un sectant care se rusineaza in fata preotul in legatura cu Taina Botezului

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Rodica50

Mergand pe taramul logicii, de ce adultii au nevoie iar copiii nu au nevoie de botez? Botezul este pecetea crestinismului. Copiii nu au nevoie de ea? Sau sunt copiii mai prejos decat adultii in asa fel incat nu se pot invrednici de aceasta pecete?

Şi copiii au nevoie de botez, nu sunt mai prejos. E vorba desigur de copiii care doresc să fie botezaţi, cred, şi se pocăiesc. Lucru imposibil pentru un copil de câteva zile. În ciuda opiniei generale, la neoprotestanţi se botează şi copii, nu numai adulţi. Copii de 12-13-15 ani, însă la dorinţa lor expresă, nu a părinţilor.

În prealabil postat de Rodica50

In cadrul ortodoxiei, daca stii randuiala, nasul marturiseste in numele copilului, lepadarile de satana si unirea cu Hristos.

Rânduiala aceasta este biblică? Ai vreun text explicit (accept chiar texte implicite) cu privire la delegarea naşilor? Nici măcar termenul de naş nu apare în Scriptură!

[licorcrist]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Rânduiala aceasta este biblică? Ai vreun text explicit (accept chiar texte implicite) cu privire la delegarea naşilor? Nici măcar termenul de naş nu apare în Scriptură!

Nu fi sofist de mina a 7-a: exista o droaie de pasaje in Scriptura in care un om marturiseste credinta lui personala, si Mintuitorul opereaza o minune pe o ruda sau un apropiat al celui care marturiseste credinta in El. Nu trebuie sa apara cuvintul de "nas" ca cel care marturiseste credinta in locul unei rude sa fie echivalentul nasului.

Exemplu: "Apoi i-a zis sutaşului: Du-te, şi după cum ai crezut, fie ţie! Şi s-a făcut sănătos sluga lui în ceasul acela (Matei 8, 7-13).

Sau: "Se sfinţeşte bărbatul necredincios prin femeia credincioasă (I Corinteni 7, 14).

Sunt multe alte pasaje, dau doar astea doua.

Din iconomia divina, harul opereaza asupra oamenilor si prin credinta celor apropiati, draga Tricesimusquintus! Nu e nevoie intotdeauna si fara exceptie de credinta personala a individului, cum crezi tu. Tu nu crezi ca credinta unora poate furniza harului ocazia de a lucra asupra altora, desi Scriptura asta arata. Te-ai inchis intr-o intelegere pur subiectivista si mentalista a conceptului de credinta, centrata exclusiv si fara derogare pe individul vazut ca atom social singur in fata Domnului, neasteptind nimic de la rugaciunile celorlalti, intrucit fiecare e cu credinta lui.

Protestantismul plateste aici pretul datorat izvorului din care a aparut: individualismul si egocentrismul celor care au decis ca interpreteaza ei Scriptura mai bine decit altii.

[ovidiu-s]

In privinţa botezului destinat exclusiv adulţilor pe care il practică grupările neoprotestante. Aceste secte (adventiste, baptiste, penticostale etc) care au apărut ca o ramură a anabaptismului se folosesc de următoarele versete (complet scoase din context) ca să susţină că botezul copiilor nu are valabilitate:
Fapte 16.31 “Iar ei au zis: Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta.”
1 Petru 3.21 “Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos”
Marcu 16.16 “Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.”
Raţionamentul lor este următorul:
Un copil sau un handicapat psihic grav, nu poate mărturisi credinţa în Domnul IIsus, ca atare nu poate fi botezat.

Să vedem ce spune Biblia:
Marcu 5. 22 “Şi a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, şi văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui, 23. Şi L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mâinile tale peste ea, ca să scape şi să trăiască…
36. Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai.”
Asadar, Hristos nu o intreabă nimic pe fetiţă, ci îl îndeamnă pe tatăl ei “crede numai” şi o tămăduieşte pe fetiţă prin mijlocirea tatălui:
41. “Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic, scoală-te!”

