Papalitatea

[IonelS]

În prealabil postat de Danut7

Intrarea in legalitate a crestinismului s-a facut din Italia.. Decretul de la Milano 313 d. Hr..

Unde si-a pictat scuturile cu simbolul crestin ? In Italia ? Bine ca nu spui Roma ! Acolo unde s-au pictat scuturile, inainte de batalie, acolo s-a facut schimbarea cea mare !

[IonelS]

Cat au luptat romanii din Transilvania sa nu fie facuti greco-catolici, cat martiraj...! Si ce repede au cedat greco-catolicii atunci cand comunistii i-au trecut la ortodocsi..Singurii care s-au opus au fost o mana de ierarhi. Marea masa a trecut fara sa opuna rezistenta, fara martiraj, ....

http://www.preferatele.com/docs/isto...lor-din-18.php - Lupta romanilor din Transilvania pentru a ramine in Biserica stramoseasca si persecutiile neintrerupte suportate din cauza aceasta

[Danut7]

mata' esti din Transilvania?

[Danut7]

În prealabil postat de IonelS

Unde si-a pictat scuturile cu simbolul crestin ? In Italia ? Bine ca nu spui Roma ! Acolo unde s-au pictat scuturile, inainte de batalie, acolo s-a facut schimbarea cea mare !

Roma a fost privita ca ultima autoritate si a avut un cuvant greu de spus in Biserica.Sa nu uitam ca a salvat Biserica de erezii de mai multe ori.

