Inchipuirea = puntea demonilor

[mihailt]

Una e nalucirea si alta e gandirea imaginativa.
De unde pana unde sa zici imaginatiei ca e rea pentru ca unii o folosesc pentru a-si naluci pacate?
Daca spre exemplu eu fur ceva inseamna ca mainile sunt rele ca am furat cu ele?
Sau ca eu le folosesc rau?
Nu se vede ca Dumnezeu Iisus Hristos da pilda folosind imagini din viata normala pentru a explica celor care il ascultau pe cat puteau sa inteleaga cele referitoare la Imparatia cerurilor si la altele?

[aureliapopescu]

Imaginatia este una din facultatile de cunoastere ale omului, una din cele mai elementare.
Functia ei fireasca este de a-i permite omului reprezentarea lucrurilor sensibile asa cum sunt ele. Ea este direct legata de simtire si de cele care cad sub simturi. Ea transforma senzatiile in imagini si ii permite omului sa aiba, sub forma unei imagini, o reprezentare a ceea ce percepe. Ii permite de asemenea, in legatura cu memoria sa-si reprezinte amintirile ramase in urma celor percepute.
Imaginatia este astfel capabila sa capete trei forme: cea a unei imaginatii producatoare de imagini, a unei imaginatii reproductive si a unei imaginatii creatoare, fiecare dintre ele bazandu-se pe cea precedenta. Sub cele doua ultime forme, in conditiile particulare ale somnului, ea produce visele.
Prin pacatul stramosesc, imaginatia devine pentru om un mijloc de separare de Dumnezeu.
Omul incepe de-acum sa-si umple mintea golita de Dumnezeu, cu produsele imaginatiei sale. Sfantul Atanasie cel Mare ne da explicatia potrivit careia sufletul neputand ramane nemiscat si fara sa aiba ceva spre care sa se indrepte, dupa ce s-a departat de Dumnezeu, catre Care il purta initial firea sa, a inceput sa-si imagineze obiecte pentru nazuintele sale:" Firea nu se mai misca pe calea virtutii, nici ca sa vada pe Dumnezeu, ci gandind la cele ce nu sunt, preface ceea ce e in puterea ei, folosindu-se rau de aceasta pentru poftele pe care le-a nascocit"; " raul nu este de la Dumnezeu, nici n-a fost in Dumnezeu, nici n-a fost de la inceput, nici nu exista vreo substanta a lui, ci oamenii respingand gandul binelui au inceput sa gandeasca si sa-si nascoceasca cele ce nu sunt."
Imaginatia este principalul instrument al lucrarii diavolesti impotriva sufletului, fie in starea de veghe, fie in somn; prin ea diavolii il hartuiesc pe om, cautand nu numai sa-l impinga in pacat sau sa-i trezeasca si sa-i atate patimile, ci si sa-l umple de tulburarea in felurite chipuri, trezind in el mai ales tristete, neliniste, ingrijorare, amagindu-l si facandu-l sa rataceasca din pricina multimii nalucirilor, ajungand chiar sa-l robeasca cu totul.
Sfantul Isihie Sinaitul spune chiar ca imaginatia a pricinuit in principal caderea omului:" Si asa l-a despartit pe Adam de Dumnezeu, dandu-i nalucirea demnitatii dumnezeiesti. Si la fel obisnuieste sa-i amageasca vrajmasul mincinos si viclean pe toti cei ce pacatuiesc."
Sfintii Parinti subliniaza astfel responsabilitatea omului in ceea ce priveste pervertirea imaginatieie sale, care duce la imbolnavirea ei: din pricina ca omul n-a ramas credincios poruncilor dumnezeiesti, n-a ascultata de glasul Lui Dumnezeu, nu si-a ferit inima de cugetele straine, pe scurt, pentru ca n-a ramas treaz si veghetor, omul a facut din imaginatie, care i-a fost data ca un fel de punte spre Dumnezeu, "o punte pentru demoni".
Atata vreme cat omul nu-si regaseste trezvia, adica vigilenta care caracterizeaza natura sa in starea desavarsita si deplin sanatoasa, inima ii ramane deschisa la momelile mincinoase ale Celui Viclean, aduse prin mijlocirea imaginatiei fiind napadit ziua si noaptea de imagini care-i fac mintea sa rataceasca si o abat de la rostul ei, instrainand-o si tinand-o departe de Dumnezeu.
Din faptul ca omul isi imagineaza cele care-l indeparteaza de Dumnezeu, se vede nu doar simpla imbolnavire a imaginatieie, ci faptul ca sufletul sau este in intregime este bolnav.

