Cultele protestante si neoprotestante il iubesc pe Hristos fara Cruce.

[ionut stefan]

În prealabil postat de vasinec77

eu zic sa facem diferenta intre cei care poarta crucea pe piept (sau un alt loc) si cei care o poarta in piept si o propovaduiesc (asa cum spunea sfantul apostol pavel). Dar nu propovaduiesc un obiect ci o persoana.



Asta, doar cand are chef de joaca (banuiesc ca faceti referire la un obiect sau la un semn). Sfintii apostoli nu au purtat nici o cruciulita (sau alt obiect de cult) si nici nu-si faceau semnul crucii. Cum l-or fi alungat pe cel rau?

Diavolul fuge cand te supui lui dumnezeu: "supuneti-vã dar lui dumnezeu. împotriviti-vã diavolului, si el va fugi de la voi."(iacov 4:7)



si, daca le tin impreunate, stand in genunchi,, cum sunt?

domnul iisus a purtat crucea in spate a fost rastignit pe ea si nu sa temut. Si tu ne spui noua ca porti sf cruce in piept. Tu crezi ce spui? Adevarat ca doar sectantii si diavolii fug de sf cruce

[razvan.mn]

Articol preluat de pe blogul: http://veniaminilie.wordpress.com/20...178/#more-1178, scris de fratele intru Hristos Petru Comanescu

Toata "contributia" personala se refera numai la adaptarea titlului comentariului fratelui Petru care nu avea decat mentiunea adaugata de adminul blogului: "Comentariul lui Petru la articolul “Botezul de Eretici”.

Comentariul se refera in mod special la "taina" Botezului savarsita de protestantii din Italia intr-o cada de baie, nu-i asa ca vi se pare de necrezut?... Citez. Acum partea I:

"In primul rand, vreau sa amintesc celor ce nu stiu ca cele patru Sfinte Evanghelii, Faptele Sfintilor Apostoli si cele mai multe din Cartile Legii celei Noi, au fost scrise in limba arhaica elena. Daca biblia voastra e tradusa dupa tot felul de variante americane si englezesti a caror limba s’a nascut alaltaeri si care e foarte foarte saraca din punct de vedere filologic, e normal sa debitati tot felul de tampenii. In nici una din variantele originale nu scrie isus, ci Ἰησοῦς. De unde l’ati fi scos voi pe dumnezeul asta al vostru isus, nu ma pot pricepe. Oare sa aiba mare importanta un caracter minus? Sigur ca are. Nu am timp acum sa caut etimologia cuvantului (caci vreau sa tratez alte teme), dar am sa dau un alt exemplu: Stim ca Fiul este ὁμοούσιο adica de o fiinta cu Tatal; daca din greseala am scrie ὁμιοούσιο, ar insemna ca este asemanator cu Tatal, ceea ce este o mare mare hula.
In al doilea rand, daca tot nu aveti biblie tradusa dupa varianta elena, de ce o mai numiti biblie?; caci biblie, vine de la βιβλίο, care e termen elen. Voi ar trebui sa o numiti book, caci doar e tradusa din engleza, sau in cel mai rau caz, carte.

In al treilea rand, Aurele, am si eu niste intrebari la tine:

Cum de a vindecat IISUS pe sluga sutasului din Capernaum, fara sa’l intrebe pe bolnav daca crede, ci pe baza credintei stapanului sau? “Şi i-a zis Iisus sutaşului: „Du-te, să-ţi fie după cum ai crezut!“ Şi s’a însănătoşit servul său în ceasul acela”. (Matei VIII, 13)

Cum de a vindecat IISUS pe slabanogul din Capernaum, fara sa’l intrebe daca crede, ci pe baza credintei celor ce l’au adus? “Si Iisus, văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule, iertate fie păcatele tale!“” (Matei IX, 2)

Cum de a izgonit IISUS pe dracul din fiica hanaanencei, fara sa o intrebe daca crede, ci pe baza credintei mamai sale? “Atunci răspunzând Iisus, i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie precum voieşti!“ Şi s’a tămăduit fiica ei din ceasul acela.” (Matei XV, 28)

Cum de a izgonit IISUS dracul din tanarul cel lunatic, fara sa’l intrebe daca crede, ci pe baza credintei tatalui sau? “…..s’a apropiat de El un om căzându-I în genunchi şi zicând: „Doamne, miluieşte pe fiul meu….. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s’a vindecat din ceasul acela.” (Matei, XVII, 14, 15, 18)