"Dar unde este, atunci, mormantul Sfantului Petru daca ar fi sa neglijam datele Vaticanului? Poate fi el urmarit in alta parte? Surprinzator pentru filo-catolici, da, mormantul Sfantului Petru se afla in alta parte, anume la Ierusalim, iar acest lucru contrazice traditia care spune ca acest apostol ar fi fost episcop de Roma. Adevarul este ca Petru nici macar nu a pus piciorul in Roma. Conform parintelui catolic Paul Peterson, care a urmat un zvon auzit in Elvetia, la un prieten, mormantul Sfantului Apostol Petru se afla la Ierusalim. Si surpriza continua: aceasta descoperire a fost facuta tocmai de doi preoti catolici, franciscani, P.B. Bagatti si J. I. Milik, autorii singurei carti (Gli Scavi del Dominus Flevit), care dezvaluie ca mormantul verhovnicului apostolilor se afla chiar la Ierusalim. Parintele Paul Peterson s-a deplasat aici, si, dupa indelungi eforturi si discutii cu diferiti calugari franciscani, a reusit sa smulga niste dovezi incontestabile privind aceasta descoperire. Astfel, mormantul apostolului se afla in Muntele maslinilor, pe locul unde acum este manastirea catolica Dominus Flevit. Deasupra mormantului sta scris "Shimon Bar Yonah", cu litere mari, frumoase, aurii, in limba aramaica. La putina departare se afla momantul lui Lazar si al surorii sale, Maria. Autorii cartii de mai sus, precum si alti calugari franciscani, au marturisit in fata parintelui Paul, care i-a fotografiat si inregistrat pe banda, ca acela este, intr-adevar, mormantul Sfantului Petru, prezentandu-i si alte indicii. Mai mult, co-autorul cartii publicate la Tipografia del P.P. Franciscani (Ierusalim, 1958), s-a prezentat la papa Pius XII, caruia i-a aratat aceste fapte. Papa a fost silit sa recunoasca adevarul dar a tinut sub tacere descoperirea, carre este si conforma cu Sfanta Scriptura. Iata de ce: din Fapte 10: 23, 24, reiese ca Sfantul Petru a predicat evreilor in Cezareea si Palestina. La putin timp dupa aceasta (Fapte 12) a fost intemnitat de Irod (anul 44), dar eliberat de ingerul Domnului. Din 46 pana in 52 citim din al XIII-lea capitol al Faptelor ca a stat in Ierusalim, predicand despre diferenta dintre Lege si Har. Sfantul Pavel, convertit in anul 34, ne spune ca la 3 ani dupa aceasta, in anul 37, s-a dus la Ierusalim sa-l vada pe Petru (Galateni 1,8), iar in anul 51, 14 ani mai tarziu, a repetat calatoria, din acelasi motiv (Galateni 2, 1-8).
Unii au afirmat ca ar putea fi altcineva cu numele Shimon bar Yonah, sa zicem, vreo ruda, dar aceasta presupunere nu sta in picioare din urmatorul motiv: Petru a murit in jurul anului 62, cand avea, se pare, 82 de ani, ori in anul 70, Ierusalimul este distrus de Titus.
La toate acestea se mai adauga si alte observatii cum ar fi faptul ca desi Sfantul Apostol Pavel trimite salutari la 28 de persoane din Biserica Romei, Petru nu este amintit, pentru ca in prima epistola adresata lui Timotei sa spuna ca: "numai Luca este cu mine" (I Tim. 4,11). Nici in Epistolele catre Efeseni, Filipeni, Coloseni si II Timotei, pe care Sfantul Apostol Pavel le-a scris din Roma, Petru nu este mentionat ca fiind acolo. De altfel, nicaieri in Noul Testament nu apare vreo marturie ca Petru ar fi fost la Roma, mai ales ca unele carti au fost scrise dupa moartea sa. Pana in anul 58, cand Sfantul Apostol Pavel trimite romanilor Epistola sa, Petru n-a predicat in Roma, dupa cum rezulta din Romani 15, 19-20, unde Pavel spune ca: "a ravnit sa binevesteasca acolo unde Hristos nu fusese numit, ca sa nu zideasca pe temelie straina" ceea ce inseamna ca nimeni, nu numai Sfantul Petru nu predicase acolo.
Cum a aparut mitul despre prezenta lui Petru la Roma? Se pare ca totul a pornit de la rastalmacirea scrisorii adresate de Clement corintenilor. in aceasta scrisoare, el arata raul care vine din invidie si da exemple din Vechiul Testament, referindu-se apoi, si la cei doi apostoli, care fusesera victime ale invidiei persecutorilor lor, desi nu spune si nici nu lasa de inteles ca acesti doi apostoli ar fi murit la Roma. Ci doar din simpla alaturare a celor doi, corintenii au tras concluzia ca au fost martirizati la Roma, prin coroborarea cu proorocia facuta de Mantuitorul la sfarsitul Evanghelie dupa Ioan: "...cand vei imbatrani, vei intinde mainile tale si altul te va incinge si te va duce unde nu voiesti..." (Ioan 21, 18). De ce aminteste Sfantul Ioan aceasta proorocie, el care a scris Evanghelia tocmai la sfarsitul primului secol? Pentru ca vorbele Mantuitorului s-au implinit intocmai. Sfantul Petru a fost luat prizonier pentru a fi executat, insa deplasarea la Roma (din Antiohia sau Ierusalim) nu are nici o logica, de vreme ce Petru nu era cetatean roman, precum Pavel. Martirizarea lui Petru trebuie sa fi avut loc in Ierusalim sau Palestina. Iar inceputul scrisorii clementine, "Biserica lui Dumnezeu care este in Roma, catre Biserica lui Dumnezeu care este in Corint, catre acei chemati si sfintiti de catre voia divina, prin Domnul nostru Iisus Hristos: harul si pacea de la Atotputernicul Dumnezeu prin Iisus Hristos sa se inmulteasca la voi" poate fi un indiciu ca Sfantul Clement nu a fost in acel timp episcop al Romei."
http://eresulcatolic.50webs.com/minciunamormant.html

[Traditie1]

Pentru cei inetersați, câteva linkuri:

Articolul în engleză cu fotografii din mesajul Ancăi. Merită citit în întregime şi cu atenţie din trei motive:

