mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

251. Comentariu la predica liderilor pucioşi de la Noul Ierusalim ocazionată de praznicul Adormirii Maicii Domnului (IV)

De la exagerare la minciună nu mai este decât un pas, pe care liderii pucioşi îl fac cu hotărâre. Ei pretind că “Dumnezeul” lor n-are nevoie de minunile tehnicii făurite de om ca să grăiască de la un capăt la celălalt capăt al pământului, căci El are (zice că are) “toată înţelepciunea” şi “toată puterea de a merge şi a grăi”. Deocamdată însă, consemnăm realitatea: “toată puterea de a merge şi de a grăi peste tot pământul” o are prin internet şi prin cărţile şi ziarele tipărite în tipografii, deci tot cu “sculele şi făcăturile omului”:

“Eu sunt Cel de la Care omul a furat şi s-a făcut fur ca să-şi facă unelte şi să vorbească unul cu altul, de la un capăt şi până la celălalt al pământului auzindu-se om pe om prin uneltele făcute de el. Eu sunt Cel Care am toată puterea de a merge şi de a grăi, şi nu cu scule făcute, ci cu puterea Mea. Omul însă îşi face scule cu înţelepciunea furată din cer ca să poată şi să meargă şi să grăiască cu celălalt capăt al pământului, şi îi trebuie să fure din nevăzutele Mele şi să-şi lucreze scule şi să le dea suflet pe pământ şi să le numească apoi pe ele îngerii lui. O, altfel sunt îngerii, şi sunt duhuri îngerii, nu sunt trupuri, nu sunt table şi fiare, nu sunt făcături omeneşti.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 28 august 2010)

Până şi înregistrarea “Cuvântului” se face tot cu ajutorul acestor “făcături omeneşti”: reportofoane cu casete, apoi iPod-uri, Mp3, boxe, calculatoare, modemuri, softuri specializate de prelucrare a sunetului şi de mixare, căşti, telefoane mobile, aparate foto, etc, etc. Tot table şi fiare, tot făcături omeneşti.
Dar confortul personal al liderilor pucioşi ( maşini, microbuz, aspirator, uscător de păr pentru câini şi pisici, purificator de aer, Bioptron, încălzire centrală în pardoseală, interfon, blender, storcător de fructe, aparat de gătit la aburi, scule electrice pentru casă şi pentru tâmplărie, motocositoare, etc., etc.) nu face şi el parte din “sculele făcute de om” care “au furat înţelepciunea din cer?
Dacă omul a furat ştiinţa din cer de la Dumnezeu, deci omul este un hoţ, de ce oare pucioşii se folosesc de lucruri furate? Oare nu sunt ei părtaşi la hoţia omului care L-a furat pe Dumnezeu? De ce nu renunţă la telefoane, la internet, la curentul electric, la maşini, la confortul tehnic, întorcându-se spăşiţi la carul cu boi şi la plug? De ce nu se tem ei de propriile lor “proorocii” şi nu împlinesc ei întâi ceea ce le cere chiar acest “Cuvânt” pe care ei îl promovează astăzi:

“... vor plânge toţi oamenii cărora nu le-au plăcut cu sapa şi cu grapa şi cu plugul, de s-au dus să scape de greu şi de muncă, dar ei s-au dus, săracii, să se facă scule ale ţesăturii celei dese ale lui satana, potrivnicul lui Dumnezeu şi al omului...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 28 august 2010)

De ce pucioşii sunt farisei, căci una spun, şi alta fac? Ce Dumnezeu este “Dumnezeul” lor, care le tolerează şi chiar îi îndeamnă la minciună?

[mariamargareta]

251. Comentariu la predica liderilor pucioşi de la Noul Ierusalim ocazionată de praznicul Adormirii Maicii Domnului (V)

Liderii pucioşi anunţă din nou că vor vesti prin internet “Cuvântul” de la Pucioasa, peste tot pământul, de la margini la margini:

“Am grăit acum, după ce sărbătoarea s-a ridicat de pe masă, şi am dat omului putere de înţelepciune pentru cuvântul Meu, care este râul vieţii, râul proorocit de evanghelistul Ioan, ucenicul cel iubit, şi care în vedenie a văzut acum două mii de ani lucrarea pe care Eu azi vin şi o revărs peste oameni, râul Meu de cuvânt, cu care curând, curând voi inunda pământul în lung şi în lat de la margini la margini şi-şi vor spăla mulţi faţa în el şi vor vedea apoi ca Dumnezeu şi vor vedea pe Dumnezeu, aşa cum orbul vindecat de Mine s-a dus trimis de Mine să se spele şi apoi să vadă pe Dumnezeu şi apoi să se ducă să se arate preoţilor, ca să vadă şi ei că omul vede de la Dumnezeu, că omul vede dacă Dumnezeu voieşte să vadă el.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 28 august 2010)

Or, această promisiune se anunţa a fi împlinită în dreptul “Dumnezeului” lor încă de acum 7 ani, atunci când se lansa pe internet site-ul oficial al pucioşilor de la Noul Ierusalim:

