordpress.com/

[Daniel777]

Acest nume se dă acelor psalmi care au fost compuşi în mod special pentru ceremoniile religioase ori pentru serviciul de la templu. Astfel avem: psalmul 14 care aminteşte condiţiile cerute pentru a fi admis la sanctuar. Psalmul 23 era recitat în toate ocaziile când un cortegiu procesional se apropia de templu. Psalmul 65 se citea la aducerea unei jertfe, iar psalmul 67 la reîntoarcerea sicriului Legii la cortul sfânt după o victorie repurtată impotriva năvălitorilor sau răufăcătorilor. Cea mai mare parte a psalmilor din cărţile a IV-a şi a V-a au acest caracter liturgic. De altfel, chiar dacă nu toţi psalmii au avut de la început o destinaţie liturgică, până la urmă, atât în sinagogă cât şi în Biserică, ei au dobândit o astfel de întrebuinţare. Diferite indicaţii pe care le găsim în titlurile unor psalmi dezvăluie de asemenea caracterul lor liturgic. Aşa de exemplu la începutul unor psalmi se întâlneşte notat cuvântul “Alamot” - ceea ce indică modalitatea cântării lor pe o voce de tenor (vezi Psalmul 45). Alţii au marcat cuvântul “Ghitit”, de la un instrument muzical cu care era acompaniată cântarea acestor psalmi (ex. psalmii 8, 80, 83). Alţi psalmi au indicaţia “machalat” - ceea ce se pare ca însemnă “fluier”, deci aceşti psalmi trebuiau executaţi cu acompaniament de fluier (ex. psalmii 52 si 87). Cuvântul “mictam” de la începutul unor psalmi indică genul cântării, adică o cântare excelentă sau deosebită. Şase psalmi poartă această suprascriere. Cuvântul “mizmor” se traduce cu “cântare ritmică” şi el se află în fruntea a 57 de psalmi. Expresia “le menateah” - constituie un indiciu pentru dirijorul de cor de felul cum trebuie executată cântarea unor psalmi. Cincizeci şi cinci de psalmi au această indicaţie. Cuvintele “nechiiot” şi “neghinot” definesc alte două genuri de psalmi liturgici şi anume cei desemnaţi prin prima numire trebuind a fi acompaniaţi de fluiere, ceilalţi de un instrument cu coarde. Psalmul 7 are drept indicaţie liturgică termenul “sigaion” ceea ce se traduce cu cântare ditirambică. Cuvântul “sir”, acolo unde se află, indică faptul că psalmul respectiv trebuie cântat, nu recitat. Cuvântul “siminit” arată că psalmul trebuie executat în “octava gravă”. Suprascrierea “tehilah” se traduce cu “cântare de lauda”, iar cea de “tohad” cu cântare de mulţumită (vezi Psalmi 29 şi 144).

[Daniel777]

Sunt desigur cei mai importanţi din întreaga psaltire. Caracterul lor mesianic este atestat de către însuşi Mântuitorul Iisus Hristos ori de către autorii biblici neotestamentari. Se împart în două categorii: psalmi direct şi indirect mesianici. Din prima categorie fac parte psalmii 2, 21, 45, 71, 109, şi o parte din psalmul 15. Psalmii indirect mesianici sunt: psalmii 8, 18, 34, 39, 40, 67, 77, 96, 101, 108, 116, 117. Se numesc indirect sau tipic mesianici pentru că ei îl simbolizează pe Mesia prin persoanele de care fac amintire.

[cristiboss56]

Toata Psaltira , in intregimea ei , este importanta , citita si mai ales inteleasa ca atare . Ea este insuflata de Duhul Sfant , si nu exista un Psalm mai important , sau care trebuie citit mai inainte de altii . Rabdarea in citirea ei , ne lumineaza mintea si sufletul ! Sa nu uitam nici de Psaltira Maicii Domnului , comoara de mult pret pentru orice cresti ORTODOX !

[Daniel777]