Cum de a inviat IISUS pe fiica lui Iair, fara s’o intrebe daca crede, ci numai pe baza credintei pe care I’a recomandat’o tatalui ei? “Dar Iisus, auzind cuvântul ce se grăise, i-a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme. Crede numai!“ …..Şi apucând-o pe copilă de mână, i-a grăit: „Talità kumi“, ceea ce se tâlcuieşte: „Fiică, ţie-ţi zic, scoală-te!“ Şi de’ndată s’a sculat copila şi umbla,…..”. (Marcu V, 36,41,42)

Cum de l’a inviat IISUS pe Lazar din Vitania, fara sa’l intrebe daca crede, ci pe baza credintei surorilor lui, Maria si Marta. “Deci, Maria (si Marta) au zis lui Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele (nostru) n’ar fi murit“. Zis-a Lui (Marta): „Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu, Cel ce a venit în lume“”. (Ioan XI, 21, 27, 32)

In Legea Veche, fiecarui prunc de parte barbateasca, i se administra Taierea-imprejur (care preanchipuia Botezul), fara ca pruncul sa fie intrebat daca vrea sa faca parte din poporul lui Israil sau nu. Acest lucru era garantat de catre parintii care il aduceau pe prunc la Biserica, atat atunci cand implinea 8 zile, cat si atunci cand implinea 40.

Orice prunc nou-nascut,
este stapanit de duhul necurat, nefiind inca nascut din apa si din Duh;
este mort, fiindca mosteneste pacatul stramosesc; abia prin botezul cel in trei afundari, se ingroapa impreuna cu Hristos si invie impreuna cu El;
este slabanog, pentru nevarstnicia lui;
adeseori, este si bolnav.

Sa asemanam cazul unui prunc nou-nascut cu fiecare din cazurile de mai sus si vom vedea ca datorita parintilor care il aduc si a nasilor care prin credinta lor cheama asupra pruncului iertarea pacatului stramosesc, inviere, insanatosire, inscriere in randul crestinilor Israilului celui nou si nu in ultimul rand credinta; caci, “Din gura a doi şi trei martori se va statornici tot ce se spune”. (II Corinteni XIII, 1)

Sfantul Apostol Pavel mai spune ca un sot fara credinta poate fi adus la credinta de celalalt sot care are credinta? ”Fiindcă bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios”. (I Corinteni VII, 14) La fel se intampla si la prunci.

Avem datoria sa botezam pruncii, pentru ca IISUS a zis: „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor“. (Matei XIX, 14) Daca nu’i botezam si mor, nu vor vedea Imparatia. ”Răspunsu-i-a Iisus şi i-a zis: „Adevăr, adevăr îţi spun: De nu se va naşte cineva din apa si din duh, nu va putea să intre in împărăţia lui Dumnezeu“”. (Ioan III, 3)

Mai trebue sa botezam pruncii la 40 de zile, pentru ca cum poate un crestin sa impreuna-vietuiasca cu un om nebotezat, ca atare necurat (sa manance din acelasi vas, sa’l sarute, s.a.m.d.)? chiar daca nu este o necuratie trupeasca personala, ci una sufleteasca, de obste si nevinovata, (care merita si mai mult bagata in seama) in timp ce Sfanta Scriptura spune: “Tot ceea ce-i atins de cel necurat, necurat va fi;”? (Numerii XIX, 22)

Zeci de dascali, parinti si scriitori bisericesti au predanisit si teologhisit botezul pruncilor. De cand din pantecele apusului luptator de Hristos, s’a ivit ca ciupercile dupa ploae, pleiada de eresuri protestante, ”Două lucruri, şi rele, făcut-au…..: …..au părăsit pe (Domnul), izvorul apei celei vii,
şi şi-au săpat fântâni surpate, care nu pot să ţină apă”; (Ieremia II, 13) precum cada din filmuletul de mai sus!
Acuma, fie vorba’ntre noi: chiar in cada? Bun; se considera ca Sfantul Duh sfinteste totul (daca coboara bineanteles); astfel acea apa primeste binecuvantarea Iordanului, iar acea cada primeste harul datatorului de viata mormant al lui IISUS. Se mai poate folosi acea cada pentru celelalte nevoi ale apartamentului? Sau poate aia tin baia ca si altar sau baptistirio!
Deci, alta e un rau, alta e un lac, alta e marea, alta e un vas special pentru botezuri si alta e cada unde mergem sa ne spalam imediat dupa ce facem sex. Chiar daca nu s’ar intampla unele necuratii, totusi de la prima auzire o minte sanatoasa spune ca nu prea e potrivita cada pentru a sluji la savarsirea unei asa de mari taine".