În prealabil postat de aureliapopescu

Imaginatia este una din facultatile de cunoastere ale omului, una din cele mai elementare.
Functia ei fireasca este de a-i permite omului reprezentarea lucrurilor sensibile asa cum sunt ele. Ea este direct legata de simtire si de cele care cad sub simturi. Ea transforma senzatiile in imagini si ii permite omului sa aiba, sub forma unei imagini, o reprezentare a ceea ce percepe. Ii permite de asemenea, in legatura cu memoria sa-si reprezinte amintirile ramase in urma celor percepute.
Imaginatia este astfel capabila sa capete trei forme: cea a unei imaginatii producatoare de imagini, a unei imaginatii reproductive si a unei imaginatii creatoare, fiecare dintre ele bazandu-se pe cea precedenta. Sub cele doua ultime forme, in conditiile particulare ale somnului, ea produce visele.
Prin pacatul stramosesc, imaginatia devine pentru om un mijloc de separare de Dumnezeu.
Omul incepe de-acum sa-si umple mintea golita de Dumnezeu, cu produsele imaginatiei sale. Sfantul Atanasie cel Mare ne da explicatia potrivit careia sufletul neputand ramane nemiscat si fara sa aiba ceva spre care sa se indrepte, dupa ce s-a departat de Dumnezeu, catre Care il purta initial firea sa, a inceput sa-si imagineze obiecte pentru nazuintele sale:" Firea nu se mai misca pe calea virtutii, nici ca sa vada pe Dumnezeu, ci gandind la cele ce nu sunt, preface ceea ce e in puterea ei, folosindu-se rau de aceasta pentru poftele pe care le-a nascocit"; " raul nu este de la Dumnezeu, nici n-a fost in Dumnezeu, nici n-a fost de la inceput, nici nu exista vreo substanta a lui, ci oamenii respingand gandul binelui au inceput sa gandeasca si sa-si nascoceasca cele ce nu sunt."
Imaginatia este principalul instrument al lucrarii diavolesti impotriva sufletului, fie in starea de veghe, fie in somn; prin ea diavolii il hartuiesc pe om, cautand nu numai sa-l impinga in pacat sau sa-i trezeasca si sa-i atate patimile, ci si sa-l umple de tulburarea in felurite chipuri, trezind in el mai ales tristete, neliniste, ingrijorare, amagindu-l si facandu-l sa rataceasca din pricina multimii nalucirilor, ajungand chiar sa-l robeasca cu totul.
Sfantul Isihie Sinaitul spune chiar ca imaginatia a pricinuit in principal caderea omului:" Si asa l-a despartit pe Adam de Dumnezeu, dandu-i nalucirea demnitatii dumnezeiesti. Si la fel obisnuieste sa-i amageasca vrajmasul mincinos si viclean pe toti cei ce pacatuiesc."
Sfintii Parinti subliniaza astfel responsabilitatea omului in ceea ce priveste pervertirea imaginatieie sale, care duce la imbolnavirea ei: din pricina ca omul n-a ramas credincios poruncilor dumnezeiesti, n-a ascultata de glasul Lui Dumnezeu, nu si-a ferit inima de cugetele straine, pe scurt, pentru ca n-a ramas treaz si veghetor, omul a facut din imaginatie, care i-a fost data ca un fel de punte spre Dumnezeu, "o punte pentru demoni".
Atata vreme cat omul nu-si regaseste trezvia, adica vigilenta care caracterizeaza natura sa in starea desavarsita si deplin sanatoasa, inima ii ramane deschisa la momelile mincinoase ale Celui Viclean, aduse prin mijlocirea imaginatiei fiind napadit ziua si noaptea de imagini care-i fac mintea sa rataceasca si o abat de la rostul ei, instrainand-o si tinand-o departe de Dumnezeu.
Din faptul ca omul isi imagineaza cele care-l indeparteaza de Dumnezeu, se vede nu doar simpla imbolnavire a imaginatieie, ci faptul ca sufletul sau este in intregime este bolnav.

