Fumatul - boală sau lipsă a discernământului?

În prealabil postat de roxy

Am fumat timp de 9 ani, cel putin un pachet pe zi. Cu timpul am inceput sa postesc, iar cei din jurul meu imi spuneau ca e mare pacat sa postesc si sa fumez in acelasi timp si ca postul meu nu-si are rostul. Mi-aduc aminte ca mergeam la spovedit si spuneam asta preotului: "Parinte am postit, dar fumez". Niciodata nu m-a mustrat parintele, dar incepea sa-mi explice, pe un ton foarte calm si cald, toate dezavantajele fumatului. Nu mi-a impus direct sa ma las de fumat, dar ceva in mine a lucrat. Dupa a treia spovedanie am hotarat sa nu mai fumez; intr-o zi de vara, am spus stop tutunului. Nu stiu daca Dumnezeu m-a scos din aceasta ispita sau a fost vointa mea. Cert e ca au trecut ceva ani de atunci si cu toate ca in jurul meu se fumeaza, nu-mi mai trebui ...cate zile voi avea.
Chiar si cand m-am lasat de fumat imi spuneau prietenii ca nu voi rezista prea mult fara tigara si ca e in zadar. Asta cred ca m-a ambitionat si mai tare.

Ma regasesc in ceea ce ai povestit. Nici pe mine nu m-a mustrat parintele duhovnicesc, dar la fel mi-a explicat si mie faptul ca pacatul fumatului consta in faptul ca noi suntem chemati ca sa avem stapinire asupra lucrurilor si nu sa fim noi robii ai lor. La fel si la mine ceva a lucrat si devin pe zi ce trece tot mai hotarata ca sa renunt la acest viciu/dependenta care ma tiraniseste de fapt! Vreau sa specific ca eu am reusit sa ma las de fumat si am revenit dupa 2 luni si jumatate la acest obicei. Eu cred ca secretul consta sa intelegi si sa vrei cu adevarat. Daca nu vrei cu adevarat, desi iti tot spui ca te vei lasa, nu reusesti. Iar ,,lovitura de gratie'' o da intr-adevar duhovnicul. O data ce iti spune duhovnicul fa asta sau nu fa asta, acest fapt lucreaza in noi si v-a aduce roade.
Cum sa convingi pe cineva sa isi doreasca sa renunte nu stiu. Asi vrea sa stiu si eu. Poate doar rugandu-ne sa-i dea Dumnezeu gandul cel bun!