Poate acum, macar in ceasul 13, cei dintre protestanti care cauta in chip nemijlocit Adevarul Il vor gasi, nu la catolici, anglicani , nici in cadrul Ortodoxiei oficiale, ci numai in Ortodoxia Traditionala Pura, reprezentata numai de anumite Biserici Ortodoxe Locale intre care Sinodul IPS Mitropolit Kirik al Athenei si intregii Grecii si restul Bisericilor Ortodoxe Locale aflate in comuniune cu acest Sfant Sinod. (Va urma)

[vasinec33]

În prealabil postat de razvan.mn

Orice prunc nou-nascut,
este stapanit de duhul necurat, nefiind inca nascut din apa si din Duh;
este mort, fiindca mosteneste pacatul stramosesc;

Astfel de afirmatii, ca cele facute de dvs., sunt inspirate de Duhul lui Hristos sau de duhul necurat?

Domnul Iisus Hristos nu i-a numit pe copii nebotezati asa cum i-ati numit dvs. (stapaniti de un duh necurat, morti). Dimpotriva, El a spus ca "Imparatia cerurilor este a celor ca ei" (Matei 19:14).

[razvan.mn]

Normal ca acel care nu e botezat in "apa si in duh" e stapanit de necuratul, gratie pacatului neascultarii savarsit in Eden de proto-parintii nostri Adam si Eva. A se intelege "mort" din punct de vedere duhovnicesc, al Bisericii, madular mort, adica plin de pacate.

În prealabil postat de razvan.mn

,,Poate acum, macar in ceasul 13, cei dintre protestanti care cauta in chip nemijlocit Adevarul Il vor gasi, nu la catolici, anglicani , nici in cadrul Ortodoxiei oficiale, ci numai in Ortodoxia Traditionala Pura, reprezentata numai de anumite Biserici Ortodoxe Locale intre care Sinodul IPS Mitropolit Kirik al Athenei si intregii Grecii si restul Bisericilor Ortodoxe Locale aflate in comuniune cu acest Sfant Sinod." (Va urma)

Mda,asta m-a lasat perplex.Sarim peste catolici si anglicani si ajungem la Ortodoxism dar aici,surpriza zilei conform celor spuse de dl.Petru Comanescu.Nu in tot ortodoxismul se gaseste Adevarul ci numai in ,,Ortodoxia Traditionala Pura"dar nici acolo in totalitate ci doar in ,,reprezentata numai de anumite Biserici Ortodoxe Locale intre care Sinodul IPS Mitropolit Kirik al Athenei si intregii Grecii si restul Bisericilor Ortodoxe Locale aflate in comuniune cu acest Sfant Sinod".Eu inteleg ca ortodoxismul pur,adevarat, se gaseste doar la cei conectati la Sindoul ,,Mitropolit Kirik al Athenei si intregii Grecii".Ortodoxia oficiala,conform celor scrise ,nu detine asa ceva.Situatia se pare ca este mai incurcata decat credeam mai ales ca vad ca nu v-a contrazis nimeni.Trebuie sa mai studiez problema.

Intrebare:daca miine as vrea sa trec la ortodoxism si ma convertesc in ortodoxismul oficial,conform celor scrise,m-am convertit unde nu trebuie.Trebuie sa ma duc la ,,ortodoxia traditionala pura"da si acolo trebuie sa caut ceva pina dau de ,,anumite Biserici Ortodoxe Locale intre care Sinodul IPS Mitropolit Kirik al Athenei si intregii Grecii si restul Bisericilor Ortodoxe Locale aflate in comuniune cu acest Sfant Sinod".

Update:inca o scurta intrebare:cine este domnul Petru Comanescu?Este teolog?Cateva referinte despre dansul daca sunteti amabil.

Sper sa ma lamuriti si pe mine.Multumesc.

