Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

"IOANE, TU AI AUZIT CE-A SPUS COMANDANTUL?

Redau mai jos un articol despre un atac dat de soldaţii noştri în timpul Războiului pentru Reîntregirea Neamului.
Am găsit articolul pe care-l reproduc pe un petic îngălbenit de hârtie decupat dintr-un ziar.
Autorul articolului, participant la acel atac, nu şi-a dat numele semnând cu pseudonimul „Oştean”.

„Deodată răsună un ordin repetat de gradaţi: „Toată lumea sus, înainte!” Tot rândul de trăgători se ridică. Comandantul strigă cu o voce teribilă: „Batalion la comanda mea baioneta la armă!” Noi, ofiţerii, ne scoatem pistoalele. Un freamăt parcurge rândurile. Inima îmi bate de-mi sparge pieptul. Ard de nerăbdare. În ochii tuturor citesc o hotărâre de neclintit. Alte rânduri de trăgători apar, e o pădure de baionete sclipind în soare. De două zile luptăm fără să vedem cu cine. În tot timpul ăsta inamicul ne-a bombardat cu obuze de mare calibru. Astăzi, slavă Domnului, ne vom putea privi duşmanii în ochi. Iuţim pasul strigând din răsputeri „Trăiască România!” sau cântând.

În faţa noastră o coastă goală. Gloanţele şuieră, obuze mari explodează ridicând jerbe enorme de pământ. Asurzit, cu urechile ţiuind, abia aud ordinele strigate de superiori. Merg ca hipnotizat. Suntem toţi un gând şi-o voinţă: Victorie! Văd confuz oameni prăbuşindu-se la dreapta mea, la stânga mea. Un trompet sună atacul cât îl ţin plămânii apoi cade. Rândurile se răresc.

Acum înaintăm în salturi: o comandă, ne ridicăm, alergăm drept înainte îngreunaţi de echipament apoi ne aruncăm la pământ. Unii sunt loviţi când se ridică, alţii sunt loviţi în fugă. Gloanţele vin în rafale foarte jos. „Ne seceră cu mitralierele”, îmi spune un camarad, care în clipa următoare nu se mai ridică. Încă un salt, duşmanul care ne mitraliază începe să se zărească. Tragem primele focuri de armă.

Am mai rămas jumătate... Stau absolut nemişcat în spatele unei movile împreună cu oamenii mei. Aud aproape o mitralieră tocând sacadat: tac, tac, tac. Gloanţele şiroiesc, e un vacarm infernal. La fiecare glonţ pe care îl aud şuierând îmi spun: „Ăsta poate fi pentru mine.” Mă gândesc la părinţi, la soţie, la copii, am sentimentul că voi muri. Apoi reacţionez şi încerc să-mi recapăt curajul. N-o să mor aici. Nu fără să lupt.

Deodată îl aud pe comandant strigând: „Înapoi, ne retragem.” Uimire... nu se poate una ca asta! Îl întreb într-o doară pe un sergent: „Ioane, tu ai auzit ce-a spus comandantul?” „Nu, dom’ sublocotenent. Cine poate auzi ceva în vacarmul ăsta?”, îmi spune el privindu-mă ştrengăreşte. Apoi întreabă şi el pe unul dintre soldaţi: „Tudore, tu ai auzit ce-a spus comandantul?”. „Nu, dom’ sergent, îmi ţiuie urechile.” răspunde aceasta zâmbind.

Ordon „Înainte!” Un om sare, face câţiva paşi şi se prăbuşeşte cu faţa în jos. Un altul porneşte, străbate jumătate din distanţă până la poziţia inamică şi se rostogoleşte la pământ zvârcolindu-se cu mâinile încleştate de pântec. Un al treilea se ridică, se răsuceşte brusc şi cu faţa însângerată cade gemând ca un copil: ”Mamă, o, mamă!” Eu şi sergentul plecăm ca din puşcă, oamenii urmându-ne fără probleme. Cât vedem cu ochii ai noştri atacă pe toată linia. Spre seară poziţia e ocupată şi inamicul alungat. Din păcate pierderile noastre sunt mari, trei sferturi dintre ofiţeri şi soldaţi au fost scoşi din luptă, dar nici pierderile duşmanilor nu sunt mai mici pentru că odată ajunşi în tranşeele lor am făcut prăpăd.

Comandantul nostru, ne-a explicat mai târziu că a ordonat retragerea pentru a limita pierderile. Voia să solicite un bombardament de artilerie şi să reia atacul după aceia. N-a cerut pedepsirea nimănui. Comanda diviziei n-a reacţionat în niciun fel deşi cred că ştia ce s-a întâmplat. ”

Curajul de care au dat dovadă înaintaşii noştri este admirabil. Să uităm acest sacrificiu eroic ar fi o dovadă de ingratitudine de neiertat din partea noastră." - Tomescu Ionuţ

[I.Calin]

Foarte frumos tot ce s-a postat aici.

Dar să nu uităm că patria înseamnă și ceea ce înțelegem din operele lui Caragiale cu privire la guvernanți și ceea ce cu mândrie patriotică votăm și astăzi!

Patria nu e poezie sau e mai mult decât poezie. Și care patrie? Patria de dinainte de 1859? Dintre 1859 - 1918? După 1918? Sau după 1989?
Să ne ajute Domnul să vedem și o țară înainte de patrie fiindcă nu cred că mai avem una printre atâtea concesionări și vânzări către vest, est, nord și sud.
Vreți, nu vreți, stăpâni, chiar dacă administratori incompetenți, am fost doar în anii 1968 - 1989, ca nație, vreau să spun!

Cred, dragii mei, că patria mea este BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ, singura entitate cu adevărat românească, astăzi, de pe mapamond!