Cincisprezece psalmi, de la psalmul 119 la psalmul 133, poartă acest titlu. După cea mai verosimilă explicaţie, aceşti psalmi erau cântaţi de pelerinii iudei atunci când se apropiau de Ierusalim, ţinta pelerinajului lor. Oraşul sfânt este într-adevăr aşezat pe un loc mai înalt al Ţării Sfinte şi anume în munţii Iudeii, încât toţi cei ce se îndreptau spre el spuneau obişnuit că “urcă la Ierusalim” (a se vedea: Matei 20, 18; Marcu 10, 32; Luca 2, 42; Ioan 2, 18). Cuprinsul acestor psalmi este adecvat scopului pentru care au fost alcătuiţi. Astfel, psalmul 120 îi asigură pe pelerini că Dumnezeu veghează asupra lor; psalmul 121 exprimă bucuria sosirii în cetatea sfântă; prin psalmul 123 se aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru scăparea de pericole în călătoria săvârşită până la Ierusalim; psalmul 127 aminteşte binecuvântările rezervate celor care îl slujesc pe Domnul; psalmul 128 este un imn de preamarire al muntelui sfânt (Sionul). Psalmul 130 este o cântare de umilinţă. Psalmul 132 exprimă bucuria pelerinilor de a se fi adunat la un loc cu fraţii lor de un sânge şi o credinţă. Cuprinsul său este de o frumuseţe şi o profunzime inegalabile: “Iată acum ce este bun şi ce este frumos decât numai a locui fraţii împreună! Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui. Aceasta este ca roua Hermonului, ce se coboară pe munţii Sionului, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântare şi viaţă până în veac”. Psalmul 133 este un îndemn din partea pelerinilor adresat preoţilor şi leviţilor de a îndeplini cu toată conştiinciozitatea slujirea lor la templu, ca unii care au acest privilegiu deosebit de a fi permanent în casa Domnului Dumnezeu.

[cristiboss56]

http://parohialuncasi.trei.ro/biblioteca.html

[tigerAvalo9]

PS Plamadeala – Psaltirea este cartea fiecărui suflet necăjit şi dosădit

Sursa: Ziarul Lumina

Ce este Psaltirea şi care este folosul citirii ei?

Psaltirea proorocului şi împăratului David este, dintre cărţile canonice ale Vechiului Testament, poate cea mai citită carte în rândul credincioşilor noştri. Psalmii sunt rugăciuni de laudă a lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, rugăciuni de pocăinţă. Ei exprimă frământările din sufletul omului, poate mai bine decât oricare alte texte sfinte şi, în aceeaşi măsură, recunosc în faţa lui Dumnezeu păcătoşenia oamenilor, dar şi părerea lor de rău, şi dorinţa de îndreptare. Psaltirea este o carte dramatică. E cartea fiecărui suflet „necăjit şi dosădit”, cum se spune în limbaj vechi românesc. Fiecare se regăseşte în ea. E de ajuns să începi lectura, ca să n-o mai lepezi din mână. Simţi că e cartea ta, cartea credinţei tale, a căderilor tale. Simţi însă că e şi cartea speranţelor tale. E cartea împăcării cu Dumnezeu. Psaltirea este o carte-miracol. Izbăvirea de vrăjmaşi este una dintre cererile dese ale Psaltirii. În popor există o vorbă: „Te pun la Psaltire!” Adică voi citi Psaltirea, cu speranţa că Dumnezeu va lămuri lucrurile. Căci ea se citeşte cu umilinţă şi speranţă şi, după lectura ei, vine lămurirea şi se înfăptuieşte dreptatea lui Dumnezeu.
Psaltirea se citeşte mult de către credincioşii ortodocşi. Psalmii sunt mângâietori. Îndeamnă la pocăinţă, ne fac mai buni, mai credincioşi, mai atenţi faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru. Prin psalmi se cere iertarea păcatelor, se recunoaşte slăbiciunea firii omeneşti şi se cere întărire în lupta cu ispitele şi cu diavolul. Psalmii se citesc în orice zi a anului, dar mai ales la vreme de necaz şi de supărări şi, întotdeauna, credinciosul simte ajutorul lui Dumnezeu după citirea lor. Toţi psalmii sunt atât de potriviţi sufletului omenesc, încât par a fi rugăciunea inimii fiecăruia din cei care citesc.
Citirea Psaltirii este un act de pocăinţă, fiind prescrisă de duhovnici ca mijloc de curăţire şi iertare, prin forţa pe care o au psalmii, de a întoarce spre fapta bună, spre căinţă. Există mănăstiri în care Psaltirea se citeşte încontinuu în biserică, lectura ei fiind socotită act de trezvie şi pocăinţă pentru obşte. (mitropolit Antonie PLĂMĂDEALĂ, Cuvinte duhovniceşti)

Citirea Psaltirei trebuie facuta cu post si randuiala.
Recomand citirea Psaltirei in cazul despartirii sufletului de trup al cuiva. Aduce foarte multa alinare sufletului.
Sunt niste Rugaciuni Puternice!
Doamne ajuta!

Da. Ai dreptate, Psaltirea poate fi citita si asa , doar in cazul cand citesti Psaltirea daca cineva ,dintre cei vii, nu te lasa in pace. In cazul acesta pentru a se face lumina, recomand sa cerem binecuvantare duhovnicului pentru citirea ei, in rest nu cred ca trebuie binecuvantare.

