Madalina Manole a plecat la Domnul !

[vsovivi]

Păi dragilor, ea a venit pe gLume în perioada comunistă, și a avut apogeul în libertatea asta manipulată de cei îmbrăcați în roșu și stacojiu... a cântat, habar n-a avut de învățăturile creștiene, în schimb ea avea o dragoste fidelă și o credință sfântă ce venea în ea din străfundurile strămoșești, nu era nici ea conștientă de ce cîntă și cît de frumos crede... deci nu poți judeca un habarnist naiv ce nu prea știa de Hristos, căci nu era o creștină practicantă, deși purta crucea la gât, la fel ca pe un creștin cu stagii vechi, ca pe un călugăr sau ca pe un ucenic... e altceva, ea era o naivă, ea era o iubitoare de fani, de pobor... și uite că lor, din dragoste le-a dedicat până și moartea ei, și le-a cerut și iertare...

Deci pentru ce nu iertați? „Au doară” n-ați citit că: „cu ce măsură măsurați și cu ce judecată judecați cu aceea veți fi măsurați și cu aceea veți fi judecați„ oare chiar atât de repede ați uitat?

Iar mântuirea poate să vină într-o clipă sau să fie un chin de o viață, dar nu te aștepta ca de frica urgiei, la bătrânețe, după ce ai tras chiulul o viață și pe ispisisikaa de coadă, să ai pretenția ca pe patul de moarte să fi mîntuit, că iată de frica iadului, iată acum crezi și ai fi capabil de orice... Dar când ai fost tânăr pentru ce te-ai îndoit puțin credinciosule ca să-ți pierzi nopțile la striptis bar?

Deci mântuirea vine chiar și în ultima clipă, cu condția să nu fi mîndru, să nu mai păcătuiești și să nu fi mai fi fățarnic... e simplu... doar că uneori e prea târziu... deși niciodată nu poate să fie prea târziu... dar demonul te îndeamnă să te consolezi și să nu te mai ridici din întinare... și rămâi cu pete de păcură pe vecie... și viermișorii intră, și-ți rod ei cămășuța și hăinuța și acoperișul și încep vremurile să te ofilească... și începi să te crezi vrednic și înțelept și dai și indicațiuniuni la senectute... că iată ce bătrân copt ai ajuns... dar ești copt exact ca poamele stricate... nici la compot nu mai ești bun, doar viermii te mai mănîncă...

Deci Magdalena Manole... n-a greșit nimănui... și-a tăiat trupul, dar n-a vândut darul... ci a crezut în bârfe și minciuni... lucru care i-a fost fatal... căci a avut „prieteni buni” care i-au procurat furodan de culoare ROZ... Deci și ceva interese oculte au fost la mijloc, că altfel să te sinucizi la vîrsta asta din teribilsm e aiurea... să bravezi ca copiii mamă cu copil la 43 de ani?

Da-nu-i bai, așa a fost să fie, iar necazul vine precis de la cafia... că mă întreb cum de n-a adormit de la 1-2 pahare de șampanie băute la ora 01 noaptea după ce ai fost la șoping și ai lucrat toată ziua până la ora 22? Cum să nu-ți vie somnul instantaneu?

E clar, vinovatul public numărul 1 este tanti grijania care i-a pregătit o ultimă CAFEA ca să-i ghicească în zaț viitorul! Căci numai așa se explică cum la ora 2 noaptea ea avea timp de astfel de idei, de punerea în aplicare a planului ăsta diabolic, scurt și sigur... furadanizarea trupului ca să capete o culoare ROZ... după un tratament îndelung cu sibutramină... sau cum îi zice la drogul ăla nevăzut și neluat în serios din pastilele de slăbit. Ea nu a avut teologia ci a făcut școal vieții dar a căzut la ultimul examen de pe pământ... se întâmplă și la duhovnici cu experiență... de exemplu cel mai strălucitor înger, s-a mândrit și s-a îmbrăcat în roșu și stacojiu și din Luceafăr a ajuns lucsifer. Nu e vorba de ea... Ci ea ne-a dăruit lacrima... căzută în cafia.