A fi roman,o rusine

[mihailt]

Sa nu creada cineva ca eu am facut ceva deosebit pentru neamul de pe aceste meleaguri (sa le zicem urmasi ai dacilor desi acum sunt cunoscuti ca români).

Sunt o rusine pentru neamul dacic si asta comparativ cu bunicii mei si strabunicii mei si cu ce ai facut ei pentru acest neam.
Pai Sfantul Stefan cel Mare sau Mircea cel Batran sau Mihai Viteazul sau Sfantul Constantin Brancoveanul daca au fost de acest neam dacic zis roman acum asta mai mult ma acuza iar nu imi face cinste!
Se vad dar faptele lor si ei fac cinste acestui neam (vedeti manastirea Cozia sau manastirea Dealu si multele manastiri ridicate de Sfantul Stefan cel Mare ;
vedeti si razesii,tarani improprietariti de Sfantul Stefan ca si marele scriitor Sadoveanu tot neam de razes a fost.).
Dar eu vazand faptele mele trecute si multe din faptele mele actuale mai mult seman a roman iar nu a dac!
Si eu sunt o rusine pentru neamul crestin ortodox dacic si pentru mine intr-adevar mai mult se potriveste numele de român decat cel de dac.

Cine vrea sa vada originea dacica a neamului nostru sa vada portul popular al taranilor romani de la munte (cat mai exista nealterat) cu itari si sa zica cu ce seamana mai bine cu portul dacic sau cu cel roman?
Dar doinele din fluier ,da cresterea oilor,da agricultura,da potecile pastorale din muntii tarii noastre oare acestea nu arata ca suntem neam dacic?
Da preafrumoasa balada Miorita tipic romaneasca si atat de dacica (se stie doar ca la daci moartea nu era vazut ca ceva trist,vedeti ca moartea in Miorita e vazuta de cioban ca o nunta cosmica,si as zice eu ca o impartasire de lucrarile lui Dumnezeu cele fara sfarsit)?
Oare in Miorita unde vedem de cioban ca nu vrea sa dea loc banuielilor si sa se razbune,nu vrea sa isi pregateasca nimic de aparare e o mentalitatea romana sau o mentalitate dacica?

[Daniel777]

Eu cred ca nu semeni nici a dac nici a roman,ci semeni cu un tip ratacit,fara identitate.

[Radu32]

mai oameni, si un copil de scoala, stie ca in urma cuceririi daciei,imperiul a lasat la vatra veterani pentru a coloniza aceste teritorii barbare de la marginea civilizatiei !
autohtonii,ori au fost trecuti prin sabie, adica ucisi pana la unul,ori au fost masiv deportati in alte zone ale imperiului,sau incadrati ca auxiliari in armata imperiala, Sau toate trei metodele combinate in proportii variabile !!!
Desigur, ca lucrurile s-au stricat odata cu retragerea aureliana, cand ne-au covarsit si ne-au stricat masiv bagajul genetic popoarele barbare, ce au trecut pe aici, fiecare lasand cate ceva, in dar !
Asadar, poporul e lipsit de puritate etnica, insa adevaratii romani,si cei mai buni, sunt cei proveniti din ginta latina ,care au scapat cumva,aportului barbar !
Dixit !

[mihailt]

Bine mai frate Radu si atunci cum se explica portul taranilor romani din munti?
(adica itari si cusmele,acele caciuli din blana de oaie)?
Cum se explica doina?
Doina e un cantec meditativ,nu trist,bland,plin de pace,plin de simtamantul tainei etc.
Cum se explica Miorita care e cantec popular cules de pe teritoriul Daciei (numita acum Romania)?

Cum se explica daca totii dacii ar fi fost eradicati?
Eu cred ca dacii s-au retras in paduri si in munti si cand romanii au plecat populatia dacica s-a intors si a asimilat ce alte populatii adusesera romanii aci.

[Dumitru73]

În prealabil postat de mihailt

Bine mai frate Radu si atunci cum se explica portul taranilor romani din munti?
(adica itari si cusmele,acele caciuli din blana de oaie)?
Cum se explica doina?
Doina e un cantec meditativ,nu trist,bland,plin de pace,plin de simtamantul tainei etc.
Cum se explica Miorita care e cantec popular cules de pe teritoriul Daciei (numita acum Romania)?

