Sufletele mortilor din cer ne ajuta, se roaga pentru noi?

[sophia]

În prealabil postat de adelina.e

Niciodata nu am putut sa inteleg aceste vorbe "acum este ingeras si vegheaza pentru mama sa/fratele sau". Pot sa inteleg durerea si sa inteleg cuvinte de alinare, dar oare exista vreo dovada in Biblie, in cartile Sfintilor Parinti, in canoanele bisericesti pentru aceasta schimbare de natura? Si cand cineva sufera, nu stiu cum poti sa il amagesti cu ceva ce nu face parte din credinta noastra si care o poate face sa se indeparteze de adevar. Si hai sa spunem ca ii spui asa, o zi, doua, trei, dupa ce si-a pierdut fiinta draga. Dar chiar nu putem sa facem fata durerii? Si atunci nu e de mirare ca unii oameni nu se roaga si nu fac fapte bune pentru cei plecati, daca ii considera deja ingeri...

Vai Adelina - Sa te fereasca Dumnezeu sa pierzi pe cineva drag.
Chiar nu se poate face fata durerii sa stii? Suferi o viata intreaga: dupa mama, tata, copil, frate, sora, sot/sotie. In rest poate iti mai trece.
Si credinta spune (nu stiu insa unde) ca sufletele mortilor se duc la cer, la Dumnezeu. Noi nu stim daca raman acolo sau se duc in iad.
Traim cu ideea ca raman acolo in cer si sunt ingeri, sunt cu noi.
Este o rugaciune in ambele sensuri.
La slujbele de pomenire si cele individuale, ne rugam noi pentru ei, sa le fie iertate pacatele si sa ramana in rai. Acolo sus se roaga ei pentru noi si au grija de noi. Sunt ingerii nostri pazitori.
De ce ti se pare rau?
Daca ai iubit pe cineva cu adevarat, atunci te rogi pentru el si dupa moarte si faci fapte bune si pomeniri, in memoria lui. Si ii consideri ingeri. Cei care nu fac asa...n-au iubit (destul).