“Scrieţi pe pământ, fiilor care îmi sunteţi porţi, scrieţi pe pământ, iar îngerii Mei să scrie în cer ziua de pomenire a proorocului Meu Ilie, ziua în care Eu, Domnul, Fiul Tatălui Savaot, trâmbiţez de la margini la margini venirea Mea, venirea Fiului Omului, căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Amin. [...] Trâmbiţez de la margini la margini venirea Mea, venirea Fiului Omului, căci am zis acum două mii de ani: "Precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi venirea Fiului Omului", şi astăzi s-a împlinit această Scriptură” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2 august 2003)

Dacă s-a împlinit “astăzi”, adică la 2 august 2003, trâmbiţarea “Cuvântului” de la margini la margini, de ce ar mai fi nevoie ca să se relanseze aceeaşi lozincă, 7 ani mai târziu, adică la 28 august 2010???
Poporul român este îndemnat să se scoale din toropeală şi să nu mai bea vin otrăvit şi să nu se mai îmbete cu apă, ci cu “Cuvântul” de la Pucioasa, căci el a gustat din vin şi s-a îmbătat cu apă:

“O, trezeşte-te, neam român, scoală-te, tată, e târziu! O, ce bine ar fi să Mă auzi şi să Mă asculţi! Te-aş scăpa din toate gropile în care ai căzut din pricina dorinţelor tale şi a neastâmpărării, căci ai gustat din vinul cel otrăvit şi ţi s-a părut bun, dar el este cupa fărădelegii a tot pământul, şi a venit la tine din ţări străine şi te-a furat din duhul străbunilor tăi. Ei însă strigă la Mine pentru tine, şi strig şi Eu la tine ca să te trezeşti. O, ajunge cu toropeala. Nu căuta să te îmbeţi cu apă, tată. Ia şi bea din gura Mea cuvânt de trezire şi de facere şi fugi spre Dumnezeu, Care te scapă de cădere, de căderea în care stai acum! Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 28 august 2010)

În încheierea discursului, Dumnezeul de la Pucioasa se adresează patetic şi neputincios noilor veniţi la serbarea Noului Ierusalim, ca să-L ajute, făcând propagandă din aproape în aproape, ca să aprindă în oameni interesul pentru secta de la Pucioasa şi să promoveze forţat poporul român la rang ceresc, adică mai mare peste toate celelalte popoare:

“Voi, cei care veniţi şi vă adăpaţi din izvorul Meu de cuvânt, daţi-Mă oamenilor! Faceţi-vă peste fiii neamului român vestitori ai venirii Mele şi spuneţi-le şi lor că am venit să-i vindec de necredinţă şi de înstrăinare de Dumnezeu! Luaţi foc din foc şi aprindeţi cu el inimile multora din aproape în aproape, şi veţi lua plată, fiilor credincioşi! Cereţi la Mine să vă fac puternici în faptă şi în cuvânt, şi daţi cerului ajutor de pe pământ ca să ridicăm neamul român la rang ceresc între neamurile pământului...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 28 august 2010)

“Dumnezeul” Noului Ierusalim se tânguie apoi către maica Sa, recunoscându-Şi neputinţa şi dezvăluindu-i cererea de ajutor pe care tocmai a făcut-o omului chemat la sărbătoarea de la Pucioasa:
“O, mamă a Mea, Mă rog de om pe pământ, mamă. Ne rugăm omului să Ne ajute, mamă.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 28 august 2010)

Descoperindu-şi o intransigenţă, o lipsă de răbdare şi o asprime nemiloasă, însuşiri similare cu cele ale Fiului său, “Maica” de la Pucioasa îi sugerează acestuia că omului păcătos nu-i trebuie milostenie, nici mângâiere, ci o bătaie bună, probabil pe baza proverbului care zice că “bătaia e ruptă din rai”:

“— O, Fiule frumos ca şi Tatăl [...] Iată şi azi rabzi, şi grăieşti cu multă răbdare cuvântul Tău cel de azi pentru învierea omului păcătos, şi pe care ar trebui să-l baţi, nu să-l mângâi...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 28 august 2010)

Şi cu toate acestea, deşi e îndemnat să sară la bătaie, “Fiul Pucios” este cotat ca un exponent al răbdării sfinte, prin care însuşi Satana va fi chinuit până îşi va da duhul:

“... dar Tu rabzi, o, Fiule al răbdării sfinte. Te mângâi cu durere şi cu iubire şi Îţi întăresc răbdarea, şi cu mânuţa Îţi şterg lăcrimioarele, căci Tu prin răbdarea Ta îl slăbeşti pe satana, şi prin lacrima Ta îl arzi, iar prin blândeţea şi prin umilinţa Ta îl faci să-şi dea duhul, şi curând, curând el va sfârşi. Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 28 august 2010)

Problema care se pune însă e cam încurcată: dacă Satana îşi va da duhul, cu ce va mai rămâne? Căci însuşi Satana este duh. Sau, pucioşii cred că Satana nu este duh, ci este trup şi suflet? Deci, dându-şi duhul, Satana va rămâne doar cu trupul mort, aşa cum merită de altfel?
Dar cine a mai pomenit drac mort vreodată?