Cum se explica daca totii dacii ar fi fost eradicati?
Eu cred ca dacii s-au retras in paduri si in munti si cand romanii au plecat populatia dacica s-a intors si a asimilat ce alte populatii adusesera romanii aci.

Se uita ca doar o parte a Daciei a fost cucerita de romani.
Se uita ca perioada de stapanire a fost mica in comparatie cu alte popoare, care si-au pastrat identitatea si limba.
Se uita ca dacii liberi organizau frecvent incursiuni armate in teritoriile ocupate.
Dar mai ales se uita cine erau de fapt membrii trupelor romane, cine erau acesti legionari.
Cine erau ei? Erau romani?
Bineinteles ca nu. Orice istoric stie ca masa armatei era formata din mercenari veniti din toate colturile imperiului si niciunul nu vorbea limba latina "romana".
Toti vorbeau asa numita "latina vulgara" care era cam diferita de latina oficiala.
E de neinteles cum dacii, care ii urau pe romani si mai ales dacii liberi, unde nu a patruns limba si cultura romana, care s-au razvratit in permanenta impotriva stapanirii romane, au imbratisat cu totii limba latina si au adoptat-o.
Ideea ca dacii au renuntat la limba lor intr-un interval foarte scurt, desi nu au fost constransi sa o faca, este lipsita de logica.
uite un articol interesant:
http://2012en.wordpress.com/2008/09/...izarea-daciei/

[Traditie1]

În prealabil postat de Dumitru73

Se uita ca doar o parte a Daciei a fost cucerita de romani.
Se uita ca perioada de stapanire a fost mica in comparatie cu alte popoare, care si-au pastrat identitatea si limba.
Se uita ca dacii liberi organizau frecvent incursiuni armate in teritoriile ocupate.
Dar mai ales se uita cine erau de fapt membrii trupelor romane, cine erau acesti legionari.
Cine erau ei? Erau romani?
Bineinteles ca nu. Orice istoric stie ca masa armatei era formata din mercenari veniti din toate colturile imperiului si niciunul nu vorbea limba latina "romana".
Toti vorbeau asa numita "latina vulgara" care era cam diferita de latina oficiala.
E de neinteles cum dacii, care ii urau pe romani si mai ales dacii liberi, unde nu a patruns limba si cultura romana, care s-au razvratit in permanenta impotriva stapanirii romane, au imbratisat cu totii limba latina si au adoptat-o.
Ideea ca dacii au renuntat la limba lor intr-un interval foarte scurt, desi nu au fost constransi sa o faca, este lipsita de logica.
uite un articol interesant:
http://2012en.wordpress.com/2008/09/...izarea-daciei/

Wow, te mai interesează și altceva decât combasterea credinței în Dumnezeu (sau e la derută?). Oricum, iată un răspuns.

Ideea că dacii s-au romanizat nu este lipsită de logică. Vorbești așa fiindcă nu ai studiat mai aprofundat problema, nu cunoști care a fost adevărata situație în Dacia romană.

Provincia Dacia a fost provincia supusă celei mai intense romanizări dintre toate provinciile. Romanii au fost deciși să elimine pericolul reprezentat de poporul dac prin diverse căi. Una din căi a fost reducerea drastică a elementului dacic în teritoriul provinciei prin trimiterea unui mare număr de daci ca soldați în alte provincii şi nu este exclus chiar prin exterminare sau alungare. Altă cale a fost colonizarea masivă cu popualție din alte provincii.

