Oprirea de la impartasanie

[florinbrasov0]

V-as sugera sa citit tot articolul acesta...
http://www.crestinortodox.ro/credint...nie-69901.html

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de TZICKa

Florin-Ionut, numele meu e Victoria. Vreau si eu Noul Testament ortodox, pt ca sa il pot copia si pe CD. Multumesc.
ID meu> victo_08@yahoo.com

Evangheliile sunt aici pana pe data de 21 august 2010:

http://dl.transfer.ro/Evangheliile-t...aug-21c20e.ZIP

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Evangheliile sunt aici pana pe data de 21 august 2010:

http://dl.transfer.ro/Evangheliile-t...aug-21c20e.ZIP

...si celelalte carti ale Noului Testament sunt aici:

http://dl.transfer.ro/Epistolele-tra...aug-b9dbf9.ZIP

[ap2010]

Oricare crestin,fie ortodox,fie catolic,poate fi oprit de la sfanta impartasanie pentru o anumita perioada de timp,pentru anumite pacate,si chiar tinand posturile va lua numai agheazma mare.

[Marius22]

În prealabil postat de grgsc_mrs

Este cineva printre voi care a fost deja oprit de la Sfanta Impartasanie?

Cred ca sensul opririi de la Sfanta Impartasanie ni se face inteles deplin numai in lumina iconomiei mantuirii, mai exact a caderii in pacat a protoparintilor si a mantuirii venite prin Hristos.

Nu intamplator, intre caderea in pacat a lui Adam si a Evei si intruparea Mantuitorului, altfel spus unirea celor doua firi - dumnezeiasca si omeneasca - in Hristos, a trecut atata timp. Mantuitorul ar fi putut sa mantuiasca neamul omenesc imediat dupa cadere. Nu a facut-o, potrivit intelepciunii Sale de nepatruns, decat atunci cand oamenii au si fost pregatiti pentru aceasta.

La fel si in cazul nostru. Nu este de ajuns sa marturisim pacatele mari in cadrul Tainei Spovedaniei. Trebuie sa mai treaca un timp, pregatitor, in care sa facem dovada indreptarii noastre si a nerepetarii acelor pacate opritoare, si apoi putem primi Trupul si Sangele lui Hristos. Altfel spus, il putem primi numai atunci cand vedem cu adevarat in el un "margaritar de mare pret".

[Delirul]

În prealabil postat de voxdei55

Impartasirea cu sangele lui Iisus...nu vi se pare ca suna a vampirism.Doar prin Cabala mai gasesti ceva asemanator

Exte un mod de a-ti aduce mereu la cunostinta ca Hristos a venit si S-a sacrificat pentru noi adica si-a varsat sangele si nu S-a indurat de ranile trupului, fiindca daca ar fi vrut sa scape ar fi putut sa scape oricand.

[Eugen7]

În prealabil postat de Nicole_Alma

Unii oameni (fara o pregatire duhovniceasca de baza) considera ca daca se spovedesc, automat trebuie sa se si impartaseasaca. Ei nu inteleg ca de la spovedanie (marturisirea pacatelor) si pana la impartasanie (primirea sangelui si trupului lui Iisus) e cale f. lunga. Daca parintele considera ca din cauza pacatelor pe care le-am facut nu suntem vrednici de a ne impartasi cu trupul si sangele Mantuitorului, ne opreste de la asta.
E FOARTE MARE PACAT SA TE IMPARTASESTI FARA SA FII VREDNIC, asa ca nu trebuie sa ne suparam daca paritele ne da un canon si ne opreste de la impartasanie, caci e spre binele nostru, important e sa ne caim de pacatele noastre si sa incercam sa pacatuim cat mai putin pana la urmatoarea spovedanie.

Dezlegarea, iertarea pacatelor le primim la Sfanta Spovedanie, insa vindecarea completa (de pacate) si impacarea cu Dumnezeu si dobandirea deplinatatii Duhului Sfant le primim numai prin unirea reala cu Hristos Iisus in Taina Sfintei Impartasanii.

Sfanta Impartasanie nu este torfeu (medalie) dar nici nu trebuie "aruncata porcilor" (Matei 7,6). Asadar, nevrednicia omului pentru Sfanta Impatasanie nu este legata de starea de pacatosenie a sa, ci de dorinta de pocainta, de vointa sa de a se lepada de TOATE patimile si pacatele (indiferent de cat de mari sau cat de mici sunt).

