De ce unele femei nu au dureri la nastere?

[Samy02]

În prealabil postat de cristina2012

Depinde de nastere. Cand se uita repede durerea, inseamna ca nu a fost asa de mare. Eu nu cred ca voi uita vreodata durerile de la prima nastere.

Cristina multumesc ptr explicatii……
La prima nastere nu am dat atentie la ce se intampla injurul meu , totul era nou si trebuia sa fac fata, dar la al doilea copil stiam ce sa fac si am putut privi in jurul meu si am vazut mamici care erau la prima nastere , se vedea durerea cumplita pe fata lor ( nu mai intru in detalii ca nu are rost…) si totusi la o zi sau doua dupa radiau de fericire si nimic din comportamentul lor nu dadea de inteles ca le-ar fi marcat cumva suferinta aducerii pe lume a unui copil , ba dimpotriva isi faceau planuri cum sa faca fata si la urmatorul, acum stiind mult mai bine ce aveau de facut……
Maicuta Domnului ne ajuta pe toate in acele momente indiferent daca –I cerem sau nu ajutorul. Numai stiu unde am citit , dar daca femeia ar tine minte suferinta nasterii putine s-ar mai incumeta sa nasca a adoua oara……eu asa cred…..

[cristina2012]

În prealabil postat de Samy02

Numai stiu unde am citit , dar daca femeia ar tine minte suferinta nasterii putine s-ar mai incumeta sa nasca a adoua oara……eu asa cred…..

Eh si ce daca tin minte suferinta nasterii... ce sa faca altceva decat sa nasca, ca doar n-or avorta?

Crede-ma ca dupa prima nastere, de cate ori ma intreba cineva cum a fost mi se inclestau maselele si nu puteam sa zic decat ca copilul a fost mare si eu mica... asta luni in sir. Aproape un an dupa prima nastere cand eram singura si imi aminteam prin ce am trecut, ajungeam sa am iar contractii dureroase de ma zvarcoleam in pat. Si acum ma strange peste solduri cand vorbesc de prima nastere. Nu mai zic ce ganduri "prietenoase" aveam atunci pentru Dumnezeu sau ce sentimente cand ma uitam la icoana Maicii Domnului care nascuse fara dureri... Sa mai leg vreo rugaciune... doar gemete si vaiete. Si in clipa in care as fi pupat picioarele cui mi-ar fi propus cezariana, moasa mi-a zis sa trec pe masa ca nasc... cu cateva urlete (de care sunt mandra pentru ca nu imi inchipuiam vreodata ca am atata forta in mine sa emit sunete atat de puternice) a venit si bebe.

[Samy02]

În prealabil postat de cristina2012

Eh si ce daca tin minte suferinta nasterii... ce sa faca altceva decat sa nasca, ca doar n-or avorta?

Crede-ma ca dupa prima nastere, de cate ori ma intreba cineva cum a fost mi se inclestau maselele si nu puteam sa zic decat ca copilul a fost mare si eu mica... asta luni in sir. Aproape un an dupa prima nastere cand eram singura si imi aminteam prin ce am trecut, ajungeam sa am iar contractii dureroase de ma zvarcoleam in pat. Si acum ma strange peste solduri cand vorbesc de prima nastere. Nu mai zic ce ganduri "prietenoase" aveam atunci pentru Dumnezeu sau ce sentimente cand ma uitam la icoana Maicii Domnului care nascuse fara dureri... Sa mai leg vreo rugaciune... doar gemete si vaiete. Si in clipa in care as fi pupat picioarele cui mi-ar fi propus cezariana, moasa mi-a zis sa trec pe masa ca nasc... cu cateva urlete (de care sunt mandra pentru ca nu imi inchipuiam vreodata ca am atata forta in mine sa emit sunete atat de puternice) a venit si bebe.