Dar cea mai importantă măsură a fost abandonarea în totalitate a fostelor așezări dacice și fondarea de orașe și sate în totalitate pe vetre noi. Este o diferență semnificativă între Dacia și celelalte provincii. În oricare altă provincie orașele si satele romane sunt, în marea majoritate, continuatoarele așezărilor autohtone (ale celților, iberilor etc). În Dacia nu există absolut nici o localitate care să-și continue existența pe vechea vatră dacică. Această măsură deosebit de importantă a fost luată deliberat de către romani în scopul romanizării rapide a provinciei. Așezați în noile așezări alături de coloniști, dacii au adoptat imediat modelul de viață roman, îmbrăcămintea, tehnica producerii obiectelor casnice, a uneltelor agricole, arhitectura etc. Pentru perioada 106 (anul cuceririi de către romani) și ~150 nu există în cuprinsul provinciei Dacia absolut nici o dovadă arheologică despre perpetuarea populaţiei dacice. Ceramica, arhitectura, celelalte descoperiri, totul e de factură romană. Asta înseamnă fie că dacii au adoptat spontan toate elementele culturii romane, fie că au fost exterminați și/sau alungați. După 150, când relațile între dacii din teritoriile libere din jurul provinciei și romani se îmbunătățesc (prin relațiile de schimb economic etc), apare în așezările daciei romane ceramica de factură dacică (întotdeauna împreună cu forme de ceramică romană) într-un număr de (~150) de așezări rurale. Teoria clasică e că acești daci sunt cei din cuprinsul provinciei, dar unii din cei care s-au ocupat în mod special de această problemă presupun că e vorba de daci liberi, carpi în primul rând, stabiliţi după această dată în provincie cu acordul conducerii romane.

Ca să nu se creeze confuzie precizez că deși romanii au mutat vatra așezărilor, au păstrat de obicei denumirea lor dacică, noua așezare fiind situată la o distanță de câteva zeci de km de cea veche. De pildă Apulumul roman e situat pe valea Muresului, la 20-30 km de Apulonul dacic situat în munții Trascăului.

Un alt factor foarte important care a grăbit romanizarea a fost interzicerea de către romani a păstrării conducerii aristocratice a autohtonilor. Și în această privință Dacia e deosebită de toate celelate provincii. În celelalte provincii populația autohtonă și-a continuat fără schimbări radicale modul de viață de dinainte, păstrânduși aristocrația, conducerea de către lideri autohtoni precum și tradițiile religioase și culturale. Romanii ofereau populațiilor cucerite posibilitatea de a se autoguverna singuri în cadrul imperiului roman. Orașele conduse de către aristocrația autohtonă se numeau civitates peregrinae. Astfel de orașe existau în toate provinciile, cu excepția Daciei. Pe teritoriul României au existat civitates peregrinae doar în Dobrogea, e vorba de orașele grecești care nu erau conduse însă de daci ci de greci.

Faptul că dacilor li s-a interzis să se conducă singuri, să-și păstreze aristocrația și tradițțile a fost, împreună cu abandonarea vechilor așezări, factorul decisiv în romanizarea lor rapidă. De altfel, dacă în celelalte provincii populația autohtonă este atestată epigrafic prin inscripțiile romane în care apar nume de autohtoni, inscripțiile din Dacia conțin doar în proporție de 2% nume traco-dacice, fiind înă probabil vorba de coloniști veniți din Tracia, nu de daci.

Dacii liberi, mai precis carpii (dacii de pe teritoriul Moldovei) sunt menţionaţi documentar în sursele romane ultima dată în 381. Cea mai mare parte dintre carpi au fost aşezaţi pe teritoriul roman, la sud de Dunăre în a doua jumătate a secolului 3. Din punct de vedere arheologic, cultura materială carpică este atestată bogat în Moldova până în al treilea sfert al secolului 3, când dominantă devine cultura materială gotică, goţii constituind pentru aproape un secol populaţia majoritară în Moldova şi Muntenia, precum şi în estul Transilvaniei. De fapt nu era vorba doar de goţi ci de un amestec de goţi, sarmaţi şi daci, parte a confederaţiei conduse de o aristocraţie gotică care îşi întindea stăpânirea pe cuprinsul Ucrainei de azi şi în o bună parte a teritoriului României. Goţii vor trece şi ei la sud de Dunăre în 376.

Dacii liberi sunt atestaţi arheologic şi în Sălaj, Crişana şi alte zone până spre secolul 5, având bune relaţii cu romanii şi adoptând elementele de cultură materială romană.