-1. pentru că dă detalii despre această descoperire extraordinară şi care are toate aspectele autenticităţii a mormântului Sf. Petru la Ierusalim
-2. pentru că arată cum Vaticanul, pe a cărui proprietate din nefericire a fost făcută descoperirea, a muşamalizat această descoperire până acolo încât astăzi foarte puţini ştiu de ea
-3. pentru că descrie şi el penibilele aspecte ale aşa-ziselor descoperiri la Roma ale oaselor lui Petru:

http://www.aloha.net/~mikesch/peters-jerusalem-tomb.htm



Articolul de pe Wikipedia despre mormântul lui Petru la Roma. Articolul e scris de catolici şi ca urmare conţine omisiuni şi minciuni, dar chiar şi aşa vă puteţi da seama cât de putredă e această poveste. Se vorbeşte şi despre descoperirea din 1953 de la Ierusalim şi de faptul că ea a fost publicată în 1958:

http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Peter's_tomb

Un articol scris de atei dar care arată adevărul, că papa Pius 12 a anunţat în 1950 că a fost descoperit mormântul lui Petru, descoperire considerată eronată ulterior de Vatican pe baza altei descoperiri a "oaselor" Apostolului.




Un rezumat despre cât de neştiinţific şi fantasmagoric a fost făcută cercetarea arheologică şi atribuirea (atât prima cât şi a doua) oaselor:

http://www.christianhistorytimeline....ter_tomb.shtml






Cronologia călătoriilor şi epistolelor Sf. Pavel:

http://www.bombaxo.com/paulchron.html

[Traditie1]

Iată şi de ce "Babilonul" din Apocalipsă şi din Epistola lui Petru nu este Roma ci Ierusalimul, datorită corespondenţei cu pasaje din Vechiul şi Noul Testament:




-Babilonul, cetatea cea mare, este locul unde a fost răstignit Mântuitorul:

Apocalipsa 11,8
Şi trupurile lor vor zăcea pe uliţele cetăţii celei mari, care se cheamă, duhovniceşte, Sodoma şi Egipt, unde a fost răstignit şi Domnul lor.






-În Apocalipsă Ierusalimul ceresc este opus Ierusalimului pământesc, cetăţii păcătoase:

Apocalipsa 21,10
Şi m-a dus pe mine, în duh, într-un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu

21,2
Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei.


Această opoziţie apare şi în alte locuri din Noul Testament:

Galateni 4, 24-25
24. Unele ca acestea au altă însemnare, căci acestea (femei) sunt două testamente: Unul de la Muntele Sinai, în Arabia, şi răspunde Ierusalimului de acum, care zace în robie cu copiii lui;
25. Iar cea liberă este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastră.







-Desfrânata, alt nume pentru cetatea cea mare, este vinovată de sângele Sfinţilor, Proorocilor şi mucenicilor lui Iisus:

Apocalipsa 17,6
Şi am văzut o femeie, beată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Iisus, şi văzând-o, m-am mirat cu mirare mare

Apocalipsa 18,20
Veseleşte-te de ea, cerule şi voi sfinţilor, şi voi apostolilor, şi voi proorocilor, pentru că Dumnezeu a pronunţat judecata voastră asupra ei

Apocalipsa 18,24
Şi s-a găsit în ea sânge de prooroci şi de sfinţi şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ.


Aceasta corespunde cu referiri asemănătoare din evanghelii:

Matei 23, 34-37 (vezi şi pasajul asemănător de la Luca 11, 47-51)
De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate
Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.
Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam.
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.






-Cei şapte munţi pe care e construită cetatea se referă la Ierusalim:
http://www.askelm.com/prophecy/p000201.htm





-Balaurul din Apocalipsă, sursa puterii Fiarei (numit şi şarpele, diavolul, satana la 12,9 şi 20,2) se referă la evrei, nu la romani. Romanii nu sunt numiţi "copiii diavolului" aşa cum sunt numií evreii în Ioan 8,44, Fapte 13,10, 1 Ioan 3,10. Evreii sunt numiţi şerpi şi pui de vipere (Matei 23,33).




