Paralela intre a trai necununat sau casatorit-discutie

[cristina2012]

În prealabil postat de Fierarul

Ma tot gandesc...

Multor oameni li s-ar parea aberanta sugestia sa se casatoreasca pe la 20 de ani, dar nu li se pare deloc anormal sa aiba relatii trupesti/sa traiasca intr-un fel de concubinaj, chiar si inainte de aceasta varsta.
Poate cineva sa gaseasca un motiv de a nu te casatori? Adica, ce griji in plus implica casatoria fata de o astfel de relatie?

Interesanta problema ridicata!

Motive de a nu te casatori de la 20 de ani exista, chiar atunci cand cei doi tineri sunt convinsi ca vor sa se casatoreasca dupa ce termina studiile, eventual dupa ce-si fac si cat de cat un rost. Am sa numesc cateva pe care le-am observat in jurul meu. Sunt chiar justificate.
Frecvent parintii care sunt dispusi sa-si intretina copilul, nu sunt dispusi sa-i intretina si nevasata/sotul din doua motive (chiar daca nu e asa, lor asa li se pare) si apoi nu vor sa creeze un obicei prost de a avea familia copilului dependenta de ei. Mai mult, parintii inca mai sunt obisnuiti ca dupa casatorie vin copiii (asa era in trecut, intai faceai copiii si apoi avorturile ca daca era invers, riscai sa nu mai faci copii niciodata). De aici vine si teama ca se vor trezi cu nepotii in brate, tocmai cand au apucat si ei sa se mai linisteasca si poate nici cheltuielile suplimentare aduse de nepoti nu le surad, pentru ca totul va fi in seama lor. Mai mult, cum sunt cu capul pe umeri, stiu ca uneori cu copiii vin si probleme serioase legate de santatea copiilor (un copil care raceste f. des, un copil alergic, unele mici defecte congenitale, care se remediaza, dar impun niste operatii, sau gimnastica si alte proceduri terapeutice, etc). Asta chiar ar distruge scoala pe care tinerii o au de terminat si pentru care parintii lor au platit atatia ani, sau i-ar impovara pe bunici peste masura.
Am avt in facultate colegi care nu se casatoreau pentru ca stiau ca dupa casatorie li se vor diminua subventiile.
Adesea parintii gandesc logic: copilul s-a casatorit, trebuie sa-l ajutam sa-si faca o casa, un rost, iar el daca are familie, trebuie sa faca ceva sa mai castige si el un ban. Ca urmare parintii deturneaza fondurile de la intretinerea/distractia copiilor, spre un avans la o casa...
Un alt motiv pentru care parintii nu sunt dispusi sa continue subventionarea copiilor casatoriti ar mai fi faptul ca parintii fetei considera ca fata lor preia macar o parte din treburile casnice ale sotului plus ca ofera sex gratis si s-ar cuveni sa fie intretinuta de el/parintii lui pentru ca el/ei sunt degrevati de poverile casnice. Mai mult aceste noi ocupatii de femeie maritata ii afecteaza sutdiile ei.
Pe de alta parte, parintii baiatului poate nu se simt in stare creasca suma alocata copilului lor, poate nici nu au de unde, poate nici nu le convine nora prea tanara, prea fitzoasa, prea nestiutoare in ale gospodariei, ca urmare prea dispusa sa-si aduca mama sa-i faca treburile si ea sa nu se mai invete niciodata sa devina gospodina, ba mai mult, fiind studenta inca isi petrece cea mai mare parte a timpului intre tineri pusi pe distractie, intre posibili pretendenti, sansele sa-i fuga ochii in alta parte sunt intr-adevar mai mari...

Parintii stiu ca atunci cand omul se casatoreste "se asaza la casa lui", incepe sa-si rostuiasa viata. Ei vad adesea o familie traditionala (inca ramne regula in societatea noastra). Barbatul trebuie sa aduca bani in casa, daca nu pe toti, macar sa fie capabil sa asigure intretinerea familiei, chiar daca si sotia castiga, banii ei sa fie bani destinati confortului, de care familia sa se poata lipsi atunci cand ar aparea un copil si mama ar fi nevoita sa-l ingrijeasca acasa. Femeia sa fie capabila sa fie mama si sa fie capabila sa tina gospodaria, chiar daca mai este ajutata de sot. Si acesta este un motiv intemeiat de a amana momentul casatoriei. Este o chestiune mentala, este mai usor de inteles daca ne gandim la ritualurile de initiere (nu neaparat pagane). Casatoria este un moment de trecere la un alt nivel al vietii, nu doar debutul vietii sexuale. Este minunat ca aceasta gandire inca mai persista, daca s-ar face efortul sa le fie transims si copiilor, daca ar putea fi facuti sa inteleaga, viitorul familiei daca nu crestina, macar cu aspect crestin, ar fi mai bun. De aici si indepartarea momentului cand casatoria va fi in mentalitatea tuturor doar "o hartie", cand orice fel de aberatii gen casatorii de proba, casatorii homosexuale, poligamie/poliandrie nu vor mai avea nici o justificare sa nu fie legalizate.