După părăsirea Daciei de către administraţia romană e de presupus că un număr mic de populaţie latinofonă a continuat să vieţuiască. Unele oraşe şi-au continuat viaţa încă un secol în manieră improvizată (locuinţe primitive pe ruinele fostelor clădiri romane), cele mai multe au fost abandonate. Urmele materiale ale populaţiei de cultură romană sunt foarte puţine în Transilvania. În secolul5+7 apare în Muntenia şi Oltenia o cultură materială, Ipoteşti-Cândeşti, atribuită de arheologii români populaţiei daco-romane iar de cei maghiari, ucraineni, bulgari migratorilor slavi. Cert e că această cultură are elemente clare (mai ales în ceramică) de tradiţie dacică şi romană. Această cultură (expresia unei populaţii care potrivit arheologului care a studiat-o în mod special nu putea depăşi 50.000 pentru toată Valahia, deci foarte redusă numeric) este cea mai semnificativă din perioada migraţiilor pentru teritoriul României, în Transilvania fiind mult mai puţine descoperiri ale autohtonilor, dominante fiind aici în secolele 5-7 descoperirile gepide. În Moldova sunt descoperiri ale unei culturi înrudite cu cea din Valahia, atestând elementul autohton.

Până spre secolul 13 aşezările ale căror vestigii arheologice pot fi puse pe seama populaţiei româneşti sunt puţine, în Transilvania dominând în sec. 10-12 descoperirile maghiare şi ale altor populaţii străine (bulgari, pecenegi etc) iar în Moldova şi ţara Românească descoperirile aparţinând culturilor aceloraşi popoare străine (inclusiv cumanii) precum şi cele ale autohtonilor.

În concluzie, pe baza arheologiei şi izvoarelor literare nu se poate spune cu claritate cine sunt strămoşii românilor. Cert e că e vorba atât de populaţia dacică romanizată cât şi de populaţie romanizată din provinciile de la sud de Dunăre, dar proproţia între cele două elemente nu se poate preciza. La aceasta se adaugă elementul populaţiilor migratoare absorbite treptat de către autohtoni şi care pot avea o contribuţie chiar mai ridicată la constituirea fondului genetic al românilor.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Traditie1

Wow, te mai interesează și altceva decât combasterea credinței în Dumnezeu (sau e la derută?). Oricum, iată un răspuns.

Ideea că dacii s-au romanizat nu este lipsită de logică. Vorbești așa fiindcă nu ai studiat mai aprofundat problema, nu cunoști care a fost adevărata situație în Dacia romană.

Provincia Dacia a fost provincia supusă celei mai intense romanizări dintre toate provinciile. Romanii au fost deciși să elimine pericolul reprezentat de poporul dac prin diverse căi. Una din căi a fost reducerea drastică a elementului dacic în teritoriul provinciei prin trimiterea unui mare număr de daci ca soldați în alte provincii şi nu este exclus chiar prin exterminare sau alungare. Altă cale a fost colonizarea masivă cu popualție din alte provincii.

Dar cea mai importantă măsură a fost abandonarea în totalitate a fostelor așezări dacice și fondarea de orașe și sate în totalitate pe vetre noi. Este o diferență semnificativă între Dacia și celelalte provincii. În oricare altă provincie orașele si satele romane sunt, în marea majoritate, continuatoarele așezărilor autohtone (ale celților, iberilor etc). În Dacia nu există absolut nici o localitate care să-și continue existența pe vechea vatră dacică. Această măsură deosebit de importantă a fost luată deliberat de către romani în scopul romanizării rapide a provinciei. Așezați în noile așezări alături de coloniști, dacii au adoptat imediat modelul de viață roman, îmbrăcămintea, tehnica producerii obiectelor casnice, a uneltelor agricole, arhitectura etc. Pentru perioada 106 (anul cuceririi de către romani) și ~150 nu există în cuprinsul provinciei Dacia absolut nici o dovadă arheologică despre perpetuarea populaţiei dacice. Ceramica, arhitectura, celelalte descoperiri, totul e de factură romană. Asta înseamnă fie că dacii au adoptat spontan toate elementele culturii romane, fie că au fost exterminați și/sau alungați. După 150, când relațile între dacii din teritoriile libere din jurul provinciei și romani se îmbunătățesc (prin relațiile de schimb economic etc), apare în așezările daciei romane ceramica de factură dacică (întotdeauna împreună cu forme de ceramică romană) într-un număr de (~150) de așezări rurale. Teoria clasică e că acești daci sunt cei din cuprinsul provinciei, dar unii din cei care s-au ocupat în mod special de această problemă presupun că e vorba de daci liberi, carpi în primul rând, stabiliţi după această dată în provincie cu acordul conducerii romane.