-Ierusalimul e numit Sodoma în VT:
Isaia 1, 10
Ascultaţi cuvântul Domnului, voi conducători ai Sodomei.





-Noul Ierusalim e numit mireasa Domnului, făcându-se referire la alegoria din Vechiul Testament în care se spune că Domnul e soţul lui Israel:

Ieremia 3, 8 (şi continuarea)
Şi deşi am lăsat pe fiica lui Israel cea necredincioasă pentru atâtea fapte de desfrânare şi i-am dat carte de despărţire, am văzut că necredincioasa ei soră, Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus şi ea să se desfrâneze.

Isaia 50,1
Aşa zice Domnul: Unde este cartea de despărţire cu care am alungat pe mama voastră?

Şi din nou versul din Apocalipsă, 21,2:
Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei.





-În Vechiul Testament, la Iezechiel, Ierusalimul e numit desfrânată iar asemănarea cu referirile din Apocalipsă e evidentă:

16,2
Fiul omului, spune Ierusalimului urâciunile lui...

şi continuarea:
13. Aşa ai fost împodobită cu aur şi cu argint şi îmbrăcămintea ta era de vison, de mătase şi de ţesături brodate; te-ai hrănit cu pâine din cea mai bună făină de grâu, cu miere şi untdelemn, şi erai foarte frumoasă şi ai ajuns la vrednicia de regină.
...
15. Dar tu te-ai încrezut în frumuseţea ta şi, folosindu-te de renumele tău, ai început să te desfrânezi; şi-ai cheltuit desfrânarea ta cu tot trecătorul, dându-te pe tine lui.
.....
26. Te-ai desfrânat cu fiii Egiptului, vecinii tăi, oameni înalţi la statură, şi ţi-ai înmulţit desfrânările, mâniindu-Mă pe Mine.
....
28. Tu te-ai desfrânat cu Asirienii şi nu te-ai săturat; te-ai desfrânat cu ei, dar nu te-ai mulţumit cu atât,
29. Ci ai înmulţit desfrânările tale din pământul Canaan până în pământul Caldeii, dar nici cu atât nu te-ai mulţumit.
....
36. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că tu ţi-ai vărsat astfel banii tăi şi pentru că în desfrânările tale şi s-a descoperit goliciunea ta înaintea amanţilor tăi şi înaintea tuturor oamenilor tăi neruşinaţi şi pentru sângele fiilor tăi, pe care tu i-ai dat lor,
37. Pentru toate acestea iată Eu voi aduna pe toţi amanţii tăi cu care te-ai desfrânat tu şi pe care i-ai iubit şi pe toţi aceia pe care i-ai urât, şi-i voi aduna pretutindeni împotriva ta şi voi descoperi înaintea lor goliciunea ta şi vor vedea toată ruşinea ta.
38. Te voi judeca cum se judecă femeile adultere şi cele ce varsă sânge şi te voi preda urgiei şi pismei;
...
40. Voi strânge împotriva ta adunare şi te vor ucide cu pietre şi cu sabie te vor tăia.
41. Vor arde casele tale cu foc şi te vor judeca înaintea ochilor multor femei; aşa voi pune capăt desfrânării tale şi nu vei mai face daruri.

Apocalipsa 18,7-8
Pe cât s-a mărit pe sine şi a fost în desfătări, tot pe atâta daţi-i chin şi plângere. Fiindcă în inima ei zice: Şed ca împărăteasă şi văduvă nu sunt şi jale nu voi vedea nicidecum!
Pentru aceea într-o singură zi vor veni pedepsele peste ea: moarte şi tânguire şi foamete şi focul va arde-o de tot, căci puternic este Domnul Dumnezeu, Cel ce o judecă.