Un alt motiv foarte important tine de faptul ca deja parintii sunt convinsi in sinea lor (de medici prosti, de tot felul de emisiuni si show-uri tv, de publicitate si se de intreaga societate decazuta ) ca atata timp cat exista contraceptie si avort la liber rolul virginitatii nu mai exista. Daca nu vine fata cu burta la gura si cu viata nenorocita nu mai trebuie pazita ci copiii ltrebuie chiar lasati/incurajati sa "cunoasca" sa probeze, ca nu cumva sa descopere dupa aceea ca nu sunt compatibili, sa nu aibe probleme de sanatate...
Sa va zic o discutie intre doi tatici: ei glumeau ca se incuscresc, iar cand tatal baietelului a zis ca le accepta conditiile, dar fata lor sa fie virgina, a sarit imediat ca "doar n-o sa se casatoreasca la 20 de ani"! DAca parintii gandesc asa, formeaza copilul asa, acesta are saracul putine sanse sa gandeasca altfel...

Inca un motiv tine de faptul ca este mai profitabil pentru parinti, adesea saraci, sa nu se grabeasca sa faca nunata pe cheltuiala lor ci copiii, care convietuiesc 7-8 ani impreuna, isi fac un rost, au servicii si venituri sigure, sa se descurce singurei cu nunta. Ei, parintii, doar sa-i ajute eventual cu cate ceva. Iar au dreptate, macar partial, pentru ca in prezent putini tineri mai concep o nunta simpla si ieftina, fara restaurant, chiar in familie, cu putini invitati, cu rochia de mireasa/costumul de mire imprumutate de la prieteni, sau de la un centru de imprumut, cu accesoriile de nunta modeste... Asa ca fiecare sa-si faca ce vrea, cum vrea si pe cheltuiala lui.

Imi cer scuze ca am scris aici un tratat. A nu se intelege ca sunt de acord cu concubinajul tinerilor, sunt insa de parere ca e important ca tinerii sa isi asume casatoria cu tot ceea ce tine de ea, nu sa o considere o modalitate de a face sex legal pe banii parintilor. E doar mai usor sa se casatoreasca dupa terminarea studiilor, dar daca sunt constienti de ce-i asteapta, dispusi sa lupte, merge si inainte.
Mai periculos decat pacatul desfranrii tinerilor atei/indiferenti religios este a devaloriza/desacraliza casatoria. Privind lucrurile la nivelul mentalitatii unui om, este mult mai usor ca un desfrant sa se pocaiasca si sa se mantuiasca decat sa apara o schimbare la nivelul mentalitatii maselor. Daca mentalitatea colectiva va pierde CASNICIA cu valorile ei atunci va fi intr-adevar grav!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cristina2012

Motive de a nu te casatori de la 20 de ani exista, (...)

Aţi punctat foarte bine cele mai frecvent întâlnite motive pentru care viitorii miri amână căsătoria, uneori cu anii.
Aş vrea să insist asupra motivului cel mai absurd: dorinţa de a face o nuntă "aşa cum se face". Şi anume, a ajuns să se facă o afacere din asta. Sumele investite sunt considerabile, iar zilele premergătoare nunţii sunt zile de stress, în care pe lângă grija ca cele 1000 de detalii să iasă perfect, cei doi şi părinţii lor au şi grija că poate nu îşi vor scoate banii investiţi. Mireasa strânge banii în şorţul imaculat, pe acordurile lăutarilor. Rudele apropiate supralicitează cu bani închipuiţi ca să "ridice masa", adică să-i facă şi pe ceilalţi să dea mai mult. Noaptea nunţii vine cu emoţii şi cu voluptăţi, dar sunt altfel de emoţii şi alte emoţii decât te-ai aştepta: sunt emoţiile numărării banilor şi voluptatea constatării că, în sfârşit, "ne-a ajutat Dumnezeu şi ne-am scos". Adică, s-a recuperat investiţia şi a rămas şi ceva pe deasupra. La rândul lor, nuntaşii sunt stressaţi din chiar clipa în care primesc invitaţia: încep prin a privi ca un fel de blestem o invitaţie la nuntă care "nu se poate refuza". Merg la nuntă ca viţelul la tăiere: acolo e un loc unde trebuie să dai nişte bani munciţi cu sudoare şi sânge, fir-ar să fie de nuntă. Cam cu o săptămână înainte, trebuie să te interesezi "cât e tacâmul", fiindcă în funcţie de asta te orientezi: plăteşti cam dublul tacâmului în medie, se acceptă ceva mai puţin la rudele mai de departe sau la studenţi, se pretinde mai mult de la rudele mai apropiate sau de la cei care la rândul lor... În ziua nunţii, ajunşi "la salon", trebuie să te preocupi să nu te faci de râs, adică să vezi cât dau cei de la masă. Dar ceilalţi, de la celelalte mese cam cât dau ?

