Dumnezeu, Patrie, Famile

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

"Nu încercăm să impunem nimănui ideile noastre.
Tot ce facem este să ne prezentăm şi să ne susţinem punctele de vedere.
E dreptul dumneavoastră să fiţi sau nu de acord cu ele." - Tomescu Inuţ

Consider că răspunsul este şi pentru mine deoarece am spus că am aceleaşi sentimente vizavi de postările tale.
Ce-ar fi să faci o prezentare a voastră,eventual câteva poze. Bine intenţionaţi sunt convinsă că sunteţi dar,arătaţi-ne cum gândiţi folosind propriile voastre cuvinte.

[TINERI PENTRU ROMANIA]

În prealabil postat de dorinastoica14

Consider că răspunsul este şi pentru mine deoarece am spus că am aceleaşi sentimente vizavi de postările tale.
Ce-ar fi să faci o prezentare a voastră,eventual câteva poze. Bine intenţionaţi sunt convinsă că sunteţi dar,arătaţi-ne cum gândiţi folosind propriile voastre cuvinte.

Dorina, vă rugăm să ne iertaţi că nu v-am răspuns direct.
Nu e mare lucru de spus despre noi.
Avem vârste între 18 şi 40 de ani.
Avem profesii diverse, preocupări diverse.
Niciunul dintre noi nu face parte din vreo organizaţie sau din vreun partid politic.
Nu suntem mulţi, dar nici puţini.
N-am stabilit o ierarhie strictă sau o disciplină de fier în cadrul grupului nostru.
Ni se alătură cine vrea, pleacă cine vrea, pregăteşte materiale cine poate şi când poate.
Toţi însă avem în comun, ataşamentul faţă de ţară şi de naţiune.
Scopul nostru este să le redăm compatrioţilor noştri încrederea în ei, în ţară şi în viitor.
Dacă aţi constat sau veţi constata că vreunul dintre noi postează texte ale altora sub nume propriu demascaţi-l. Precizaţi însă numele adevăratului autor al textului, lucrarea din care a fost preluat textul, numărul paginii sau link-ul.
Vă rugăm încă o dată să ne iertaţi că am neglijat să vă răspundem direct şi vă asigurăm de întregul nostru respect.

Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

[TINERI PENTRU ROMANIA]

SĂ FII TÂNĂR

Tinereţea nu e o perioadă a vieţii, e o stare de spirit, un efect al voinţei, o calitate a imaginaţiei, o intensitate emotivă, o victorie a curajului asupra timidităţii, a gustului pentru aventură asupra comodităţii.

Nu îmbătrânim pentru că am trăit un anumit număr de ani, îmbătrânim pentru că renunţăm la ideal. Anii ne ofilesc pielea, renunţarea la ideal ne ofileşte sufletul. Preocupările, îndoielile, temerile şi disperările sunt duşmanii care, încet, ne gârbovesc făcându-ne să ajungem pământ înainte să murim.

Tânăr este acela care se miră şi se minunează. El întreabă neîncetat ca un copil: şi apoi? el sfidează evenimentele şi se bucură de jocul vieţii.

Eşti la fel de tânăr ca şi credinţa ta. La fel de bătrân ca îndoiala ta. La fel de tânăr ca încrederea în tine însuţi. La fel de tânăr ca speranţa ta. La fel de bătrân ca descurajarea ta.
Vei rămâne tânăr atâta vreme cât vei fi receptiv. Receptiv la ce este frumos, bun şi măreţ. Receptiv la mesajele naturii, ale omului şi ale infinitului.

Dacă vreodată, inima îţi va fi muşcată de pesimism şi măcinată de cinism, Dumnezeu să aibă-n pază sufletul tău de moş.

General Mac Athur 1945

[TINERI PENTRU ROMANIA]

CASA PĂRINTEASCĂ
de Léon-Pamphile Lemay

Când părul mi-a albit, când am îmbătrânit,
Am mai văzut o dată casa noastră de la ţară.
Şi plopul înalt ce se avântă spre cerul boltit
Şi grădina ce ţăruşii o înconjoară.

Sufletul mi-e încă în acele locuri frumoase
Unde am petrecut o tinereţe liniştită.
Am răscolit cenuşa în vatra de fum înegrită
Şi amintiri uitate au ţâşnit radioase.

Purtarea mea părea de neînţeles
Şi copii râdeau. Nimeni nu le-a povestit
Că umila lor casă cândva m-a găzduit

Iar când am plecat, întorcând capul ades,
I-am auzit spunând pe cei mici:
- De ce-a venit moşul ăsta să plângă pe aici?

Traducere de Pârvu Ana Maria

P.S. - Prezentul mesaj nu are nicio legătură cu anteriorul.
Postăm poezia pentru că ne place.