Omul nu poate scapa de pacate fara Hristos Iisus (Ioan 15,55), fara unirea reala cu EL, de aceea preotul trebuie sa fie cu mare bagare de seama mai ales la Sfanta Impartasanie, caci sunt crestini care daca nu sunt impartasiti nu vor putea niciodata scapa de patimi si pacate si asfel vor muri; si sunt crestini care daca nu au pacate "mari" se simt indreptatiti sa primeasca Sfanta Impartasanie dar sa continue sa faca acele "mici pacate"... si vor "muri" din cauza acestor pacate "mici" de care nu vor sa se lepede (deci este bine pentru astfel de persoane ca sa fie oprite de catre preot, pentru o vreme, de la sfanta impartasanie); iar cei care au pacate si patimi mari dar voiesc sa se lepede de ele (de toate) cu ajutorul lui Iisus, vor fi mantuiti de Hristos Iisus si vor intra in Imparatia Cerurilor.

stim pilda vamesului si a fariseului (Luca 18). stim pilda cu femeia pacatoasa din casa lui Simon fariseul (Luca 7) explicata de Hristos in pilda cu datornicii (datornincul cel mai mare iubeste cel mai mult cand este iertat).

Sa nu uitam nici de Sfantul Pavel care daca nu se intalnea cu Hristos Iisus in chip real (intalnire directa)... viata lui si a noastra a tuturor crestinilor ar fi fost alta.

Sa nu uitam ca in una din rugaciunile de la Sfanta Impartasanie se spune: "...Stapane, iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit si ai inviat si ai daruit noua acceste infricosatoare si de viata facatoare Taine, spre binefacerea si sfintirea sufletelor si a trupurilor noastre, da sa-mi fie si mie acestea spre tamaduirea sufletului si a trupului, spre izgonirea a tot potrivnicul, spre luminarea ochilor inimii mele, spre impacarea sufletestilor mele puteri, spre credinta neinfruntata, spre dragoste nefatarnica, spre desavarsirea intelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adaogirea dumnezeiescului Tau har si dobandirea imparatiei Tale. ..."

Rugăciunile Dinaintea Sfintei Împărtăşanii:
http://biserica.org/Publicatii/2000/NoI/05_index.html

RUGACIUNILE DE MULTUMIRE DE DUPA IMPARTASIREA CU DUMNEZEIESTILE TAINE
http://www.biserica.org/Publicatii/R...re/index1.html

Asadar fecare crestin trebuie sa se intalneasca si sa se uneasca cu Hristos Iisus in chip real in Taina Sfintei Euharistii, iar vrednicia repet este este legata de vointa (exclusiva a omului de a renunta la toate patimile si pacatele) si nu de starea de pacatosenie, caci unii oameni sunt eliberati de Hristos de patimi si pacate grele in timp relativ scurt (depinzand excluziv de vointa omului) iar alti oameni sunt eliberati de pacate "mici" in timp lung, poate ani de zile (pentru ca ei nu vor sa se lepede de ele, caci Hristos tuturor ni se daruieste la fel, in toata deplinatatea dumnezeirii Sale, in Taina Sfintei Impartasanii... si nicidecum la cei ce au avut pacate mari, mai putin, iar la cei ce au avut pacate mici, mai mult). Desigur ca omul este dator sa se pregateasca (cu post, rugaciune, milostenie) "cu frica si cutremur" pentru unirea reala in Taina Sfintei Euharistii cu Hristos Iisus Domnul Dumnezeul nostru si fratele nostru...

asadar sa luam aminte fratilor...

[Eugen7]

În prealabil postat de florinbrasov0

V-as sugera sa citit tot articolul acesta...
http://www.crestinortodox.ro/credint...nie-69901.html

foarte frumos articolul.

În prealabil postat de Eugen7

Dezlegarea, iertarea pacatelor le primim la Sfanta Spovedanie, insa vindecarea completa (de pacate) si impacarea cu Dumnezeu si dobandirea deplinatatii Duhului Sfant le primim numai prin unirea reala cu Hristos Iisus in Taina Sfintei Impartasanii.

Sfanta Impartasanie nu este torfeu (medalie) dar nici nu trebuie "aruncata porcilor" (Matei 7,6). Asadar, nevrednicia omului pentru Sfanta Impatasanie nu este legata de starea de pacatosenie a sa, ci de dorinta de pocainta, de vointa sa de a se lepada de TOATE patimile si pacatele (indiferent de cat de mari sau cat de mici sunt).