Iată alt exemplu in care nişte creştini mijlocesc pentru un altul:
Marcu 16.4 “4. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. 5. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!”
Marcu 23.9. 17 ".Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.
Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.
24.Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. 25.Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el!"

L-a indemnat Hristos pe copilul posedat ? Evident că nu. Ci doar pe tatăl lui l-a indemnat să creadă!!
11. Şi după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime. 12. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea. 13. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! 14. Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te. 15. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui.
L-a întrebat ceva Hristos pe copil înainte de a-l vindeca? Nicidecum!
Ci doar mijlocirea mamei copilului a fost de ajuns. Nu stie părintele de ce anume are nevoie copilul său?
Asadar creştinii pot să mijlocească unul pentru altul in faţa Domnului la fel ca in exemplele de mai sus, la fel cum o face naşul la botez pentru copilul mic.
Fapte 16.15 “Iar după ce s-a botezat şi ea ŞI CASA EI, ne-a rugat, zicând: De m-aţi socotit că sunt credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneţi.”
Fapte 16.33″Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată.”
In Antichitate casa unui om insemna si copii mici şi servitorii.
Unde scrie in cele două versete de mai sus că au fost excluşi copiii de la botez? Nicăieri.
Să luăm ca exemplu şi practica circumciziei din Vechiul Testament. Dumnezeu îi spune lui Avraam:
Fac. 17.10 „Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur...13 Numaidecât să fie tăiat împrejur cel născut în casa ta sau cel cumpărat cu argintul tău”

Prin legământul pe care l-a făcut Avraam cu Dumnezeu toţi urmaşii săi duhovnicesti, oameni liberi sau robi adică milioane de evrei urmau să fie circumcişi, inclusiv Iisus. I-a întrebat cineva vreodată dacă doresc lucrul acesta atunci când erau prunci? Evident că nu. Părinţii şi înaintaşii lor au mijlociot pentru ei, din generaţie în generaţie.

Asta spune Biblia despre mijlocirea inaintea lui Dumnezeu si despre botez. Restul sunt abureli neoprotestante ale unor secte apărute recent.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de licorcrist

Nu fi sofist de mina a 7-a: exista o droaie de pasaje in Scriptura in care un om marturiseste credinta lui personala, si Mintuitorul opereaza o minune pe o ruda sau un apropiat al celui care marturiseste credinta in El. Nu trebuie sa apara cuvintul de "nas" ca cel care marturiseste credinta in locul unei rude sa fie echivalentul nasului.

Exemplu: "Apoi i-a zis sutaşului: Du-te, şi după cum ai crezut, fie ţie! Şi s-a făcut sănătos sluga lui în ceasul acela (Matei 8, 7-13).

Sau: "Se sfinţeşte bărbatul necredincios prin femeia credincioasă (I Corinteni 7, 14).

Sunt multe alte pasaje, dau doar astea doua.

Exemplele acestea şi următoarele se referă cumva la botez? Nu? Mulţumesc frumos

În prealabil postat de licorcrist

Din iconomia divina, harul opereaza asupra oamenilor si prin credinta celor apropiati, draga Tricesimusquintus! Nu e nevoie intotdeauna si fara exceptie de credinta personala a individului, cum crezi tu. Tu nu crezi ca credinta unora poate furniza harului ocazia de a lucra asupra altora, desi Scriptura asta arata. Te-ai inchis intr-o intelegere pur subiectivista si mentalista a conceptului de credinta, centrata exclusiv si fara derogare pe individul vazut ca atom social singur in fata Domnului, neasteptind nimic de la rugaciunile celorlalti, intrucit fiecare e cu credinta lui.

Protestantismul plateste aici pretul datorat izvorului din care a aparut: individualismul si egocentrismul celor care au decis ca interpreteaza ei Scriptura mai bine decit altii.

Dacă dumitale îţi convine ideea de mântuire prin procură să fi sănătos! Mie nu-mi convine să fiu reprezentat în Rai prin naşul meu!