Ca să nu se creeze confuzie precizez că deși romanii au mutat vatra așezărilor, au păstrat de obicei denumirea lor dacică, noua așezare fiind situată la o distanță de câteva zeci de km de cea veche. De pildă Apulumul roman e situat pe valea Muresului, la 20-30 km de Apulonul dacic situat în munții Trascăului.

Un alt factor foarte important care a grăbit romanizarea a fost interzicerea de către romani a păstrării conducerii aristocratice a autohtonilor. Și în această privință Dacia e deosebită de toate celelate provincii. În celelalte provincii populația autohtonă și-a continuat fără schimbări radicale modul de viață de dinainte, păstrânduși aristocrația, conducerea de către lideri autohtoni precum și tradițiile religioase și culturale. Romanii ofereau populațiilor cucerite posibilitatea de a se autoguverna singuri în cadrul imperiului roman. Orașele conduse de către aristocrația autohtonă se numeau civitates peregrinae. Astfel de orașe existau în toate provinciile, cu excepția Daciei. Pe teritoriul României au existat civitates peregrinae doar în Dobrogea, e vorba de orașele grecești care nu erau conduse însă de daci ci de greci.

Faptul că dacilor li s-a interzis să se conducă singuri, să-și păstreze aristocrația și tradițțile a fost, împreună cu abandonarea vechilor așezări, factorul decisiv în romanizarea lor rapidă. De altfel, dacă în celelalte provincii populația autohtonă este atestată epigrafic prin inscripțiile romane în care apar nume de autohtoni, inscripțiile din Dacia conțin doar în proporție de 2% nume traco-dacice, fiind înă probabil vorba de coloniști veniți din Tracia, nu de daci.

Dacii liberi, mai precis carpii (dacii de pe teritoriul Moldovei) sunt menţionaţi documentar în sursele romane ultima dată în 381. Cea mai mare parte dintre carpi au fost aşezaţi pe teritoriul roman, la sud de Dunăre în a doua jumătate a secolului 3. Din punct de vedere arheologic, cultura materială carpică este atestată bogat în Moldova până în al treilea sfert al secolului 3, când dominantă devine cultura materială gotică, goţii constituind pentru aproape un secol populaţia majoritară în Moldova şi Muntenia, precum şi în estul Transilvaniei. De fapt nu era vorba doar de goţi ci de un amestec de goţi, sarmaţi şi daci, parte a confederaţiei conduse de o aristocraţie gotică care îşi întindea stăpânirea pe cuprinsul Ucrainei de azi şi în o bună parte a teritoriului României. Goţii vor trece şi ei la sud de Dunăre în 376.

Dacii liberi sunt atestaţi arheologic şi în Sălaj, Crişana şi alte zone până spre secolul 5, având bune relaţii cu romanii şi adoptând elementele de cultură materială romană.

După părăsirea Daciei de către administraţia romană e de presupus că un număr mic de populaţie latinofonă a continuat să vieţuiască. Unele oraşe şi-au continuat viaţa încă un secol în manieră improvizată (locuinţe primitive pe ruinele fostelor clădiri romane), cele mai multe au fost abandonate. Urmele materiale ale populaţiei de cultură romană sunt foarte puţine în Transilvania. În secolul5+7 apare în Muntenia şi Oltenia o cultură materială, Ipoteşti-Cândeşti, atribuită de arheologii români populaţiei daco-romane iar de cei maghiari, ucraineni, bulgari migratorilor slavi. Cert e că această cultură are elemente clare (mai ales în ceramică) de tradiţie dacică şi romană. Această cultură (expresia unei populaţii care potrivit arheologului care a studiat-o în mod special nu putea depăşi 50.000 pentru toată Valahia, deci foarte redusă numeric) este cea mai semnificativă din perioada migraţiilor pentru teritoriul României, în Transilvania fiind mult mai puţine descoperiri ale autohtonilor, dominante fiind aici în secolele 5-7 descoperirile gepide. În Moldova sunt descoperiri ale unei culturi înrudite cu cea din Valahia, atestând elementul autohton.