Şi aşa, nunta ajunge din ceva frumos, din ceva dumnezeisc de frumos, ceva de domeniul convenţiei sociale. Am dat atâţia bani la nunţi, deci şi copiii mei vor trebui să facă nuntă cu dar, ca să ne scoatem. Vom rezerva restaurantul cu un an înainte, e normal: când cineva întreabă "unde se face nunta?", răspunsul nu este "la biserica Sf Cruce" sau "la Catedrală", ci "la Cercul Militar" sau "la Athenee Palace". Abia aştept să aibă fiică-mea nuntă, ca în noaptea aceea să ne strângem în bucătărie să numărăm banii !

[Rodica50]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Aţi punctat foarte bine cele mai frecvent întâlnite motive pentru care viitorii miri amână căsătoria, uneori cu anii.
Aş vrea să insist asupra motivului cel mai absurd: dorinţa de a face o nuntă "aşa cum se face". Şi anume, a ajuns să se facă o afacere din asta. Sumele investite sunt considerabile, iar zilele premergătoare nunţii sunt zile de stress, în care pe lângă grija ca cele 1000 de detalii să iasă perfect, cei doi şi părinţii lor au şi grija că poate nu îşi vor scoate banii investiţi. Mireasa strânge banii în şorţul imaculat, pe acordurile lăutarilor. Rudele apropiate supralicitează cu bani închipuiţi ca să "ridice masa", adică să-i facă şi pe ceilalţi să dea mai mult. Noaptea nunţii vine cu emoţii şi cu voluptăţi, dar sunt altfel de emoţii şi alte emoţii decât te-ai aştepta: sunt emoţiile numărării banilor şi voluptatea constatării că, în sfârşit, "ne-a ajutat Dumnezeu şi ne-am scos". Adică, s-a recuperat investiţia şi a rămas şi ceva pe deasupra. La rândul lor, nuntaşii sunt stressaţi din chiar clipa în care primesc invitaţia: încep prin a privi ca un fel de blestem o invitaţie la nuntă care "nu se poate refuza". Merg la nuntă ca viţelul la tăiere: acolo e un loc unde trebuie să dai nişte bani munciţi cu sudoare şi sânge, fir-ar să fie de nuntă. Cam cu o săptămână înainte, trebuie să te interesezi "cât e tacâmul", fiindcă în funcţie de asta te orientezi: plăteşti cam dublul tacâmului în medie, se acceptă ceva mai puţin la rudele mai de departe sau la studenţi, se pretinde mai mult de la rudele mai apropiate sau de la cei care la rândul lor... În ziua nunţii, ajunşi "la salon", trebuie să te preocupi să nu te faci de râs, adică să vezi cât dau cei de la masă. Dar ceilalţi, de la celelalte mese cam cât dau ?

Şi aşa, nunta ajunge din ceva frumos, din ceva dumnezeisc de frumos, ceva de domeniul convenţiei sociale. Am dat atâţia bani la nunţi, deci şi copiii mei vor trebui să facă nuntă cu dar, ca să ne scoatem. Vom rezerva restaurantul cu un an înainte, e normal: când cineva întreabă "unde se face nunta?", răspunsul nu este "la biserica Sf Cruce" sau "la Catedrală", ci "la Cercul Militar" sau "la Athenee Palace". Abia aştept să aibă fiică-mea nuntă, ca în noaptea aceea să ne strângem în bucătărie să numărăm banii !

Si totusi se mai organizeaza nunti si de dragul imortalizarii momentului, cu mare drag si cu intentia de a-i bucura- pe tinerii care si-au unit destinele, pe toti invitatii- fara stresul despre care am citit nu fara sa ma amuz- doar acesta a fost scopul. Ati fost foarte glumet!
Dar avand si mare dreptate- cam asa se procedeaza!