Cum pot aduce la credinta pe cineva drag?

[Mihnea Dragomir]

Rugaţi-vă sfintei Monica. Poate ajută.

[simona_fidela]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Rugaţi-vă sfintei Monica. Poate ajută.

Multumesc, domnule Mihnea Dragomir.

[iustin10]

Iti spun o metoda sigura de a il schimba.Roaga-te 50 de ani de aici inainte,pentru el,si el va reveni la credinta.Esti in stare sa faci asta?Nu?Atunci nu il iubesti destul.
Caci doar iubind pe cineva enorm,si fara vreo limita,si rugandu-te la Dumnezeu pentru el,doar din dragoste,acel om se va schimba,macar si numai pentru rugaciunile tale.Pentru ca Dumnezeu nu incalca libertatea de alegere a celuilalt.Dar Dumnezeu iti va testa mult timp iubirea si staruinta si rabdarea.Si poate va face bine aceluia,cand tu nici nu vei mai stii de el,caci dragostea de a te ruga pt celalalt,nu ramane nerasplatita niciodata,dar nu atunci cand vrem noi.

[Carmen FUNIERU]

În prealabil postat de iustin10

dragostea de a te ruga pt celalalt,nu ramane nerasplatita niciodata,dar nu atunci cand vrem noi.

Aşa este. Să lăsăm să se facă voia lui Dumnezeu. Nu putem noi iubi un om mai mult decât îl iubeşte Dumnezeu. Ştie El ce şi când să îi dea cele de trebuinţă sufletului şi trupului.
Nu vreau să spun prin aceasta că nu trebuie să ne rugăm pentru ei sau să nu îi ajutăm, dar să nu insistăm prea mult în faţa lor şi să nu ne întristăm sau să ne descurajăm peste măsură.
Şi apoi, dacă ei observă insistenţa noastră, cu atât mai mult se vor depărta de noi.

În prealabil postat de mihnea dragomir

rugaţi-vă sfintei monica. Poate ajută.

nu am auzit de asa ceva.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de mihaila_alin

nu am auzit de asa ceva.

Sf Monica, mama Sf (Fer) Augustin, s-a rugat şi a răbdat mult în vremea tumultoasei tinereţi a fiului ei, care căzuse în patima necurăţiei sexuale, petrecerilor dezmăţate şi frecventa cercuri de filozofie dubioasă. Rugăciunile ei stăruitoare de convertire a fiului ei au fost, în cele din urmă, ascultate: fiul său s-a convertit, cealaltă parte a vieţii sale lui Cristos Domnul nostru a dăruit-o, a fost înveşmântat în haina sacerdotală şi arhierească şi a rămas până azi unul dintre sfinţii părinţi de temelie ai Bisericii. Şi după moartea ei în trup, Sf. Monica a mijlocit cazuri de convertire.

[Rodica50]

Monica, mama Fericitului Augustin era , pe langa o mama minunata, o sotie foarte inteleapta- diplomata in relatia cu sotul ei, un om aspru si iute la manie. Multe sotii si mame ar avea ce sa invete din viata exemplara a acesteia.

Intalnesc tot mai des acest gen de framantare(pe forum, in viata de zi cu zi). Tot "lovindu-ma" de ea am inceput sa ma intreb daca e buna sau nu.

Concluzia la care am ajuns ( buna rea, stie Stapana...daca nu va foloseste nu o aplicati) este ca trebuie sa fii tu intai un exemplu viu! Daca tu nu faci ceea ce spui/propovaduiesti niciodata nu vei fi privit cu seriozitate.
De aceea sunt atatea discutii si pe forum si in viata de zi cu zi.
Spunea un parinte ca daca invatand pe altul te tuburi tu ( din manie, din mandrie, egoism, rautate) nu te folosesti nici tu nici cel care este langa tine!
Daca tu insuti faci ceea ce ceri altuia.. atunci totul devine simplu. Pentru ca ai la baza un mare atuu! Exemplul propriu!

Sau! adesea, cerem de la Domnul diverse 'incercari". Ca aceasta spre exemplu.
"Cum sa schimb pe cineva drag?" Mi-as dori sa avem sinceritatea sa recunoastem ca cerem dar daca ni se cerem sa facem/jertfim ceva concret pentru asta de cele mai multe ori renuntam. Si nu o facem cum ar trebui...adica sa spunem simplu si deschis: am gresit Doamne! Am cerut mai mult decat pot duce, iarta-ma!

Ci gasim tot felul de motive...ba ca cel vizat este incapatanat, ba prea arogant, ori neascultator.. Si uite asa..indreptatim si greseala noastra ( de a nu ne incerede ca DOMNUL care l-a zidit pe om il si va mantui!! fara ajutorul nostru!) si judecam si pe aproapele (sub motivul iubirii).