[andreicozia]

În prealabil postat de I.Calin

Cred, dragii mei, că patria mea este BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ, singura entitate cu adevărat românească, astăzi, de pe mapamond!

Asta este un lucru bun si incurajator pentru sufletul tau, ca loc de rugaciune, este cel mai indicat, insa, dupa cum vezi rugaciunea nu este suficienta pentru a pune mincare pe masa copiilor sau benzina in rezervor, asa cum automobilul nu circula prin "patria ORTODOXA ROMANA" cu rugaciuni.

Patria presupune un efort a celor de sus, PUSI SI DE TINE, pentru o viata mai buna, nu de batjocura si mistocareala nesimtita.

[I.Calin]

În prealabil postat de andreicozia

Asta este un lucru bun si incurajator pentru sufletul tau, ca loc de rugaciune, este cel mai indicat, insa, dupa cum vezi rugaciunea nu este suficienta pentru a pune mincare pe masa copiilor sau benzina in rezervor, asa cum automobilul nu circula prin "patria ORTODOXA ROMANA" cu rugaciuni.

Rugăciunea este suficientă dacă este însoțită de o viață profund creștină a celor ce o practică.
E ceea ce a lipsit regimului comunist, care a postulat inexistența lui Dumnezeu și de acolo, cred, toate relele ce s-au abătut asupra acestei nații, chiar și acea îngrozitoare zi de 25 decembrie 1989, când au fost uciși mișelește Nicolae și Elena. Dumnezeu să-i ierte!
Fiindcă o ideologie de tip comunist puternic ancorată în Dumnezeu și religiozitatea specific ortodoxă cred că ar fi avut sorți de izbândă pentru progresul acestei țări.
Nu sunt comunist, sunt un susținător al valorilor creștine, pe de o parte și pe de altă parte, cunosc parțial și teoriile (neo)marxiste cu privire la economie care nu sunt chiar așa îndepărtate de realitate precum vor unii să ne facă să credem.

În prealabil postat de andreicozia

Patria presupune un efort a celor de sus, PUSI SI DE TINE, pentru o viata mai buna, nu de batjocura si mistocareala nesimtita.

Efortul celor de sus, "PUSI DE TINE", pentru o viață mai bună e credința noastră și nu a lor, care țin cu dinții de economia de piață și capitalism care vedem cu toții "binele" pe care ni l-a făcut. Și acesta este capitalismul, vrem, nu vrem: " batjocura si mistocareala nesimtita".

[andreicozia]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

"PATRIE, CIVISM, PATRIOTISM, ISTORIE

Ideea de patrie este cea mai puternică idee directoare a civilizaţiei moderne. Iubirea de patrie este firească şi necesară, antipatriotismul apărând ca fiind ceva monstruos care uimeşte şi indignează. Apărarea patriei trebuie asigurată de opinia publică şi instituţiile publice. Patria este în drept să ceară fiecăruia şi sacrificiul suprem dacă este cazul, căci „ fericiţi sunt cei ce mor pentru patrie”. Dintre toate datoriile datoria faţă de patrie este cea mai importantă.

Civismul este sentimentul care ne face să admitem că patria trebuie condusă după reguli care să vizeze apărarea interesului general şi a binelui comun. El ne face să ne simţim individual răspunzători de acest bine comun şi chemaţi să lucrăm individual pentru a-l promova. El ne face să admitem că drepturile ne sunt inseparabile de datorii şi ne determină să acceptăm responsabilităţi în patrie cu asumarea riscurilor corespunzătoare.
Această concepţie despre civism nu este posibilă fără Iubirea Creştină, aceea care cuprinde şi depăşeşte respectul, toleranţa, iertarea. Astfel civismul este unul dintre fundamentele de bază ale patriotismului care se deosebeşte de el prin dimensiunea sa afectivă.

Patriotismul adaugă un sentiment de solidaritate între generaţii, convingerea că avem o datorie de recunoştinţă faţă de înaintaşi pe care trebuie s-o plătim copiilor noştri. Este o chestiune de onestitate.
Patriotismul introduce de asemenea un sentiment de solidaritate între cei vorbind aceeaşi limbă, având aceeaşi cultură şi interese comune.

Ca să trăim mai bine, părinţii noştri, bunicii noştri, străbunicii noştri ş.a.m.d. au desţelenit pământ, au construit drumuri, au clădit şi reclădit sate, oraşe, biserici după fiecare război. Recunoştinţa noastră este mai întâi de ordin material, dar felul în care s-a săvârşit această lucrare este întreaga noastră istorie, aceea a voievozilor şi oştenilor lor, aceea a ţăranilor şi orăşenilor, aceea a învăţaţilor şi slujitorilor bisericii. Cunoaşterea acestei istorii este pentru noi la fel de vitală ca pentru copac cufundarea rădăcinilor în pământ. Patriotismul este deci iubire bazată pe cunoaştere. Limba pe care o vorbim, cultura noastră, modul de a gândi şi a acţiona, toate se cuprind în această cunoaştere. Aş adăuga la acestea tot ce s-a făcut bine şi frumos pe parcursul secolelor pentru ca oamenii să fie mai oameni. Patriotismul este percepţia a toate acestea, Iubirea instinctivă şi cuminte a toate acestea şi voinţa de a le transmite mai departe după ce le-am ocrotit şi înfrumuseţat." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

Foarte frumoasa postarea, un semn ca inca mai exista simt civic si de responsabilitate, si ca tara nu este populata numai de gainarii din guvern.

Acum asteptam un om serios si cinstit sa conduca tara, deoarece noi astia micii NU PUTEM SCHIMBA NICI O IOTA din mafia actuala.