[TINERI PENTRU ROMANIA]

REFLECŢII

Pentru creştin viaţa e un dar de la Dumnezeu, iar corpul e „templul Sfântului Duh” (Sfântul Pavel, I Corint. 6, 19).
Creştinul trebuie să respecte viaţa din el şi să n-o distrugă încetul cu încetul prin abuz alimentar, beţie, droguri sau imoralitate.
Creştinul are grijă de trupul său pentru a face din el un slujitor al sufletului său, al semenilor săi şi al lui Dumnezeu.

Omul îşi procură bunurile pământeşti muncind.
Munca e sfântă pentru creştin. Prin muncă creştinul colaborează cu Dumnezeu la opera vieţii.
Omul munceşte în acelaşi timp pentru sine şi pentru ceilalţi. Pentru creştin munca nu trebuie să fie un mijloc de a se îmbogăţi ci o activitate socială pentru care ar trebui să primească un salariu just.
Munca ne asigură libertatea şi demnitatea, ne dezvoltă forţele şi facultăţile, ne ocroteşte de patimi, e o sursă de bucurie.
Munca trebuie deci considerată ca o binefacere.

În timp ce ne căutăm bunăstarea trebuie să ne ferim de iubirea de bani denunţată de Iisus Hristos ca o patimă contrară iubirii de Dumnezeu.

Clipele libere sunt bune doar dacă le folosim util şi sfânt: odihnă, relaxare onestă, cultivarea vieţii spirituale (lectură, respectarea zilei de duminică), viaţă de familie, viaţă socială.

Predescu Virgil

[TINERI PENTRU ROMANIA]

ROMÂN ŞI CREŞTIN

Există la poporul nostru o legătură intimă şi constantă între creştinism şi viaţa de fiecare zi.
Pentru apărarea neamului creştinismul a ridicat, apărat şi însufleţit două bastioane: familia şi Sfânta Biserică.
Suntem creştini şi creştinismul rămâne suprema noastră linie de forţă.

Născuţi creştini, am rămas creştini.
Suntem printre puţinele popoare care au inserat spiritualul în terestru şi temporar.

Fiinţa noastră naţională are ca elemente constitutive creştinismul, limba română şi patria.
Vom fi mari sau mici, puternici sau slabi în măsura în care vom rămâne creştini, vom cultiva limba română şi ne vom iubi patria.

Suntem creaţi de istorie şi Dumnezeu ne-a dorit.
Dacă vrem să dăinuim să ne îndreptăm ochii spre idealul unui popor creştin de origine daco-romană şi să nu avem decât o singură dorinţă: să fim în mod absolut, cu îndârjire noi înşine.
Trebuie să rămânem noi înşine, să continuăm atitudinile înaintaşilor, să apărăm în fiinţa noastră integritatea noastră creştină şi română.
Integritate română, integritate creştină. Iată formula ce cuprinde în ea întreaga realitate a îndatoririlor noastre!

Să fim conştienţi de fiinţa noastră română şi creştină, aici e totul. Aici e măreţia noastră, aici e forţa noastră. Renunţând la aceasta cădem în mediocritate, ne pierdem raţiunea de fi ca popor.
Avem pentru a ne conduce în viaţă două mari idei directoare: idea creştină şi idea naţională.
Răul de care suferim ar exista, ar fi atât de mare dacă nu le-am fi întors o vreme spatele?

Românul e creştin.
De aceea şcoala trebuie să înceteze să mai formeze fiinţe mediocre, femei şi bărbaţi care nu mai au curajul credinţei lor, al sângelui lor, al limbii lor, al patriei lor, care aparent nu aparţin niciunei ţări, niciunui neam şi care prin trădarea zilnică a îndatoririlor lor civice sau naţionale atrag asupra ţării şi instituţiilor ei dispreţul străinătăţii.

Omul pe care şcoala ar trebuie să-l formeze nu-i un om abstract, un mit.
El este fiu al ţării, al naţiunii noastre şi are credinţă în Dumnezeu.
Trebuie formaţi români şi creştini pentru că aparţinem firesc ţării noastre şi culturii noastre şi pentru că nu e un defect sau un păcat să fii român, ci o bogăţie spirituală şi un drept al copiilor noştri,.

E o chestiune de viaţă şi de moarte.
Vom rămâne români dacă nu ştim ce înseamnă să fim români? Vom accepta efortul, sacrificiul pentru menţinerea şi dăinuirea noastră dacă nu ne cunoaştem trecutul şi cultura?
Pentru că nu vrem să dispărem ci vrem să trăim şi nu oricum ci cu demnitate, cerem şcolii, care ne-a fost întotdeauna un reazăm, să nu ne dea lovitura de graţie. Îi cerem umil şcolii noastre să formeze creştini şi români viabili, conştienţi de trecutul lor istoric şi cultural, capabili să rezolve problemele noastre vitale, hotărâţi să-şi asume destinul naţiunii lor.