Până spre secolul 13 aşezările ale căror vestigii arheologice pot fi puse pe seama populaţiei româneşti sunt puţine, în Transilvania dominând în sec. 10-12 descoperirile maghiare şi ale altor populaţii străine (bulgari, pecenegi etc) iar în Moldova şi ţara Românească descoperirile aparţinând culturilor aceloraşi popoare străine (inclusiv cumanii) precum şi cele ale autohtonilor.

În concluzie, pe baza arheologiei şi izvoarelor literare nu se poate spune cu claritate cine sunt strămoşii românilor. Cert e că e vorba atât de populaţia dacică romanizată cât şi de populaţie romanizată din provinciile de la sud de Dunăre, dar proproţia între cele două elemente nu se poate preciza. La aceasta se adaugă elementul populaţiilor migratoare absorbite treptat de către autohtoni şi care pot avea o contribuţie chiar mai ridicată la constituirea fondului genetic al românilor.

Nu e la deruta, stai linistit.
Inexplicabil este cum un popor mandru si darz, cum era poporul dac, a murit cu totul ca limba cel putin, iar alte popoare, ce au stat sub ocupatie mult mai mult timp, au ramas neatinse. Mai ales cand se stie ca dacii nu acceptau cultura lor.
Conform principiilor teoriei romanizarii, romanii din Transilvania ar trebui sa vorbeasca acum maghiara, iar cei din Dobrogea turca.

[Radu32]

În prealabil postat de Traditie1

Wow, te mai interesează și altceva decât combasterea credinței în Dumnezeu (sau e la derută?). Oricum, iată un răspuns.

Ideea că dacii s-au romanizat nu este lipsită de logică. Vorbești așa fiindcă nu ai studiat mai aprofundat problema, nu cunoști care a fost adevărata situație în Dacia romană.

Provincia Dacia a fost provincia supusă celei mai intense romanizări dintre toate provinciile. Romanii au fost deciși să elimine pericolul reprezentat de poporul dac prin diverse căi. Una din căi a fost reducerea drastică a elementului dacic în teritoriul provinciei prin trimiterea unui mare număr de daci ca soldați în alte provincii şi nu este exclus chiar prin exterminare sau alungare. Altă cale a fost colonizarea masivă cu popualție din alte provincii.

Dar cea mai importantă măsură a fost abandonarea în totalitate a fostelor așezări dacice și fondarea de orașe și sate în totalitate pe vetre noi. Este o diferență semnificativă între Dacia și celelalte provincii. În oricare altă provincie orașele si satele romane sunt, în marea majoritate, continuatoarele așezărilor autohtone (ale celților, iberilor etc). În Dacia nu există absolut nici o localitate care să-și continue existența pe vechea vatră dacică. Această măsură deosebit de importantă a fost luată deliberat de către romani în scopul romanizării rapide a provinciei. Așezați în noile așezări alături de coloniști, dacii au adoptat imediat modelul de viață roman, îmbrăcămintea, tehnica producerii obiectelor casnice, a uneltelor agricole, arhitectura etc. Pentru perioada 106 (anul cuceririi de către romani) și ~150 nu există în cuprinsul provinciei Dacia absolut nici o dovadă arheologică despre perpetuarea populaţiei dacice. Ceramica, arhitectura, celelalte descoperiri, totul e de factură romană. Asta înseamnă fie că dacii au adoptat spontan toate elementele culturii romane, fie că au fost exterminați și/sau alungați. După 150, când relațile între dacii din teritoriile libere din jurul provinciei și romani se îmbunătățesc (prin relațiile de schimb economic etc), apare în așezările daciei romane ceramica de factură dacică (întotdeauna împreună cu forme de ceramică romană) într-un număr de (~150) de așezări rurale. Teoria clasică e că acești daci sunt cei din cuprinsul provinciei, dar unii din cei care s-au ocupat în mod special de această problemă presupun că e vorba de daci liberi, carpi în primul rând, stabiliţi după această dată în provincie cu acordul conducerii romane.