[razvan.mn]

Scotiene,

Daca vrei sa te convertesti la Ortodoxia oficiala, numai pe tine te priveste.
Insa aceasta "Ortodoxie" modificand calendarul niceo-iulian stabilit ptr. eternitate la Sinodul I Ecumenic de la Niceea a modificat implicit si Sfanta Traditie, modificand sarbatorile cu data variabila si aducandu-le cu 13 zile inainte, asemenea catolicilor.
Din acest motiv, ea, ortodoxia oficiala, face alaturi de biserica catolica si puzderiile de biserici protestante, subiectul anatemelor pronuntate asupra Bisericii romano-catolice si oricaror alte biserici ce ar indrazni sa produca modificarea calendarului pe motive astronomice de catre Sinoadele Pan-Ortodoxe de la Constantinopol din 1583, 1587, 1593, 1848 (cel putin acestea 4), ele reunind cele mai importante Biserici Ortodoxe Locale din acea perioada si din acest motiv au puterea de decizie practic a unor Sinoade Ecumenice.

Vrei sa citesti deciziile numitelor Sfinte Sinoade Pan-Ortodoxe? Urmeaza link-urile:

http://orthodox-traditional.forumers...raditii-t3.htm ;

http://orthodox-traditional.forumers...raditii-t7.htm

Despre dl. Petru Comanescu: urmareste comentariile acestuia pe blogul:
http://veniaminilie.wordpress.com

Numai bine.

Va multumesc pentru informatii.Sunt convins ca imi vor fi extrem de utile.Le voi studia cu mare atentie.O simpla precizare:daca as dori sa ma convertesc ar trebui sa stiu,sa fiu sigur, la ce ma convertesc iar momentan nu mi-am clarificat inca acest aspect. Prin urmare ma voi informa extrem amanuntit si metodic cu privire la aspectele subliniate de catre dvs.La final,dupa ce ma voi clarifica,voi putea eventual sa ma gandesc si la alte perspective daca va fi cazul.

Cu multumiri.

[razvan.mn]

