Minunile din viata noastra !

Eram la o mănăstire unde atunci când ajungeam treceam pe la părintele stareţ pentru a-i spune câteva cuvinte şi a lăsa pomelnicul familiei.Mereu era rând dar aşteptam cu toţii cuminţi să ne facem treaba.
Părintele stătea în afara bisericii,lângă zid,sub un brad în care sute de păsărele aveau cuiburi.
Când am ajuns m-a întrebat ceva în legătură cu cineva de pe pomelnic.Deoarece răspunsul era incomod pentru mine am evitat să spun adevărul. Când să răspund o pasăre din copac şi-a făcut nevoile în capul meu şi pe pomelnic.
Mi-a fost foarte ruşine şi după ce cu o batistă am şters mizeria,am spus adevărul iar părintele mi-a dat zâmbind binecuvântarea şi mi-a luat pomelnicul.

[Raoul]

Eu consider ca cea mai mare minune care mi s-a intamplat este faptul ca exist. Pentru fiecare rasuflare a mea sunt dator sa multumesc Domnului. Minune mare si ca ne mai rabda Dumnezeu.

[zoridezi]

În prealabil postat de Raoul

Eu consider ca cea mai mare minune care mi s-a intamplat este faptul ca exist. Pentru fiecare rasuflare a mea sunt dator sa multumesc Domnului. Minune mare si ca ne mai rabda Dumnezeu.

Frumos spus!

[ory]

Ma trezesc dimineata, deci am dormit de vreme ce ma trezesc...ce minunat !
Ma uit la puiul meu cum inca mai sforaie incet si-mi spun : O Doamne, ce minunat !
Merg pe strada si simt cum talpile-mi ating pamantul...e minunat !
Mi se face foame, sete, ma apuca plansul din fireasca bucurie sau durere, imi este permanent dor de atata frumusete inconjuratoare si simt cum totul ne intregeste.
Nu stiu de ce ar trebui sa cautam minuni in lucrurile fantastice, cand fantastic este totul in jur, mai ales iubirea aceasta neinteleasa care te zapaceste cumplit, cumplit de minunat...