Ca să nu se creeze confuzie precizez că deși romanii au mutat vatra așezărilor, au păstrat de obicei denumirea lor dacică, noua așezare fiind situată la o distanță de câteva zeci de km de cea veche. De pildă Apulumul roman e situat pe valea Muresului, la 20-30 km de Apulonul dacic situat în munții Trascăului.

Un alt factor foarte important care a grăbit romanizarea a fost interzicerea de către romani a păstrării conducerii aristocratice a autohtonilor. Și în această privință Dacia e deosebită de toate celelate provincii. În celelalte provincii populația autohtonă și-a continuat fără schimbări radicale modul de viață de dinainte, păstrânduși aristocrația, conducerea de către lideri autohtoni precum și tradițiile religioase și culturale. Romanii ofereau populațiilor cucerite posibilitatea de a se autoguverna singuri în cadrul imperiului roman. Orașele conduse de către aristocrația autohtonă se numeau civitates peregrinae. Astfel de orașe existau în toate provinciile, cu excepția Daciei. Pe teritoriul României au existat civitates peregrinae doar în Dobrogea, e vorba de orașele grecești care nu erau conduse însă de daci ci de greci.

Faptul că dacilor li s-a interzis să se conducă singuri, să-și păstreze aristocrația și tradițțile a fost, împreună cu abandonarea vechilor așezări, factorul decisiv în romanizarea lor rapidă. De altfel, dacă în celelalte provincii populația autohtonă este atestată epigrafic prin inscripțiile romane în care apar nume de autohtoni, inscripțiile din Dacia conțin doar în proporție de 2% nume traco-dacice, fiind înă probabil vorba de coloniști veniți din Tracia, nu de daci.

Dacii liberi, mai precis carpii (dacii de pe teritoriul Moldovei) sunt menţionaţi documentar în sursele romane ultima dată în 381. Cea mai mare parte dintre carpi au fost aşezaţi pe teritoriul roman, la sud de Dunăre în a doua jumătate a secolului 3. Din punct de vedere arheologic, cultura materială carpică este atestată bogat în Moldova până în al treilea sfert al secolului 3, când dominantă devine cultura materială gotică, goţii constituind pentru aproape un secol populaţia majoritară în Moldova şi Muntenia, precum şi în estul Transilvaniei. De fapt nu era vorba doar de goţi ci de un amestec de goţi, sarmaţi şi daci, parte a confederaţiei conduse de o aristocraţie gotică care îşi întindea stăpânirea pe cuprinsul Ucrainei de azi şi în o bună parte a teritoriului României. Goţii vor trece şi ei la sud de Dunăre în 376.

Dacii liberi sunt atestaţi arheologic şi în Sălaj, Crişana şi alte zone până spre secolul 5, având bune relaţii cu romanii şi adoptând elementele de cultură materială romană.

După părăsirea Daciei de către administraţia romană e de presupus că un număr mic de populaţie latinofonă a continuat să vieţuiască. Unele oraşe şi-au continuat viaţa încă un secol în manieră improvizată (locuinţe primitive pe ruinele fostelor clădiri romane), cele mai multe au fost abandonate. Urmele materiale ale populaţiei de cultură romană sunt foarte puţine în Transilvania. În secolul5+7 apare în Muntenia şi Oltenia o cultură materială, Ipoteşti-Cândeşti, atribuită de arheologii români populaţiei daco-romane iar de cei maghiari, ucraineni, bulgari migratorilor slavi. Cert e că această cultură are elemente clare (mai ales în ceramică) de tradiţie dacică şi romană. Această cultură (expresia unei populaţii care potrivit arheologului care a studiat-o în mod special nu putea depăşi 50.000 pentru toată Valahia, deci foarte redusă numeric) este cea mai semnificativă din perioada migraţiilor pentru teritoriul României, în Transilvania fiind mult mai puţine descoperiri ale autohtonilor, dominante fiind aici în secolele 5-7 descoperirile gepide. În Moldova sunt descoperiri ale unei culturi înrudite cu cea din Valahia, atestând elementul autohton.