Asta e parerea mea, daca cineva zice altceva nu il contrazic!
Doamne ajuta!

[Daniel777]

În Biserica Ortodoxă, cei 150 de psalmi au fost împărţiţi, pentru a fi utilizaţi în cult, în 20 de catisme ori şezânde (timp în care credincioşii pot să stea în străni sau pe scaune) astfel:

Catisma I: ps. 1-8, Catisma a XI-a: ps. 77-84.
Catisma a II-a: ps. 9-16, Catisma a XII-a: ps. 85-90,
Catisma a III-a: ps. 17-23, Catisma a XIII-a: ps. 91-100,
Catisma a IV-a: ps. 24–31, Catisma a XIV-a: ps. 101-104,
Catisma a V-a: ps. 32-36, Catisma a XV-a: ps. 105-108,
Catisma a VI-a: ps. 37-45, Catisma a XVI-a: ps. 109-117,
Catisma a VII-a ps. 46-54, Catisma a XVII-a: ps. 118,
Catisma a VIII-a: ps. 55-63, Catisma a XVIII-a: ps. 119-133,
Catisma a IX-a: ps. 64-69, Catisma a XIX-a: ps. 134-141,
Catisma a X-a: ps. 70-76, Catisma a XX-a: ps. 142-150,

Peste tot anul aceste catisme sunt repartizate astfel: Sâmbăta la vecernie, catisma I. Duminica la utrenie, catismele a II-a, a III-a şi a XVII-a. Duminica, la vecernie, nu se citeşte nici o catismă. Dacă avem praznic, se citeşte catisma I. Luni, la utrenie, catisma a IV-a şi a V-a; la vecernie, catisma a VI-a; Marţi, la utrenie, catisma a VIl-a şi a VIII-a, la vecernie catisma a IX-a; Miercuri, la utrenie, castima a X-a şi a XI-a, la vecernie, catisma a XII-a.; Joi, la utrenie, catisma a XIII-a şi a XIV-a, la vecernie, catisma a XII-a; Vineri, la utrenie, catisma a XIX-a şi a XX-a, la vecernie, catisma a XVIII-a; Sâmbătă, la utrenie, catisma a XVI-a şi a XVII-a.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Daniel777

În Biserica Ortodoxă, cei 150 de psalmi au fost împărţiţi, pentru a fi utilizaţi în cult, în 20 de catisme ori şezânde (timp în care credincioşii pot să stea în străni sau pe scaune) astfel:

Catisma I: ps. 1-8, Catisma a XI-a: ps. 77-84.
Catisma a II-a: ps. 9-16, Catisma a XII-a: ps. 85-90,
Catisma a III-a: ps. 17-23, Catisma a XIII-a: ps. 91-100,
Catisma a IV-a: ps. 24–31, Catisma a XIV-a: ps. 101-104,
Catisma a V-a: ps. 32-36, Catisma a XV-a: ps. 105-108,
Catisma a VI-a: ps. 37-45, Catisma a XVI-a: ps. 109-117,
Catisma a VII-a ps. 46-54, Catisma a XVII-a: ps. 118,
Catisma a VIII-a: ps. 55-63, Catisma a XVIII-a: ps. 119-133,
Catisma a IX-a: ps. 64-69, Catisma a XIX-a: ps. 134-141,
Catisma a X-a: ps. 70-76, Catisma a XX-a: ps. 142-150,

Peste tot anul aceste catisme sunt repartizate astfel: Sâmbăta la vecernie, catisma I. Duminica la utrenie, catismele a II-a, a III-a şi a XVII-a. Duminica, la vecernie, nu se citeşte nici o catismă. Dacă avem praznic, se citeşte catisma I. Luni, la utrenie, catisma a IV-a şi a V-a; la vecernie, catisma a VI-a; Marţi, la utrenie, catisma a VIl-a şi a VIII-a, la vecernie catisma a IX-a; Miercuri, la utrenie, castima a X-a şi a XI-a, la vecernie, catisma a XII-a.; Joi, la utrenie, catisma a XIII-a şi a XIV-a, la vecernie, catisma a XII-a; Vineri, la utrenie, catisma a XIX-a şi a XX-a, la vecernie, catisma a XVIII-a; Sâmbătă, la utrenie, catisma a XVI-a şi a XVII-a.

Toate aceste bune precizari , sunt specificate la inceputul cartii de Psaltira , si recomand sa nu se cumpere Psaltira daca nu are binecuvantare pe prima pagina !