Ceva despre vesminte

Intotdeauna, in toate locurile si epocile istorice, aspectul exterior si tinuta vestimentara a reprezentat criteriul dupa care s-a carcterizat personalitatea omului, gradul de cultura si civilizatie, conditia sociala, dispozitia sufleteasca, demnitatea, decenta, preferintele, bunele moravuri si atitudinea fata de semeni si fata de superiori.
Tinuta exterioara a atras respectul, veneratia sau dispretul celor din jur, a designat sexele omenesti si a facut distinctie intre diferitele categorii de oameni prin stralucirea, frumusetea si aspectul ei placut, curat si ingrijit. Oamenii si-au adaptat imbracamintea in functie de necesitatile practice ale vietii, acomodand-o in raport cu starea sufleteasca, cu conditiile climaterice, cu mediul social si nu in ultimul rand cu rolul, misiunea si profesia lor in lume si cu imprejurarile festive si solemne ale vietii.
Intr-un fel se prezinta imbracamintea omului in momentele sarbatoresti de natura imbucuratoare si altfel se prezinta ea in clipele de intristare sau la ceremoniile funebre unde predomina culoarea cernita. Si in fata superiorilor, omul s-a simtit nevoit sa se infatiseze intr-o tinuta vestimentara impecabila, sobra si frumos impodobita pentru a-si manifesta in acest sens, buna cuviinta, stima si respectul fata de mai marii sai. Daca in fata dregatorilor si conducatorilor lumesti se impune o tinuta corespunzatoare, cu atat mai mult in fata lui Dumnezeu.
Din acest motiv, Biserica a legiuit, inca din vechime, ca sfintitii slujitori sa se infatiseze inaintea lui Dumnezeu in vesminte deosebite de cele obisnuite, findca “in timpul slujbei ei indeplinesc o misiune atat de sfanta si de nobila si sunt desemnati si recunoscuti ca ministri ai lui Dumnezeu si iconomi ai tainelor ceresti (I Cor. IV, 1) “Vesmintele cu care se imbraca persoanele bisericesti (in afara sfintelor slujbe) se cuvine a fi lungi si cat cu putinta intunecate, pentru ca lungimea inchipuie buna cuviinta, iar intunecimea (culoarea neagra) este icoana smereniei”. Vesmintele liturgice propriu-zise pe care le poarta sfintitii slujitori in timpul oficieri serviciilor divine se deosebesc radical de vestimentatia obisnuita (neagra) prin forma lor impunatoare si ornamentata, prin frumusetea culorii si calitatea materialului. “Preotii cand sunt imbracati cu podoaba Preotiei arata ca sunt slugi si ostasi ai imparatului si marelui Arhiereu Iisus Hristos”.
Odajdiile sfinte intregesc cadrul ceremonial, fastul si stralucirea cultului. Ele sporesc duhul evlaviei, inspira credinciosilor respect fata de sfintitii slujitori si creeaza o atmosfera sarbatoreasca proprie savarsirii serviciului divin, iar prin lucratura artistica si forma lor estetica si impunatoare indeplinesc o functie simbolica. “Vesmintele arhiereilor si ale preotilor ne aduc aminte de insusi Domnul si de lucrarea mantuirii noastre, mai ales cea din timpul mantuitoarelor Lui patimi, de aceea si vesmintele se raporteaza la chipul umilit si injosit al Mantuitorului din timpul sfintelor patimi, iar vesmintele diaconilor infatiseaza tipul slujirii ingeresti”. Fiindca sunt raportate la slujirea arhiereasca a Mantuitorului, sfintele vesminte sunt impodobite in exterior cu chipul crucii, semnul impacarii si al izbavirii noastre din pacat, caci prin cruce s-a infaptuit mantuirea lumii.
Potrivit marturiilor scripturistice si patristice, vesmintele liturgice intrebuintate astazi in Biserica noastra provin din epoca apostolica, ca o continuare a vesmintelor Vechiului Testament pe care le purtau arhiereii, preotii si levitii la serviciul divin de la Cortul marturiei si apoi la Biserica din Ierusalim, conform randuielilor prescrise de Dumnezeu lui Moise.
Insa, preotia Vechiului Testament a fost numai umbra sau pre-inchipuirea preotiei Noului Testament (Evr. X, 1) sau a preotiei lui Hristos care a venit nu sa strice Legea, ci sa o plineasca. (Matei V, 17) Aceasta preotie harica a fost instituita de Mantuitorul nostru Iisus Hristos, prin Sfintii Sai Apostoli, pentru a-I continua in lume dumnezeiasca Sa slujire si lucrare mantuitoare si pentru ca din roadele operei Sale rascumparatoare sa beneficieze tot neamul crestinesc.
Daca serviciul dumnezeiesc din Vechiul Testament covarsea prin stralucirea si solemnitatea sa toate serviciile lumesti din acel timp, cu atat mai mult, serviciul dumnezeesc al Bisericii crestine, intemeiat de Mantuitorul Hristos, trebuia sa-l depaseasca pe cel dintai prin maretie, splendoare si frumusete artistica. Infricosatoare si cu totul cutremuratoare erau si preotia si slujba adusa lui Dumnezeu in timpul legii vechi, inainte de venirea harului. Dar daca te uiti la preotia si slujba adusa lui Dumnezeu acum, in timpul harului, vei vedea ca cele infricosatoare si cele cu totul cutremuratoare ale Legii Vechi sunt mici si ca in aceasta privinta sunt adevarate cele spuse de Pavel despre Legea Veche: Iar dacă slujirea morţii, săpată în litere pe piatră, s’a făcut întru atâta slavă încât fiii lui Israel nu-şi puteau aţinti ochii la faţa lui Moise din pricina slavei feţei lui, care se veştejea, atunci, slujirea Duhului, cum să nu fie ea mai mult întru slavă? Că dac’a avut parte de slavă slujirea osândei, cu mult mai mult prisoseşte’n slavă slujirea dreptăţii! Ba încă, în această privinţă, nici ceea ce era slăvit nu este slăvit faţă de slava cea covârşitoare. Că dacă ceea ce era trecător s’a săvârşit prin slavă, cu mult mai mult va fi întru slavă ceea ce este netrecător. (II Corinteni III, 7-11)
Prin urmare, vesmintele liturgice din cultul Legii celei Noi, trebuiau sa se deosebeasca radical de cele specifice cultului Legii Vechi, acestea din urma fiind preinchipuirea celor dintai, asa dupa cum jertfele de la Biserica iudaica prefigurau marea jertfa a Fiului lui Dumnezeu de pe Golgota.
Din aceasta cauza, toate vesmintele preotesti sunt confectionate din materiale scumpe, stralucitoare si impodobite cu semnul Sfintei Cruci (Efes. II, 16) care este marturia concreta a jertfei, a biruintei asupra mortii si a pacatului si totodata cinstea si lauda noastra a crestinilor (Gal. VI, 14). Un alt temei al utilizarii vesmintelor liturgice in cultul Bisericii crestine il constituie natura si demnitatea sacerdotiului dumnezeesc. Preotii sunt slujitorii Dumnezeului Celui Prea inalt si ei servesc cele sfinte in numele si cu puterea lui Hristos, izvorul preotiei harice. Ei nu se pot apropia de Dumnezeu decat intr-o dispozitie sufleteasca corespunzatoare cu inaltimea sacerdotiului dumnezeesc si cu vesminte special adaptate, ca sa fie in concordanta cu aceasta dispozitie si cu importanta misiunii lor sacre.
Cea mai veche mentiune despre existenta vesmintelor sacerdotale in veacul apostolic o intalnim in mesajul pe care Sfantul Apostol Pavel il transmite ucenicului sau Timotei, in care il roaga sa-i aduca felonul pe care l-a lasat in Troada. “Cand vei veni adu-mi felonul pe care l-am lasat in Troada, la Carp, precum si cartile mai ales pergamentele” (II Tim. IV, 13). (Daca in biblia americana si cea englezeasca e tradus mantaua, nu siunt eu de vina. Poate americanii cred ca Pavel era ofiter NATO sau pompier!)
De asemenea, un felon al Sfantului Apostol Pavel s-a aflat in Antiohia, iar despre Sfantul Grigorie Dialogul ni se spune ca avea la sine o un vesmant preotesc al Evanghelist Ioan, dupa cum istoriseste Diaconul Ioan in cartea a 23-a, cap. 59.