Români viabili sunt românii care şi-au asimilat moştenirea culturală şi care sunt credincioşi trecutlui lor şi continuatori ai operei înaintaşilor.
Alianţa gândirii şi credinţei e la noi un imperativ categoric al tradiţiei şi nu vom putea construi nimic ignorând gândirea înaintaşilor.
Trebuie să fim de aici, trebuie să ne asumăm trecutul dacă vrem să continuăm ceva.
Români viabili sunt mai ales românii creştini.
Principiu al măreţiei şi al forţei, sursă a vieţii şi mândriei, creştinismul poate asigura propăşirea poporului român, poate face din el cel mai robust, cel mai mândru, cel mai frumos dintre neamurile omeneşti.
Popoarele creştine, chiar şi cele mici, pot ajunge mari.
Pacea necesară unei construcţii naţionale nu ne-o poate da decât eroismul. E lecţia care se desprinde din întreaga noastră istorie.
Credinţa noastră creştină ne-a dat şi ne va da tărie.

Mareş Bogdan

[TINERI PENTRU ROMANIA]

NAŢIUNE ŞI PATRIE

Nu mai suntem ataşaţi de ţară, de naţiune cum erau înaintaşii noştri.
Ne adunăm din ce în ce mai rar pentru a ne reaminti de noi înşine, de istoria noastră şi de limba română care ne uneşte.
Avem afaceri, proiecte personale.
Gâfâind şi copleşiţi, cu o datorie mare la bancă de plătit, cu o maşină nouă de întreţinut, nu ne mai stă gândul la colectivitate.
Abia dacă mai putem trăi în doi, de angajament naţional nici nu mai poate fi vorba.

Şi totuşi legăturile de sânge conţin întregul mister al vieţii omului.
Fiecare om este în acelaşi timp portretul tatălui şi mamei sale, parte a naţiunii sale, chip al lui Dumnezeu şi produs al epocii sale.

Cuvântul patriotism vine din latinescul „pater”, tată şi înseamnă iubire de ţară şi de neam.
Ca iubirea pentru familie, iubirea de ţară şi de neam ar trebui să fie necondiţionată, ar trebui respectată şi ar trebui să ne dea un sentiment de unitate, de forţă şi de siguranţă.
E o iubire luminoasă şi poate fi o sursă de inspiraţie pentru proiectele noastre personale.
E o iubire plină de mândrie care ne determină să ne cinstim întemeietorii şi pe toţi aceia care ne-au precedat.

Naţiunea a apărut dintr-un trecut, pe un teritoriu, dintr-o istorie, dintr-o limbă, dintr-o religie comune care îi dau specificul.

Naţiunea e o colectivitate care se identifică cu ea însăşi, cu trecutul său şi cu un fel de a fi care-i este propriu.
E un fenomen social normal şi firesc care nu are nimic imoral.
Naţiunea există asta-i totul. La fel ca familia, mediul şi societatea unde ne-am dezvoltat, naţiunea e o realitate concretă, perceptibilă, trăită.
Această realitate generează un sentiment foarte special care e iubirea de neam.

Să nu-ţi iubeşti naţiunea e o negare.
Să nu-ţi iubeşti patria e egoism şi inconştienţă.

În societatea noastră contemporană totul se prezintă ca o opţiune, ca o alegere, ca o decizie. Nu există decât drepturi şi libertăţi.
Dar naţiunea nu-i un drept. Ea ne precedă şi e mai presus de noi.
Cuvântul naţiune provine din latinescul „natus”. El evocă naşterea şi înrudirea, înaintaşii şi descendenţii, trecutul şi viitorul.
Naţiunea dă o direcţie, un sens vieţilor noastre. Ba mai mult ea ne impune o datorie faţă de moştenirea sa materială şi spirituală: patria.

Patria corespunde unei virtuţi, unei acţiuni nobile şi necesare.
E vorba de apărarea teritoriului, de păstrarea resurselor şi a patrimoniului, de ocrotirea naţiunii şi de afirmarea valorilor sale.
Patriotism înseamnă cinstirea strămoşilor pentru a sluji mai bine generaţiile viitoare.

Ceea ce dă forţă unei naţiuni e specificul său şi dorinţa de a merge mai departe.
Iubirea de neam ţine de inimă, de mândrie, de loialitate. Dar unitatea care decurge de aici ţine şi de vitalitate, de forţă şi de siguranţa de sine.

Iubirea de neam ar trebui luată în serios, ar trebui valorificată şi favorizată. Căci să veghezi la interesele naţiunii tale înseamnă să lucrezi pentru dăinuirea ei şi a libertăţii ei.