Omul nu poate scapa de pacate fara Hristos Iisus (Ioan 15,55), fara unirea reala cu EL, de aceea preotul trebuie sa fie cu mare bagare de seama mai ales la Sfanta Impartasanie, caci sunt crestini care daca nu sunt impartasiti nu vor putea niciodata scapa de patimi si pacate si asfel vor muri; si sunt crestini care daca nu au pacate "mari" se simt indreptatiti sa primeasca Sfanta Impartasanie dar sa continue sa faca acele "mici pacate"... si vor "muri" din cauza acestor pacate "mici" de care nu vor sa se lepede (deci este bine pentru astfel de persoane ca sa fie oprite de catre preot, pentru o vreme, de la sfanta impartasanie); iar cei care au pacate si patimi mari dar voiesc sa se lepede de ele (de toate) cu ajutorul lui Iisus, vor fi mantuiti de Hristos Iisus si vor intra in Imparatia Cerurilor.

stim pilda vamesului si a fariseului (Luca 18). stim pilda cu femeia pacatoasa din casa lui Simon fariseul (Luca 7) explicata de Hristos in pilda cu datornicii (datornincul cel mai mare iubeste cel mai mult cand este iertat).

Sa nu uitam nici de Sfantul Pavel care daca nu se intalnea cu Hristos Iisus in chip real (intalnire directa)... viata lui si a noastra a tuturor crestinilor ar fi fost alta.

Sa nu uitam ca in una din rugaciunile de la Sfanta Impartasanie se spune: "...Stapane, iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit si ai inviat si ai daruit noua acceste infricosatoare si de viata facatoare Taine, spre binefacerea si sfintirea sufletelor si a trupurilor noastre, da sa-mi fie si mie acestea spre tamaduirea sufletului si a trupului, spre izgonirea a tot potrivnicul, spre luminarea ochilor inimii mele, spre impacarea sufletestilor mele puteri, spre credinta neinfruntata, spre dragoste nefatarnica, spre desavarsirea intelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adaogirea dumnezeiescului Tau har si dobandirea imparatiei Tale. ..."

Rugăciunile Dinaintea Sfintei Împărtăşanii:
http://biserica.org/Publicatii/2000/NoI/05_index.html

RUGACIUNILE DE MULTUMIRE DE DUPA IMPARTASIREA CU DUMNEZEIESTILE TAINE
http://www.biserica.org/Publicatii/R...re/index1.html

Asadar fecare crestin trebuie sa se intalneasca si sa se uneasca cu Hristos Iisus in chip real in Taina Sfintei Euharistii, iar vrednicia repet este este legata de vointa (exclusiva a omului de a renunta la toate patimile si pacatele) si nu de starea de pacatosenie, caci unii oameni sunt eliberati de Hristos de patimi si pacate grele in timp relativ scurt (depinzand excluziv de vointa omului) iar alti oameni sunt eliberati de pacate "mici" in timp lung, poate ani de zile (pentru ca ei nu vor sa se lepede de ele, caci Hristos tuturor ni se daruieste la fel, in toata deplinatatea dumnezeirii Sale, in Taina Sfintei Impartasanii... si nicidecum la cei ce au avut pacate mari, mai putin, iar la cei ce au avut pacate mici, mai mult). Desigur ca omul este dator sa se pregateasca (cu post, rugaciune, milostenie) "cu frica si cutremur" pentru unirea reala in Taina Sfintei Euharistii cu Hristos Iisus Domnul Dumnezeul nostru si fratele nostru...

asadar sa luam aminte fratilor...

Da, Eugen, ceea ce ne spui este chiar cum mi s-a intamplat mie. Duhovnicul meu a procedat cu mine conform celor spuse de tine aici.
Din copilarie nu ma mai spovedisem si despre impartasit nici nu putea fi vorba. Toata viata mea am petrecut-o intr-o nepasare totala fata de suflet. Nu conta decat placerea si confortul trupului. La un moment dat cand constiinta mea nu mai putea duce povara pacatelor, care crestea in "progresie geometrica", cand sufletul meu nu-si mai gasea pacea, coplesit de grozavii, pasii mi-au fost indrumati spre biserica. M-am spovedit cu o jaleee... si cu un plans ce induiosa si pietrele !... dar ce usurare am simtit !! Si stiti ceva? Cel mai tare imi doream sa ma impartasesc. Asta imi doream! Dar eram SIGURA ca nu merit. Si jumate din jalea mea era ca n-o sa ma pot impartasi... Imi parea atat de rau... Si dupa ce am spus tot parintelui, printre siroaie de lacrimi, am intrebat: "Oare cand ma voi putea impartasi?" si parintele mi-a dat un raspuns care m-a ametit: "pai veniti dimineata, fara sa mancati sau sa beti!" Mare bucurie am avut in ziau aceea! Iar ce am simtit la impartasit... nu pot spune si chiar de as spune, cuvintele nu pot reda ce am trait! Si nu stiu cati m-ar crede...
Am mai spus-o si cu alte ocazii, eu sunt martora unei minuni. Mie, personal, cu mine personal, Dumnezeu a facut o minune. Si daca parintele a hotarat ca ma pot impartasi, a stiut el ce zice. Sunt convinsa ca Sfanta Impartasanie a schimbat firea mea pacatoasa. Deci nu mi-a fost data ca "trofeu" caci nu meritam si nici acum nu merit, ci ca medicament, ca sprijin Dumnezeesc in lupta grea ce urma s-o duc.