Foarte,foarte interesant post.O singura intrebare ca sa stiu unde sa caut mai pe larg:este cumva din ,,Patologia imaginatiei" iar autor este Jean Claude Larchet? Multumesc pentru precizari.

[IonelS]

Pai putem sa ne imaginam numai lucruri de folos noua. Cei care picteaza icoane oare nu au nevoie de imaginatie ? Cei care fac un film crestin oare nu au nevoie de imaginatie ? V-a placut Ostrovul ? Credeti ca a fost facut fara imaginatie ? In arta nu exista arta de calitate fara aceasta calitate exceptionala si necesara: imaginatia !

[umilul]

Dupa parerea mea imaginatia depinde in ce scopuri e folosita, daca ne imaginam si cream ceva palpabil pentru a ajuta pe cineva si e spre folosul cuiva, si din punct de vedere spiritual implicit al nostru, atunci eu consider ca e buna, daca e folosita in alte scopuri atunci ea e inselare. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

[Marius22]

Mintea niciodata nu sta degeaba. Ea continuu opereaza cu imagini. De aceea, "ochii mintii" vad, pana si in timpul somnului.

Sa nu uitam ca Hristos condamna pacatul cu gandul. Or acest pacat este posibil prin imaginatie. In momentul in care gandesc cu pacat, deja am imaginea mentala a faptului respectiv.

De aceea, Parintii ne indeamna sa tinem in frau pe cat putem imaginatia. Acest lucru este posibil prin trezvie, prin pomenirea continua a numelui lui Hristos.

Universul imaginar ne poate fi daunator mai mult decat cel real, deoarece ispitele vin chiar din interiorul mintii noastre, fiind mult mai subtile, si mult mai greu de respins sau evitat. Despatimirea presupune dobandirea "privirii curate" prin contemplarea duhovniceasca a fapturilor. Ratiunile acestora se salasluiesc in mintea noastra in chip curat. Astfel, ele nu mai pot servi ca "materie prima" imaginatiei pacatoase.

[anna21]

În prealabil postat de IonelS

Pai putem sa ne imaginam numai lucruri de folos noua. Cei care picteaza icoane oare nu au nevoie de imaginatie ? Cei care fac un film crestin oare nu au nevoie de imaginatie ? V-a placut Ostrovul ? Credeti ca a fost facut fara imaginatie ? In arta nu exista arta de calitate fara aceasta calitate exceptionala si necesara: imaginatia !

Pictezi icoane sau realizezi filme cu tematica ortodoxa?
Nu stiu despre pictat icoane, dar presupun ca totusi regulile sunt foarte stricte si presupun mult post si rugaciune, tocmai pentru a aduna gandurile si a nu lasa lor imaginatiei.. (dar poate este viziunea mea idealizata despre ce cred eu ca ar trebui sa fie.. nu stiu cum se picteaza icoane).
Dar despre filme cu tematica ortodoxa, cred ca mai castigat este cel care se gandeste la pacatele proprii decat cel care priveste un film, oricat de elevat. Nu intru in detalii, cititi cartile lui Virgiliu Gheorghe.

[anna21]

Sper ca nu va plictisesc daca va povestesc ceva ce mi s-a intamplat ieri.

Cred ca din orice lucru marunt se poate invatat cate ceva.