Stiu ca vor fi destui care imi vor sari din nou in cap ca mi's "inteleapta"),insa va spun cu toata sinceritatea ca acestea le-am trait si eu! Exista o vorba "stiu ce vorbesc". Dupa ce mi-am luat destule suturi si ponegriri am inteles ca a cere ceea ce nu este al tau, NU este crestineste! E ca si cum te-ai targui cu Hristos pentru "bunul" Sau!!!

Imi spunea odata parintele Teofan (Dumnezeu sa-l odihneasca) asa:
Jenica, cand vei avea cu adevarat atata iubire pentru semen, Iubirea aceasta a ta va fi suficienta pentru a-l face pe cel de langa tine sa te iubeasca.
Omul, cand se arunca cu adevarat in bratele Celui ce La zidit nu mai are astfel de ganduri pentru ca STIE ca nimeni nu a fost nascut pentru osanda! Ci pentru viata vesnica! IUbirea despre care vorbeam mai sus impletita cu nadejdea in Domnul infierbanta rugaciunea si aduce lacrima ca jertfa pentru cel de langa tine.

Fratilor, una e sa vina cineva sa iti ceara ajutorul (atunci esti DATOR sa intervii) si alta sa dai tu buzna in viata lui si sa cauti sa-l schimbi.
Cred ca primul pas este sa facem diferenta intre aceste doua situatii, abia apoi sa vedem de pe ce pozitie plecam. A celui ce da buzna? sau a celui ce ajuta cu dragsote pentru a a fost rugat sa o faca?

[Rodica50]

Mult adevar in ce spui, insa cred ca daca exista cineva care vrea sa schimbe in bine pe cineva, deja a facut diferenta, deja a determinat o schimbare in sine si este pregatit sa se jertfeasca pentru aproapele- cineva drag, dupa cum spunea. Merita incercat pentru salvarea unui suflet. In anumite momente ale vietii toti avem nevoie de salvator- fie sa fie El pentru vesnicie, Hristos!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de eduardd

Fratilor, una e sa vina cineva sa iti ceara ajutorul (atunci esti DATOR sa intervii) si alta sa dai tu buzna in viata lui si sa cauti sa-l schimbi.
Cred ca primul pas este sa facem diferenta intre aceste doua situatii, abia apoi sa vedem de pe ce pozitie plecam. A celui ce da buzna? sau a celui ce ajuta cu dragsote pentru a a fost rugat sa o faca?

Absolut de acord !
Noi nu trebuie neapărat să "tragem" cu tot dinadinsul spre convertirea aproapelui. Până la urmă, orice convertire se face sub impulsul Harului. Pe de altă parte, noi nu credem că Dumnezeu ţine acest dar al credinţei numai pentru unii, în timp ce altora le zice: "pas". Şi totuşi, de ce unii cred, iar cei mai mulţi nu cred ? Fiindcă ceea ce numim "credinţă" este răspunsul omului la Harul lui Dumnezeu, primit moca. Iar unii răspund, alţii nu răspund. Acesta e sensul adevărat al misterioaselor cuvinte "păcatul împotriva Duhului Sfânt nu se iartă". Cu secole în urmă, a existat o controversă: Harul este sau nu este irezistibil ? Părerea mea este că Harul POATE fi irezistibil, dar, cu rare excepţii (ca în cazul Sf Pavel, de exemplu), alege să nu fie. Isus bate cu anumită discreţie la uşa oricărei inimi. Unii deschid, alţii nu. Insistenţa şi, mai ales, momentul exact al acestor bătăi în uşă sunt la latitudinea Lui. La latitudinea noastră este să deschidem sau nu.

Pe de altă parte, îmi amintesc de destule cazuri în care oamenii Îl caută, fără să ştie exact ce caută. Poate că şi voi aţi cunoscut asemenea cazuri de "sete de Cristos" fără conştiinţa limpede a setei. Acestea sunt cazurile în care Isus bate la uşa unei inimi care ceva-ceva aude, dar într-un fel foarte nelămurit, încât se întreabă: "ce să fie aceasta ?". Ce să fie această dorinţă de nu-ştiu-ce ? Ce să fie acest plictis de plictisul lumii ? Ce să fie acest simţământ că tot ce fac, fac aiurea, că parcă aş fi copia Meşterului Manole ? Ce să fie acest şir de teribile ghinioane ? Dar această bunăstare neaşteptată, ce să fac cu ea ? Şi, aşa cum cineva care s-a trezit, dar nu pe deplin, după un somn greu, are nevoie să îl trimitem să se spele pe ochi, ori să-i spunem că nu mai e vreme, în caz contrar fiind de aşteptat să se culce la loc, tot aşa acesta este momentul exact când putem face mult pentru aproapele.
Părerea mea.