Până spre secolul 13 aşezările ale căror vestigii arheologice pot fi puse pe seama populaţiei româneşti sunt puţine, în Transilvania dominând în sec. 10-12 descoperirile maghiare şi ale altor populaţii străine (bulgari, pecenegi etc) iar în Moldova şi ţara Românească descoperirile aparţinând culturilor aceloraşi popoare străine (inclusiv cumanii) precum şi cele ale autohtonilor.

În concluzie, pe baza arheologiei şi izvoarelor literare nu se poate spune cu claritate cine sunt strămoşii românilor. Cert e că e vorba atât de populaţia dacică romanizată cât şi de populaţie romanizată din provinciile de la sud de Dunăre, dar proproţia între cele două elemente nu se poate preciza. La aceasta se adaugă elementul populaţiilor migratoare absorbite treptat de către autohtoni şi care pot avea o contribuţie chiar mai ridicată la constituirea fondului genetic al românilor.

adica suntem un ghiveci genetic,cu tot felul de trasaturi care mai de care mai contradictorii si mai opozite !
de aia ne merge si asa bine !
e adevarat, insa doar pe jumatate !
jumatatea fericita, e faptul ca in anumite zone ,mai ales unde au fost castre militare,precum localitatea Turda, din jud, cluj ( sediul legiunii a 5 macedonica !),se poate observa, cu usurinta predominanta unui anumit tip morfologic uman, raspandit in populatia respectiva ! deci o anumita unitate genetica !

[I.Calin]

În prealabil postat de Dumitru73

E de neinteles cum dacii, care ii urau pe romani si mai ales dacii liberi, unde nu a patruns limba si cultura romana, care s-au razvratit in permanenta impotriva stapanirii romane, au imbratisat cu totii limba latina si au adoptat-o.
Ideea ca dacii au renuntat la limba lor intr-un interval foarte scurt, desi nu au fost constransi sa o faca, este lipsita de logica.

E foarte interesant ce spui (am citit și articolul respectiv).
Îmi pun și eu o întrebare: cum va arăta limba română în 2130 când astăzi romengleza (și asta în 10-15 ani) este la mare cinste? Și nu toți din cei care-și pigmentează propozițiile cu cuvinte englezești și expresii englezești îi iubesc pe englezi sau americani. Și ăștia nici măcar nu ne-au colonizat la modul propriu niciodată, dar dacă ar face-o?

În prealabil postat de I.Calin

E foarte interesant ce spui (am citit și articolul respectiv).
Îmi pun și eu o întrebare: cum va arăta limba română în 2130 când astăzi romengleza (și asta în 10-15 ani) este la mare cinste? Și nu toți din cei care-și pigmentează propozițiile cu cuvinte englezești și expresii englezești îi iubesc pe englezi sau americani. Și ăștia nici măcar nu ne-au colonizat la modul propriu niciodată, dar dacă ar face-o?

Eu in scoala generala+liceu am facut in total 11 ani de engleza. Daca pui si engleza din faculta', se fac 13 si mai sunt de facut.

Cum ai vrea sa evit expresii in engleza daca efectiv am invatat mai mult la engleza decat la romana?

Si asa sunt multi, in romania se face foarte multa engleza. Majoritatea care au facut scoala dupa revolutie cam stiu engleza...

Si-n plus, engleza se foloseste peste tot. Primul ar fi calculatorul, in care este dificil sa te descurci daca nu stii macar un picut de engleza. Si majoritatea expresiilor sunt in engleza in "lumea online". Varianta in romana e abracadabranta. Si sunt si multe expresii intraductibile, sau care suna aiurea rau in romana, etc.