Am o prietena rusoaica get-beget, ortodoxa de ocazie (adica merge la biserica, dar nu frecvent). Ieri i-am zis ca Dumnezeu este Sfanta Treime, iar pentru ea a fost surpriza totala.
Dupa ce i-am explicat vreo 15 minute.. a urmat o scurta pauza si ea mi-a zis ca tot nu-i vine sa creada ca sunt Trei Persoane intr-un Singur Dumnezeu.

Dar acum... de unde sa stie femeia?
De la televizor? De la cinema? Dina ziare si reviste? De unde ar fi putut sa stie? Si, nota bene, mai merge la biserica!


Si de ce nu m-a crezut?
Raspuns: pentru ca nu putea sa accepte ca este asa de ignoranta! Adica parerea ei buna despre sine nu a lasat-o sa accepte ca Dumnezeu este Sfanta Treime!


Revenind la problema imaginatiei.. toti cei care sustineti ca imaginatia este buna: DE UNDE AVETI ACEASTA INFORMATIE?
De la televizor? Din ziare si reviste? Din scoala laicizata?
Sau de la sfintii parinti?

De unde stiti ca ceea ce stiti este adevarat?
Este o diferenta enorma intre atitudinea (ma refer la atitudine, nu la cunostinte!) prietenei mele rusoaice si atitudinea care cred ca stiu dar NU AU CRITERIUL de verificare a veridicitatii informatiei lor?

Pe mine ma intereseaza punctul de vedere ortodox despre imaginatie! Asta caut pe forum: invatatura ortodoxa, nu cea lumeasca.

[Daniel777]

Anna,subiectul e prea complex si noi prea rudimentari ca sa-ti dam un raspuns la aceasta tema.Depinde si ce aspect al imaginatiei te intereseaza!
Eu stiu ca nu e buna in doua momente: cand te rogi si cand lasi mintea sa alerge in trecut si nu traiesti prezentul.
Poate fi buna imaginatia in actul de creatie,dar poate atunci e vorba de altceva.Repet,aici pe forum nu sunt adunati o suma de teologi care sa-ti dea raspunsuri.

[andreicozia]

În prealabil postat de anna21

Revenind la problema imaginatiei.. toti cei care sustineti ca imaginatia este buna: DE UNDE AVETI ACEASTA INFORMATIE?
De la televizor? Din ziare si reviste? Din scoala laicizata?
Sau de la sfintii parinti?

De unde stiti ca ceea ce stiti este adevarat?
Este o diferenta enorma intre atitudinea (ma refer la atitudine, nu la cunostinte!) prietenei mele rusoaice si atitudinea care cred ca stiu dar NU AU CRITERIUL de verificare a veridicitatii informatiei lor?

.

Eu zic prieteneste sa vezi mai intii CEEA CE FACI TU.
In incercarea de a o convinge pe rusoaica tu ai apaelat la imaginatie. Ai preluat imaginatia cuiva(buna rea, nu conteaza nu asta discutam acum) de acum 2000 de ani si fara sa-ti pui nici o intrebare ai adoptat-o si o perpetuezi prin inchipuirea ta altora

Eu nu stiu cum de poti sa o privesti in ochi cind ea se indoieste ca ar exista o Treime intr-unul singur. Cum de poti insista...? bazat pe ce.. pe imaginatia cuiva? Pe tine nu te doare FIZIC zona abdomenului cind faci asemenea gesturi sau nu te ia cu transpiratii care miros altfel..deoarece nici tu nu esti sigura pe ce vorbesti? Tu stii ce inseamna acele dureri si stringeri?
Ai fost tu acolo la copacul din Mamri ca sa-i fi vazut pe cei trei iesind din UNUL? ( acestea trebuie sa te intrebi LA ORICE PAS, INDIFERENT CINE MARTURISESTE!)
asa cum se stie ca OMUL ESTE O FIINTA MINCINOASA!

Rusoaica putea foarte bine sa te intrebe calm si fara ezitari,...- Dar tu de unde stii, de vorbesti asa de convingator ?
dupa care sa zica, Bun si daca exista,....pai sa se arate! pina atunci ramin "ignoranta"...si banuiesc ca asta ti-a si zis dar din rautate ai sucit-o tu cum ti-a convenit.