Si dupa atata suferinta ai avut curajul sa mai faci inca 3 puiuti ?…..felicitari…..sa-ti ajute Dumnezeu sa-I cresti frumos……

[cristina2012]

În prealabil postat de Samy02

Si dupa atata suferinta ai avut curajul sa mai faci inca 3 puiuti ?…..felicitari…..sa-ti ajute Dumnezeu sa-I cresti frumos……

Multumesc de urari!
Dupa atata suferinta, m-am pus pe gandit, informat, am vorbit cu alte mame, am citit si incet-incet m-am prins ca atata suferinta nu se datora nici pedepsei Lui Dumnezeu si nici naturii, ci doar prostiei mele (si nu mai vorbesc de cea din sistemul medical), asa ca m-am straduit sa nu mai repet greselile de la prima nastere. Nici noile conditii de mamica nu imi mai permiteau o multime de "rasfaturi" cum ar fi sa stau mult in pat sa ma odihnesc, sa-mi pregatesc totul din timp, sa stau in pat in timpul travaliului (cat am fost acasa). Problemele de santate care au aparut m-au fortat sa ma documentez in medicina naturista si sa si practic pe mine, am fost fortata sa am mare grija ce mananc, cum combin, am mai tinut si posturile (sarcinile 2 si 3), asa ca am fost mai subtirica si asta a contat... multe de zis.

[Fani71]

Zaharia, femeia de servici nu are timp asa ca iti raspund eu pe scurt:-)
Oricum ai lua-o, din ce scrii tu reiese ca, desi durerea nu este o cale de mantuire in sine, un adevarat crestin nu ar trebui sa faca nimic ca sa o evite.
Din moment ce nu este cale de mantuire neconditionata, ca smerenia, mie mi se pare intelept sa nu refuzam metodele de reducere a ei daca nu pun in pericol pe cineva. Cu smerenie.
Chiar in cazul martirilor eu stiu ca sfintii ii indemnau pe crestini sa nu il ceara cu tot dinadinsul.. Dar sa il accepte atunbci cand ii sunt supusi. Cam asa si cu durerea, cred eu.

Anca, ceea ce citezi de la Facere (cu nasterea in dureri) nu este o porunca, ci o constatare: durerea nasterii este o concecinta a caderii, la fel ca boala, moartea si munca grea pentru castigarea painii.
Eu as zice ca tot asa cum Dumnezeu a binecuvantat medicina pentru usurarea suferintelor si nu este considerat pacat sa iti placa munca pe care o faci ca sa-ti castigi painea, tot asa cred ca binecuvinteaza si metodele de reducere a durerii la nastere, fie ele naturiste, psihologice sau chimico-operatorii, daca este nevoie.

Cristina, in ceea ce priveste peridurala, daca ai un medic bun si esti la un spital bun, cum slava Domnului am fost eu, nu ti se va face peridurala daca este pericol pentru fat (daca ai contractii prea slabe de ex si risca fatul sa sufere din cauza travaliului prelungit) si ti se va retrage produsul anesteziant in momentul expulziei, ca sa poti impinge cat trebuie. Eu am trait ambele situatii. La a doua nastere din cauza ca nu inainta bine travaliul (prea incet si copilul nu cobora) nu mi-au facut peridurala decat foarte tarziu atunci cand inaintase si cand incepea sa fie clar ca va fi o cezariana (este mai bine sa fii operata cu peridurala decat cu anestezie generala). Iar la prima am cerut chiar eu sa nu imi mai adauge prea mult anestezic ca sa poit simti contractiile la sfarsit si te asigur ca le-am simtit.
NB Nu stiu cum s-a intamplat dar la ambele nasteri doctoritele anesteziste au fost romance (la spitale diferite).
Daca nu ai medic bun si spital bun, atunci da, poate este mai bine sa te feresti de interventia asta; desi atunci te poti trezi cu alte interventii nedorite sau neglijente (daca mama este atat de pirduta in dureri ca sa nu isi dea seama ce i se intampla) care ar face rau si mamei si copilului.
Mi se pare ca pericol atat pentru mama cat si pentru fat exista si la nasterea naturala daca refuzi orice intervenbtie chiar atunci cand ar fi necesara. Sigur, nu asta vroiai tu sa zici, dar unii pe aici tind catre pareri categorice si isi ppot face rau atat lor cat si copilului in felul asta.