Mareş Bogdan

[mihailt]

Mai frate/fratilor asa zisa patrie pentru neamul de aci traco-dacic,care se cheama a fi aparata,care e ,UE,adica de un fel de nou Imperiu Roman?
Ca nu pe unii din Imperiul Roman i-au inselat dracii acu vreo 2000 de ani,de au venit si au vrut sa deznationalizeze acest popor de aci?
Normal e frumos sa iti aperi patria,dar nu e frumos sa te insele dracii sa umbli la razboaie de agresiune impotriva altor natii,precum inselau dracii pe unii din Imperiul Roman sa faca sau cum au inselat acum dracii pe unii de prin UE,sa faca acum in Libia (anume pe unii de prin Franta,ca Franta a recunoscut oficial ca a furnizat arme rebelilor din Libia - multe din armele rebelilor fiind fabricate in Belgia se zice).

Daca vrei mai frate sa dai un exemplu de traco-dac,om drept,umbland pe caile lui Dumnezeu,se poate vedea Spartacus de a fost de neam trac si a condus revolta celor care erau tinuti asupriti (a gladiatorilor),pe motivul ca isi aparasera patria fata de Imperiul Roman cuceritor.
http://en.wikipedia.org/wiki/Spartacus
Deci mai fratilor,amintiti-va carui neam apartineti si de ce religie sunteti,ca sunteti traco-daci crestini ortodocsi,ca majoritatea popoarelor de aci din zona Carpato-Balcanica.
Aceasta e propaganda,ca suntem popor "daco-roman" de fapt suntem popor traco-dac cu anumite elemente slave.

Sunt niste sculpturi vechi la Roma,cu imparatii din Imperiul Roman si cei de acolo si cu greci,vedeti la liniile fetei ce seamana cu poporul tarii noastre,acei greci si cum nu seamana deloc,cu cei din Imperiul Roman (latinii).

Ca si grecii tot apropiati de traci sunt.

[FlaviusM]

Mihailt

Ceea ce sustii tu legat de poporul roman si in general despre regiunea balcanica sunt niste pseudo-teorii istorice, nedovedite si neacceptate in comunitatea stiintifica.
Celelalte popoare balcanice (sarbii, bulgarii) despre care tu sustii ca ar fi "traco-dacice" sunt de fapt slave. Migratiile slave sunt un eveniment cunoscut si ele au dus la inlocuirea populatiilor romanizate si grecesti cu actualele popoare slave. Doar in Grecia de azi, Albania si Romania nu a avut loc acest fenomen.
In formarea poporului roman, de baza sunt doua compenente, dacii si colonistii romani, la care s-a adugat, mult mai tarziu, asimilarea de catre romani a slavilor care s-au asezat pe teritoriul actual al Romanei.
Din toate aceste date nu se poate ajunge la concluzia ca suntem "traco-daci crestini ortodocsi" si practic identici cu popoarele vecine, asa cum pretinzi tu. Dacii nu au fost niciodata crestini. La data cuceririi Daciei de catre romani, atat dacii cat si romanii erau pagani.

[TINERI PENTRU ROMANIA]

CE NE ÎNVAŢĂ ISTORIA

Un popor nu-şi poate împlini destinul fără o Ţară, adică fără propriile-i resurse.

Dumnezeu a dat fiecărui popor o Ţară şi o menire.
Popoarele care rămân fidele menirii lor şi Ţării lor au parte de pace, abundenţă şi fericire.
Popoarele care se îndepărtează de menirea lor şi de Ţara lor au sabia deasupra capului.
Toate relele se abat asupra lor până când revin la calea cea dreaptă, iar dacă perseverează în rău invazia, dezmembrarea teritoriului, exilul în masă şi chiar exterminarea le fac să dispară.

Fiecare popor are o misiune divină de îndeplinit şi un ţel de atins.
Un popor, oricât de slab, nu are de ce să se teamă dacă rămâne credincios lui Dumnezeu,Ţării lui şi misiunii lui divine.
Chiar înconjurat de naţiuni puternice, ambiţioase şi hrăpăreţe, Dumnezeu îl va apăra.

Soarta noastră ca popor stă în puterea lui Dumnezeu şi în mâinile noastre.
Naşterea noastră ca popor creştin în viforul marilor migraţii, când imperii au fost şterse de pe faţa pământului, nu este o întâmplare ci lucrarea lui Dumnezeu.
El s-a folosit de stămoşii noştri pentru a ţine vie lumina adevăratei credinţe pe pământul acesta aflat în calea tuturor răutăţilor.
Credinţa înaintaşilor în Pronia Cerească, eroismul lor, dragostea lor de moşie sunt scrise cu litere de sânge pe tot cuprinsul Ţării.
Să fim credincioşi, curajoşi şi virtuoşi ca ei ca să putem privi viitorul cu încredere.

Predescu Virgil