[Eugen7]

În prealabil postat de costache marilena

Da, Eugen, ceea ce ne spui este chiar cum mi s-a intamplat mie. Duhovnicul meu a procedat cu mine conform celor spuse de tine aici.
Din copilarie nu ma mai spovedisem si despre impartasit nici nu putea fi vorba. Toata viata mea am petrecut-o intr-o nepasare totala fata de suflet. Nu conta decat placerea si confortul trupului. La un moment dat cand constiinta mea nu mai putea duce povara pacatelor, care crestea in "progresie geometrica", cand sufletul meu nu-si mai gasea pacea, coplesit de grozavii, pasii mi-au fost indrumati spre biserica. M-am spovedit cu o jaleee... si cu un plans ce induiosa si pietrele !... dar ce usurare am simtit !! Si stiti ceva? Cel mai tare imi doream sa ma impartasesc. Asta imi doream! Dar eram SIGURA ca nu merit. Si jumate din jalea mea era ca n-o sa ma pot impartasi... Imi parea atat de rau... Si dupa ce am spus tot parintelui, printre siroaie de lacrimi, am intrebat: "Oare cand ma voi putea impartasi?" si parintele mi-a dat un raspuns care m-a ametit: "pai veniti dimineata, fara sa mancati sau sa beti!" Mare bucurie am avut in ziau aceea! Iar ce am simtit la impartasit... nu pot spune si chiar de as spune, cuvintele nu pot reda ce am trait! Si nu stiu cati m-ar crede...
Am mai spus-o si cu alte ocazii, eu sunt martora unei minuni. Mie, personal, cu mine personal, Dumnezeu a facut o minune. Si daca parintele a hotarat ca ma pot impartasi, a stiut el ce zice. Sunt convinsa ca Sfanta Impartasanie a schimbat firea mea pacatoasa. Deci nu mi-a fost data ca "trofeu" caci nu meritam si nici acum nu merit, ci ca medicament, ca sprijin Dumnezeesc in lupta grea ce urma s-o duc.

Domnul sa ne binecuvinteze pe toti si sa ne tina in viata adevarata, daruindu-ne Duhul Sfant si ajutandu-ne sa facem voia Lui (in primul rand respectarea celor 10 porunci). Nu sunteti singura in aceasta situatie fericita... Slava Domnului ca multi sunt cei ce se intorc la Dumnezeu care ne asteapta cu bratele deschise "si pe cel ce vine la Mine EU nu il voi scoate afara" (Ioan 6,37) spune Hristos Domnul.

"23. Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu - şi nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu? ...
32. Căci Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceţi-vă deci şi trăiţi!" Iezechiel 18,23,32

11. Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi voi" Iezechiel 33,11


Multumim pentru marturia dumeavoastra care este o dovada clara ca Hristos este viu si lucreaza... mai ales in Sfanta Biserica la Sfanta Liturghie cand ni se daruieste (cu toata deplinatatea dumnezeirii sale) in Taina Sfintei Euharistii cand ne impartasim cu adevarat trupul si sangele Lui.

Lupta noastra cea mai grea este cu vointa noastra... sa vrem sa traim intru Hristos, caci El spune "indrazniti, EU am biruit lumea" (Ioan 16,33) si sunt alaturi de voi sa va ajut intru toate (mai ales in neputintele vostre), voi trebuie doar sa vreti. De aceea crestinul (ortodox in special) nu poate spune "nu pot" ci doar "nu vreau".

Sper ca marturia dumneavoastra sa indemne si pe alti oameni sa vina la Hristos, acolo unde este EL in deplinatatea lui adica in Sfanta Biserica, la Sfanta Liturghie si in Taina Sfantei Euharistii..

"Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, milostiv fii mie pacatosul".