Fericiti cei ce plang...

[costel]

Interesant este ca in orice "fericire" se vorbeste la plural "fericiti". Deci fie ca plangi, ca esti sarac cu duhul .... trebuie sa cunosti ca nu esti singurul. Ca fericirea nu este a unuia, ci a unora.

Nu orice plans aduce mangaiere, caci este importanta cauza din care porneste plansul. Mantuitorul ii fericeste pe cei ce-si plang pacatele.

[MariS_]

Oare ce spala mai bine Chipul lui Hristos din noi decat niste lacrimi curate,
lacrimi de pocainta izvorate dintr-o inima fierbinte si smerita?
Har, smerenie si jertfa de sine.

[tigerAvalo9]

Fericiti cei ce plang dar conteaza si DE CE plang.Nu-i asa?

[Marius22]

In Biserica intalnim omul deplin. Daca in lume, in societate in general, plansul este considerat de unii o slabiciune, ba chiar un act rusinos, in Biserica el poate fi virtute. Hristos nu arata cu degetul spre cel care plange, ci il fericeste, ii spune ca va afla adevarata mangaiere.

Se pare ca Dumnezeu ne-a lasat lacrimile ca sa ne plangem pacatele, spalandu-ne prin ele sufletul. Darul lacrimilor, insa nu se intemeiaza pe un sentimentalism ieftin, pe un pietism prefacut. El este rezultatul pocaintei desavarsite.

In lume, exista plans si atat. Acesta scoate la iveala doar o latura sensibila a noastra, psihica.

In Biserica, exista lacrimi de pocainta. Vorbim de plansul din lume, desavarsit din act psihic, in act duhovnicesc.