Incepand cu secolul IV, marturiile scrise despre folosirea vesmintelor sfinte la serviciul divin sunt tot mai numeroase, ceea ce dovedeste ca ele au intrat frecvent in uzul liturgic. Astfel, in cuvantarea tinuta cu ocazia sfintirii unei biserici din Tir, episcopul Eusebiu al Cezareei se adreseaza astfel slujitorilor participanti la acessta festivitate: “O! voi iubitorilor de Dumnezeu preoti imbracati in odajdiile cele sfinte, impodobiti cu cununa cereasca a maririi, unsi cu ungerea cea dumnezeiasca, purtand imbracamintea preoteasca a Duhului Sfant”…. Dar un text si mai evident care atesta intrebuintarea vesmintelor sacerdotale pentru savarsirea cultului il gasim in predica ocazionala a Sfantului Grigorie de Nazianz rostita cu ocazia hirotonirii sale in treapta de episcop. Cu acest prilej, sfantul s-a adresat astfel catre episcopul sfmtitor: “Acum m’ai ungi, sfinte parinte, m’ai imbraci cu vesmantul lung si mi’ai pus pe cap cununa”.
Istoricul Sozomen ne spune ca vrajmasii Sfantului Ioan Gura de Aur, au intrat in noapea de Pasti in biserica, “i’au maltratat pe preoti si pe diaconi si i-au scos afara, desi acestia erau imbracati in vesminte sacerdotale”.
Din cele expuse pana acum, putem conchide, ca in primele veacuri crestine, sfintitii slujitori savarseau serviciul serviciile dumnezeesti imbracati in haine deosebite, consacrate numai in scopul oficierii slujbelor bisericesti.
Nu avem nici o marturie istorica sau scripturistica, care sa ne arate ca vreun Sfant Apostol, ar fi botezat in bermude, precum tovarasul de mai sus!

Nota: Clipul in care se arata botezul savarsit de ereticii protestanti in Italia intr-o cada de baie, pastorul sau cine o fi fost el fiind imbracat cu niste bermude (pantaloni scurti) poate fi vizionat la urmatorul link:

http://www.youtube.com/watch?v=0_fiL...layer_embedded

[I.Calin]

În prealabil postat de razvan.mn

Nu avem nici o marturie istorica sau scripturistica, care sa ne arate ca vreun Sfant Apostol, ar fi botezat in bermude, precum tovarasul de mai sus!

Nota: Clipul in care se arata botezul savarsit de ereticii protestanti in Italia intr-o cada de baie, pastorul sau cine o fi fost el fiind imbracat cu niste bermude (pantaloni scurti) poate fi vizionat la urmatorul link:

http://www.youtube.com/watch?v=0_fiL...layer_embedded

Ce nu fac unii doar pentru a-și manifesta o opțiune religioasă. Este la dispoziția oricărui, oriunde și oricând săvârșirea botezului.
Nu trebuie să ne mirăm, botezul pentru unii neoprotestanți e doar un act de autentificare și certificare a credinței privind asigurarea unui loc în rai. Ca atare, el poate fi săvârșit oriunde și oricând, fiindcă, odată botezați, ei sunt garantat "copii lui Dumnezeu" și faptele nu te mântuiesc, ci credința. Nu intru în detalii, s-a discutat de vreo câteva veacuri problema asta.

[razvan.mn]

Chiar si la toaleta, locul in care iti descarci toate excrementele?!