Iertarea de aproape contradictorie Matei 18 cu 15-17

[Radu32]

inteleg schema voastra mentala de gandire,insa nu mi se pare corecta !
voi va araportati la Cristos mai degraba ca fata de Dumnezeu,imaginandu-l dupa modelul patern,investit cu autoritate de necontestat !

Eu il vad,concep, mai degraba ca pe un frate, ca pe un camarad de front,care ne insoteste mereu in lupta,inclestarea numita viata,oferindu-ne un model de urmat,si un brat de ajutor in timp de nevoie !

Recitind dupa multi ani, cuvantul sau, in evanghelii, mi-am dat seama, ca exista unele noutati, care aduc o nota de echilibru mesajului clasic al bisericii !

Citatele postate si explicate mai sus, sustin, prin viul cuvant al domenului, ca nu trebuie in toate cazurile sa intoarcem obrazul, cand seamanul nostru este un nesimtit si nu vrea sa isi recunoasca gresala,din mandrie diavoleasca !

Iar, in imaginea cristica a intrarii in templu, ni se arata ca uneori ,cand situatia speciala o cere, nu trebuie sa stam cu mainile in san, ci sa actionam eficient ,pentru apararea binelui !

Nu e usor deloc sa actionam asa, ne trebuie mult curraj, in unele situatii,multa daruire si sacrificiu de sine !

Eu chiar nu sunt adeptul violentei,si totdeuana mi-a placut buna intelegere intre oameni,insa toate au si limita lor.

Imaginea lui cristos cu mana pe bici, ne arata ca toate au o limita,chiar si pentru Dumnezeu, si e bine ca e asa !

Ce rezolvam cu un om indracit ,daca il iertam mereu,si-i plangem mereu de mila, nimica, decat ca prinde curaj dracul din el, si devine mai tare indracit !