18,16
Şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea mare, cea înveşmântată în vison şi în porfiră şi în stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! Că într-un ceas s-a pustiit atâta bogăţie!







-În capitolul 13 din Ieremia Domnul ameninţă că va îmbăta şi nimici Ierusalimul şi pe Iuda:


De aceea, spune-le cuvântul acesta: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Tot urciorul se umple de vin. Şi ei toţi vor zice: Au doară noi nu ştim că tot urciorul se umple de vin?
Iar tu să le spui: Aşa zice Domnul: Iată, Eu voi umple cu vin până la îmbătare pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe regii care şed pe scaunul lui David, pe preoţi, pe prooroci şi, pe toţi locuitorii Ierusalimului,
Şi-i voi zdrobi pe unii de alţii, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. Nu-i voi cruţa şi nu-i voi milui, nici Îmi va fi milă ca să-i pierd.



Apocalipsa 17,1-2
Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte cupe, şi a grăit către mine, zicând: Vino să-ţi arăt judecata desfrânatei celei mari, care şade pe ape multe,
Cu care s-au desfrânat împăraţii pământului şi cei ce locuiesc pe pământ s-au îmbătat de vinul desfrânării ei.






Pe scurt, căderea Babilonului din Apocalipsă este distrugerea Ierusalimului din anul 70 d.hr.

Stie cineva care este anul corect al mortii Sf. Apostol Petru, caci difera de la un autor la altul: unii afirma ca in anul 62, altii in 67. Am gasit scris ca II Epistola a Sf. Apostol Petru ar fi din 67, ceea ce ar fi imposibil, daca acesta a murit in 62.

[Traditie1]

În prealabil postat de Miha-anca

Stie cineva care este anul corect al mortii Sf. Apostol Petru, caci difera de la un autor la altul: unii afirma ca in anul 62, altii in 67. Am gasit scris ca II Epistola a Sf. Apostol Petru ar fi din 67, ceea ce ar fi imposibil, daca acesta a murit in 62.

Nu există date despre anul morții și nici despre anul compunerii celor două epistole, dar se admite în general că Sf. Petru ar fi murit în timpul persecuției lui Nero, 64-68 iar epistolele ar fi fost scrise prima la momentul începerii persecuției iar a doua în anul 67. Oricum, în a doua epistolă este menționat Sf. Pavel ca fiind în viață, el fiind considerat că a murit în 64 de către unii autori.

În prealabil postat de Erethorn

Nu contest in mod absolut interpretarea aceasta, eu insumi inclin intre cele doua posibilitati pentru Babilonul apocaliptic - Roma sau Ierusalimul.

Sunt insa curios cu cine identificati, in cadrul acestei interpretari, cele doua Fiare ?

Versetul 11,8 nu lasă urmă de îndoială că cetatea cea mare este Ierusalimul:

Şi trupurile lor vor zăcea pe uliţele cetăţii celei mari, care se cheamă, duhovniceşte, Sodoma şi Egipt, unde a fost răstignit şi Domnul lor.

De asemeni corespondența cu elemente și expresii din alte cărți ale VT și NT arată că autorul Apocalipsei avea în vedere Ierusalimul când se refera la "cetatea cea mare" sau "desfrânată".

Cu cine pot fi identificate cele două fiare nu știu; puteți să căutați pe internet, probabil există destule situri care să dea indicii despre aceasta.

[Erethorn]

În prealabil postat de Traditie1

Pe scurt, căderea Babilonului din Apocalipsă este distrugerea Ierusalimului din anul 70 d.hr.

Nu contest in mod absolut interpretarea aceasta, eu insumi inclin intre cele doua posibilitati pentru Babilonul apocaliptic - Roma sau Ierusalimul.

Sunt insa curios cu cine identificati, in cadrul acestei interpretari, cele doua Fiare ?